Scriitorul Lazăr Lădariu, aniversat la 75 de ani _____Far călăuzitor şi fort de rezistenţă al adevărului istoric şi interesului naţional

<img src="/sites/default/files/styles/large/public/field/image/2014-03-20/lazar_ladariu.jpg?itok=-_uTMheY" width="320" height="240" alt="" class="image-large" />Mă gândesc la un raft de cărţi şi la o colecţie completă a publicaţiei „Cuvântul liber”, de la Târgu-Mureş. Or fi 40 sau 50 de volume scrise? Or fi mii de articole, reportaje, interviuri, recenzii, cuvântări scrise? Sunt frământat de întrebări, una revenind obsedant. Cu ce am rezonat din aceste scrieri ale maestrului Lazăr Lădariu sau din faptele sale? Cu filologia sau filosofia sa de viaţă, cu eseistica politică sau cu politica aplicată, cu literatura profundă sau publicistica, cu poezia euterpică şi patriotică sau iubirea manifestă faţă de Ţara şi poporul său, cu evenimentele istorice la care a participat şi pe care le-a descris în cronicile sale sau cu istoria naţională promovată de domnia sa? Sau m-a influenţat talentul său oratoric, calitate indispensabilă a unui om de cultură şi politic? Sau conţinutul şi calitatea discursurilor de la tribuna Parlamentului sau scrierile din tribuna reprezentată de „Cuvântul liber”? Oare care dintre faţetele multiplelor calităţi ale personalităţii sale m-au marcat mai mult în desele întâlniri, de la Topliţa sau Târgu-Mureş, Miercurea-Ciuc sau Sfântu-Gheorghe? A poetului sau a scriitorului, cea a oratorului sau a publicistului, a patriotului sau a omului politic? Ca observator atent al vieţii social-politice, profesor de istorie, publicist şi cercetător al fenomenului politico-istoric modern şi contemporan, involuntar cred, m-au atras acţiunea şi scrierile omului politic Lazăr Lădariu. Astfel, am ajuns, printre discipolii săi politici, la convingerea că cel mai bun lucru pe care-l pot face pentru a cinsti activitatea domniei sale la cei 75 de ani de viaţă, este de a-mi exprima crezul despre omul politic Lazăr Lădariu. Cunoscându-l, desigur subiectivitatea avându-şi rolul său, îl situez într-o ierarhie politică, mai puţin uzitată la ora actuală, acolo unde au fost aşezaţi, cu pietate de neamul lor, cei care prin fapte au devenit, de-a lungul timpului, lideri ai comunităţilor în mijlocul cărora au trăit, personalităţi, statut dobândit prin trudă, talent, înfăptuiri şi viziune politică.
Prin activitatea sa, a faptelor sale, omul politic sensibil la doleanţele celor mulţi, deputatul, consilierul, ziaristul Lazăr Lădariu a demonstrat, în cei peste 24 de ani de la evenimentele din 1989, că merită să facă parte din rândul categoriei de reprezentanţi ai românilor în forurile politice centrale şi locale, militând cu convingere - inoculată, în cazul său de „filosofii locului”, moşii şi strămoşii săi de la Idicel Sat - pentru cauzele fundamentale ale românilor ardeleni: dreptul la afirmarea lor politică egală cu a minorităţilor stăpânitoare de-a lungul timpului în Transilvania, dreptul la afirmarea limbii, culturii şi spiritualităţii poporului nostru în cetatea formării noastre din inima Carpaţilor. Alături de istoricul Petre Ţurlea, un alt mare prieten şi frate al românilor ardeleni, a promovat în Parlamentul naţional, cât şi prin tot ceea ce a întreprins, politica interesului naţional, fapt uitat, de peste două decenii, de trepăduşii politicii româneşti contemporane. Este cazul să amintim politicienilor contemporani şi să ne reamintim pentru conştiinţa noastră politică, modul în care definea mareşalul Alexandru Averescu, în perioada interbelică, omul politic şi politicianul: „În lumea noastră politică - declara el în 1937, se mai pot găsi şi persoane - rara avis - care să justifice denumirea onorabilă de om politic, marea majoritate este compusă din politicieni. Omul politic pune în serviciul ţării tot ce-i poate fi, eventual, de folos pentru rezolvarea chestiunilor de interes general în convieţuire colectivă, şi anume: pricepere, energie, timp şi, la trebuinţă, chiar şi avutul său…”. Despre un asemenea om politic scriem şi vorbim în cazul Lazăr Lădariu, acuzat chiar şi de faptul că nu şi-a făcut avere în mandatele deputăţiei sale. „Politicianul - continua mareşalul Averescu, dimpotrivă, se amestecă în chestiunile de interes general ale colectivităţii, justificând acest amestec prin angajamente fără acoperire cu vreo garanţie valabilă, aşa încât, la urma-urmei, activitatea politicianului se rezumă în: goana după putere, pentru ca prin ea să realizeze avantaje personale de naturi deosebite, fără a exclude pe cele
materiale...”
Despre Lazăr Lădariu se poate afirma cu certitudine că a intrat cu fruntea sus în rândul oamenilor politici. Este cel care a atras atenţia, timp de opt ani de la tribuna Parlamentului sau de peste două decenii în cotidianul al cărui redactor-şef este, asupra tuturor relelor care macină societatea românească, deseori venind cu propuneri concrete de remediere a situaţiei create de incompetenţa sau „politicienii” vremurilor noastre. Tematica abordată, în care a luat atitudine hotărâtă, nu se poate nominaliza în micul spaţiu tipografic acordat acestui mesaj. Ea cuprinde totalitatea problematicii unei ţări aflate într-un moment crucial al existenţei sale, atât în plan intern cât şi extern. Însă pe măsura „înaintării pe drumul democraţiei”, şi-a dat seama şi de valoarea unor lideri politici ai partidului său. Vorba lui Averescu: „Partidele mai toate îşi fac un ideal nu din dorinţa de a servi ţara, de a urmări o politică şi de a face sforţări pentru realizarea ei în binele ţării, ci reduc totul la o goană după putere. Pentru o bună parte din oamenii noştri politici (sic!), idealul este: un loc în parlament sau pe banca ministerială cu orice preţ, cu orice compromis”. Şi, atunci, când a socotit că principiile sale politice privind promovarea în orice împrejurare a interesului naţional, a independenţei şi unităţii statului naţional nu mai sunt reprezentate de partidul politic din care făcea parte, neacceptând „politica giruetei”, duplicitatea unor lideri politici, „machiaverlâcurile politicianiste”, oportunismul şi minciuna, a părăsit partidul afirmându-şi cu aceeaşi fermitate, ca şi la începuturile sale politice, convingerile în publicaţia „Cuvântul liber”, păstrându-şi conduita, demnitatea şi onoarea cuvântului dat sau scris. Un sincer BRAVO, domnule Lădariu! Şi, aceasta, pentru exemplul de verticalitate dat contemporanilor noştri. Dar, mai cu seamă, pentru modelul oamenilor politici de ispravă ai neamului, model, care sper, se va contura în memoria generaţiilor viitoare.
Mă uit la o parte a unui raft de cărţi din biblioteca personală. Cărţi cu dedicaţii adresate mie, în ultimii cinci ani, de maestrul condeiului Lazăr Lădariu: Martor, Vâslele Timpului, Pentru credinţă neam şi Ţară, Plăcuta zăbavă, În numele adevărului. Şi toate aceste cărţi însoţite de un scurt autograf cu un conţinut deosebit de onorant pentru mine: Domnului profesor Vasile Stancu, din partea unui luptător pe baricadele adevărului şi dreptăţii, cu preţuire şi prietenie (2009); ... aceste dovezi că mai există „zburătorii cu aripile ascunse sub cămaşă”, cu statornică preţuire şi prietenie (2009); ... această datorie sacră faţă de înaintaşii luptători, cu frăţesc omagiu (2011); ... această „plăcută zăbavă”, cu preţuire şi statornică prietenie (2011); ... aceste trăiri postdecembriste, din partea unui luptător pe baricada adevărului, cu statornică prietenie, în zi de speranţă (2013). Vă mulţumesc, maestre! Vă mulţumesc pentru cinstea acordată de a mă considera printre prietenii dumneavoastră. Vă mulţumesc pentru preţuirea mărturisită. Vă mulţumesc pentru gândul de a mă asocia principiilor dumneavoastră de viaţă naţională.
Acum, la acest prag aniversar al vieţii dumneavoastră, vă doresc multă sănătate, putere de muncă şi mulţi ani alături de poporul nostru pentru a fi mereu, prin scrierile şi exemplul dat, far călăuzitor şi fort de rezistenţă al adevărului istoric şi interesului naţional întru creşterea limbii româneşti, ş-a patriei cinstire.

Categorie: