Să ne bucurăm de divinitate

Sorbind vraja naturii, mă aflu pe-o creastă,
În zorii zilei, prin pădurea măiastră,
Printre izvoare, cerbi şi zvelte căprioare,
Admirând creaţia divină în floare!

În mirifica pădure oxigenată,
Stau în Mama-natură, cea fără de pată,
În labirintul de poteci de prin desişuri,
Simt briza răcoroasă-n palme, prin frunzişuri!

Omule, care-i menirea ta pe-acest pământ?
Simt că Bunul Dumnezeu, prin dulcele-i cuvânt
Ne cere doar să simţim puterea divină…
S-o folosim cu drag, în forţa ei deplină!

Iar beatitudinea să curgă în toate,
Iubind orice fiinţă, ca pe propriul frate,
Pădurea virgină cu florile-i frumoase,
Pacea lăuntrică şi din casele noastre.

Categorie: