SĂ NU UITĂM VICTIMELE CRIMELOR, MASACRELOR ŞI BARBARIILOR PRODUSE DE UNGURI ÎN ARDEALUL DE NORD

În anul 1940, conjunctura europeană era încrâncenată. Teritorii şi ţări sunt anexate sau ocupate de către Germania nazistă: Austria, Cehoslovacia, Polonia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Franţa cu Parisul ocupat la 14 iunie 1940. URSS-ul, în înţelegere cu celălalt agresor, ocupă Polonia răsăriteană (1939). După cedarea Basarabiei strămoşeşti la sovietici, în 23 iunie 1940, România primeşte o altă grea lovitură: la 30 august 1940 are loc sub presiunea Germaniei, Italiei fasciste şi Ungariei, Dictatul de la Viena prin care Ardealul de Nord, cu 43.492 km pătraţi şi 2.667.000 de locuitori a fost cedat Ungariei horthyiste fără luptă (cu acordul Casei Regale române şi Consiliului său de Coroană, cu 19 voturi „pentru” şi 11 „contra”).
Niciunde în Europa ocupată nu s-au făcut atâtea crime şi atrocităţi bestiale populaţiei civile cum au făcut ungurii în Ardealul de Nord, în perioada septembrie 1940 - octombrie 1944. Numai în primele 13 luni, septembrie 1940 - octombrie 1941, sunt menţionate, în acte oficiale, 919 omoruri, 1.126 schingiuiri, 4.126 bătăi, 15.893 arestări, 124 profanări, 525 devastări, 16 biserici dărâmate, 38 biserici devastate şi pângărite, sute de parohii, protopopiate şi şcoli româneşti desfiinţate, peste 100.000 refugiaţi şi expulzaţi.
Sunt menţionate statistic localităţile martire unde s-au comis crime şi atrocităţi ale ungurilor între 7 şi 22 septembrie 1940: Nuşfalău (8 septembrie), Treznea (9 septembrie), Ip (13/14 septembrie), Cerişa (15 septembrie), Marca (15/16 septembrie), Breţcu (16 septembrie), Mureşenii de Câmpie (20 septembrie), Mihai Bravu, Ciumărna, Zalău, Huedin, Beliu, Zăbala, Halmaşd, Sântiou, Cosniciu de Sus, Camăr, Aghireş, Sucutard, Ţuga, Sucin de Sus. „Recordul” l-au deţinut localităţile Treznea (9 septembrie 1940) cu 87 români şi 6 evrei ucişi, şi Ip (13/14 septembrie 1940) cu 157 civili ucişi. Vârsta? De la cei încă nenăscuţi, scoşi cu baioneta din burta mamei gravide, copii de 1-5 ani şi până la bătrâni de 80 de ani. Toţi nevinovaţi.
Şi acestea nu au fost îndeajuns. În fuga lor spre Ungaria în anul 1944, criminalii unguri horthyişti, setoşi de sânge românesc - dornici de a nu-şi dezminţi genocidul şi crimele desfăşurate împotriva umanităţii româneşti, începute după 1437 pentru sute de ani -, au continuat crimele, jafurile, masacrele, distrugerile în drumul lor de întoarcere prin localităţile Band, Grebeniş, Oroiu, Sărmaşu de Câmpie (octombrie 1944 - 126 evrei şi 39 români ucişi), Tărian, Prundu-Bârgăului, Moisei (14 octombrie 1944 - 31 de români ucişi, 250 de case incendiate), Cătina, Răchitiş, Fânaţe, Ozd, Gădilin, Turda. Toate aceste crime şi atrocităţi au fost făcute cu o cruzime nemaiîntâlnită.
Despre masacrele, distrugerile şi crimele împotriva umanităţii, împotriva transilvănenilor, mai ales români, dintre anii 1940-1945 s-au înscenat procese, s-au scris cărţi, articole, s-au făcut filme. Nu destule!
În lucrarea sa „Golgota în Transilvania” scriitorul-gazetar român Gyorgy Ferenczy scria din Arad, la 18 septembrie 1940: „Mândrul pământ al Transilvaniei s-a transformat într-o amarnică Golgotă, unde se petrec cele mai groaznice evenimente. Oamenii sunt închişi cu sutele, cu miile, sunt bătuţi, sunt torturaţi în mod cumplit. Asasinatele şi execuţiile se ţin lanţ, şi toate acestea doar pentru că unica vină a nenorocitelor victime este aceea de a se fi născut român... A chinui fără vreun motiv politic, cu un vandalism necruţător, oameni lipsiţi de apărare - este nemaiîntâlnit în istoria statelor civilizate ale Europei… şi dacă aceasta se mai continuă, atunci nu-mi rămâne altceva decât să mă ruşinez că m-am născut secui-maghiar şi să reneg şi faptul că am învăţat prima oară să mă rog lui Dumnezeu în limba maghiară”.
Râurile de sânge şi lacrimi ale ardelenilor şi morţii din morminte, având ca autori ungurii cruzi, barbari, neomenoşi, încă mai aşteaptă un tribunal internaţional de înfierare a crimelor şi atrocităţilor antiumane din perioada 1940-1944. Fără această judecată, o Europă unită, armonioasă şi stabilă nu poate fi completă!
Noi, Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea Mea” şi Clubul său de elevi-voluntari „Crăişorii”, cu micile noastre forţe dar cu inimi mari, în anul jubiliar 2010, în data de 25-26 septembrie, am depus la căpătâiul martirilor ucişi la Ip şi Treznea, în prezenţa oficialităţilor locale, câte o placă de granit negru care conţine, în litere aurite gravate, omagiul nostru: „Placă de comemorare şi cinstire a victimelor masacrelor şi barbariilor terorismului maghiar contra românilor din Ardealul de Nord” (fotografiile alăturate au fost realizate cu acea ocazie).

ing. Ioan Paul Mărginean,
preşedinte fondator al Asociaţiei „Ţara Iancului - Iubirea Mea” din Deva

Categorie: