Săptămânalul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 22, 05-11.06.2009; Rubrica: Spuneţi acum!, Titlu: Cum poate fi stopată colonizarea românească?, Semnează: Kustan M. Attila / Tinca Teddy

Revesz Peter, 21 de ani, student: - Această vizibilă obrăznicie generează în rândul maghiarilor din Trei Scaune sentimente neplăcute. Nu aş putea accepta acest lucru nici dacă aş fi sigur că ai noştri conducători ar proceda la fel în cazul în care s-ar afla la putere. Românii trebuie să înţeleagă că zadarnic sunt majoritari în ţară atâta timp cât în judeţ trăiesc în minoritate. În această situaţie, maghiarii sunt cei care trebuie să conducă instituţiile judeţului. Este important ca aici directorul să fie cunoscător şi de limbă maghiară, să cunoască problemele de zi cu zi ale celor care trăiesc aici, în majoritate, şi ale celor care se vor afla încă un timp în minoritate.
Suto Rozalia, 67 de ani, pensionară: - Nu vreau ca cineva să creadă că nutresc sentimente antiromâneşti, însă sunt de acord cu conducătorii noştri: acestui lucru trebuie să i se pună capăt cât mai repede. Poate că aceasta depinde şi de întreprinzătorii privaţi, în sensul alegerii muncitorilor. Ei ar trebui să acorde atenţie acestui fapt şi ar trebui să fie atenţi şi cei care îşi vând locuinţele braşovenilor, în loc să le vândă celor din Sfântu-Gheorghe. Şi în zonele rurale există cazuri în care casele de vânzare nu sunt cumpărate de maghiari. Finalul va fi românizarea satelor.
Serestely Marton, 78 de ani, agronom pensionar: - Nu există un pericol aşa de mare. Eu am trăit vremuri şi mai grele. Eu aş sfătui pe toată lumea să renunţăm la disensiuni şi să ne solidarizăm noi, maghiarii. În Europa trebuie să creăm o reprezentanţă puternică, însă pentru acest lucru trebuie depăşită tentaţia obţinerii funcţiilor bănoase.
Bokos Laszlo, 19 de ani, elev: - Ar trebui să ne susţinem cu mai multă fermitate adevărul. Este nevoie de acţiuni ferme şi în acest caz nu mă gândesc la violenţă, deoarece ea nu aduce nimic bun. Dacă ar depinde de mine, fiecare maghiar din România şi-ar suspenda activitatea timp de două zile, pentru ca acest lucru să se resimtă şi la Bucureşti, nu doar să se râdă pe seama maghiarilor care nu fac altceva decât să organizeze mari adunări.