Şcoala „Avram Iancu” din Covasna, între tradiţie şi modernism

Şcoala Gimnazială „Avram Iancu” din Covasna este apreciată de elevi, părinţi şi de întreaga comunitate pentru calitatea şi eficienţa activităţilor instructiv-educative, baza materială modernă, promovarea egalităţii şanselor între elevi, rezultatelor deosebite în activitatea de performanţă, legătura cu întreaga comunitate, dar şi pentru grija faţă de sănătatea şi siguranţa elevilor. Dascălii acestei şcoli sunt conştienţi de misiunea care le revine în direcţia promovării valorilor, implicării comunităţii în viaţa şcolii, dar şi extinderii ofertei educaţionale. Luna mai a adus cu sine o zi însemnată, dedicată Şcolii „Avram Iancu” - Ziua Şcolii, care aparţine elevilor, profesorilor şi colaboratorilor ei. Succesul acestei şcoli depinde de succesul elevilor, iar în spatele fiecărui succes se află munca şi angajamentul profesorilor.
Foste şi actuale cadre didactice, invitaţi şi elevi, s-au strâns în curtea şcolii pentru a marca împlinirea a 155 de ani de existenţă a acestei unităţi de învăţământ, care a devenit un reper pentru educaţia covăsneană. S-au acordat diplome de excelență profesorilor care, de-a lungul timpului, au trecut prin această şcoală, s-au evocat momente din trecutul şcolii, s-au adresat mesaje de către elevii de acum către profesorii de odinioară, au fost premiaţi câştigătorii concursurilor desfăşurate în aceste zile în şcoală, a fost prezentată o scenetă de către elevii clasei a VI-a, s-au citit mesaje de felicitare scrise de către prietenii şcolii noastre din ţară sau de către foşti elevi ai şcolii...

AVRAM IANCU, un nume care obligă

Extras din vol. „Personalităţi ale oraşului Covasna”, autori: Ioan Lăcătuşu, Luminiţa Cornea şi Ioan Luca:
„Istoricul şcolii din Covasna este strâns legat de cel al bisericii. Primele cursuri s-au făcut în tinda bisericii, probabil la sfârşitul veacului al XVII-lea. În monografia Covasnei, întocmită de învăţătorul Nicolae Vleja, este redată circulara Episcopului ortodox de la Sibiu, Vasile Moga, din anul 1829, referitoare la învăţământul confesional: „Cinstite părinte protopoape. Prin milostivul decret guvernalicesc din 8 octombrie a.c. nr. 9088 esit, se poronceşte ca toţi copiii de la 5 până la 13 ani să meargă la şcoală, dacă nu şi vara, încăi toamna şi iarna şi dacă nu-i vor vrea părinţii să-i mâne de bună voie, să se pedepsească. (…) Să se facă în tot satul şcoală şi să se pue dascăl şi la toată jumătatea de an să se facă încoaci relaţie [relatare/raport] şi aceasta cu atât mai tare cu cât s-au fost mai poruncit prin milostivul decret guvernicesc din 1 august 1808 şi din 5 martie 1784”. Despre existenţa şcolii confesionale din localitate, la începutul secolului al XIX-lea, vorbeşte un alt document semnat Ioan Popovici, vicar episcopal la Sibiu, în 24 martie 1803, prin care se invitau diecii la un curs normalicesc de 7 săptămâni la Braşov, ţinut de părintele director Radu Tempea. În anul 1825, negustorul braşovean Gheorghe C. Băcăuanu cumpără o „moşie” lângă curtea bisericii, dăruind-o parohiei pentru funcţionarea şcolii. În anul 1858, s-a construit edificiul şcolii confesionale, din lemn, acoperită cu şindrilă. Cheltuielile de construcţie ale şcolii au fost suportate mai mult de negustorul Nicolae Manea.
Primul învăţător cunoscut a fost Iosif Pop, zis Popovici, care a locuit în casele de pe moşie, iar la 1825 preda, pe lângă rugăciuni, şi scrisul şi cititul. I-a urmat ca învăţător Ioan Gridean (mai târziu preot), până în 1839, apoi Gheorghe Dogar (care era şi cântăreţ), originar din Prejmer (inspectori „din popor” au fost numiţi Constantin şi Ioan Furtună). Au urmat: Ioan Fleşer, zis Topârceanu; Toma Grindeanu, între 1864-1870; Zosim Butnar (1870-1872); Ioan Iosif (1872-1876, al doilea post de învăţător s-a înfiinţat după 1871); Pr. Gheorghe Furtună şi Ioan Niţu (1877-1894), desfiinţat în 1880, postul II a fost reînfiinţat în 1889, învăţător şi director fiind Nicolae Dobroş, care a funcţionat până în 1929; celălalt post, din 1899 a revenit lui Gheorghe Albu din Apold, iar din 1900 până în 1925 a funcţionat Alexandru Ciucan, fiul preotului din Aita-Mare. Din 162 de elevi de vârstă şcolară, în anul 1893/1894 au urmat cursurile 126. După „progresul” şcolar, 35 au obţinut calificativul „distinşi”, 78 „buni”, 18 „debili”. Toţi elevii aveau manuale şcolare (113 integral şi 13 „în parte”).
La Covasna s-a desfăşurat, în 1866, conferinţa învăţătorilor din protopopiatele Braşov II şi Treiscaune. La conferinţă a participat şi „arhimandritul de Buzău”, care a fost impresionat de frumuseţea costumelor naţionale româneşti. Conferinţa s-a desfăşurat sub credinţa fermă de „a propaga lumina între poporul nostru şi mai cu seamă în Treiscaune, unde cea mai mare parte dintre români au uitat limba şi numai religiunea îi leagă de corpul cel mare al naţiunii”.
După Marea Unire din 1918, când şcoala confesională a devenit şcoală de stat, primul director a fost profesorul Niţă Buzea. Printre învăţătorii şi profesorii din perioada interbelică figurează şi: Veturia Ciucan, M. Manole, Elena Manole, Maria Bârsan, Irina şi Gheorghe Dobreanu, Ioan Olteanu, Dumitru Olteanu, Octavian Dobroş, Traian Teaca, Gheorghe Şerban etc.. Anul 1924 a fost acela în care şcoala a primit rangul de gimnaziu şi numele marelui revoluţionar AVRAM IANCU. Un nume care obligă”.

Categorie: