Scrisoare din SUA către „Condeiul ardelean”

Stimată redacţie,
Vă citesc pe net revista, dar nu v-am găsit adresa poştală, deci vă trimit plicul la noroc.
Dacă vă interesează paginile mele, le puteţi publica, dar nu ţin neapărat.
Vă urez sănătate întregului colegiu de redacţie.
Cu stimă, Ioan Nicoară - FINIX, 11.04.2013

LIMBA NOASTRĂ

Între cauzele generatoare de conflicte au fost (din păcate) şi limbile. Naţiunile s-au format în jurul acestora, deşi faptul în sine n-ar trebui să fie motiv de discordie între oameni.
În multitudinea limbilor, eu văd ceva atractiv.
Între farmecele unui anumit teritoriu este şi limba vorbită acolo. Cât ar fi de monotonă lumea noastră fără diversitatea limbilor!? Ar fi ca o grădină cu un singur soi de pomi; flori cu o singură culoare, cu acelaşi miros, fructe cu acelaşi gust.
Imaginaţi-vă un câmp de flori; toate la fel (fie ele cât ar fi de frumoase). Dar iată că în grădină avem tot soiul de pomi, fiecare înfloreşte în culoarea lui, fiecare fruct cu gustul lui.
Aşa e şi cu limbile: avem prilej de comparaţie, mai multe variante de exprimare…, căci una este să citeşti o carte ori poezie în traducere şi alta să o citeşti în original.
Asistăm, însă, în ultimele decenii, la un adevărat asalt împotriva limbii noastre, pe care poeţii noştri o comparau cu un fagure de miere. Noi nu mai silabisim decât în clasa întâi. Noi nu ne întrebăm: - Cum se pronunţă ceea ce am scris, ori cum se scrie ceea ce am pronunţat?
Limba noastră este limpede ca apa de izvor.
În ceea ce mă priveşte, cu cât mai mult am studiat limbi străine, cu atât mai mult mi-am dat seama de frumuseţea limbii cu care m-a crescut mama.
În timp ce alte naţiuni nu-şi prea bat capul nici cu propria lor limbă, noi românii suntem poligloţi.
Prin străinătate am întâlnit nenumăraţi românaşi şi am fost surprins cât de repede au învăţat limba ţării respective. Iar acum, cu libera circulaţie, aproape că în fiecare familie este cineva care mai vorbeşte două, trei limbi străine. Ba chiar şi cei care n-au călătorit au învăţat.
Nu demult, în Remetea Chioarului, am întâlnit o fată de şcoală elementară care vorbea cursiv spaniola. Învăţase de la TELENOVELE (poate singurul lucru bun ce se poate învăţa de la aceste seriale).
Dar revenind la asaltul împotriva limbii române, cu părere de rău constat că mulţi din tinerii noştri, în conversaţiile lor, folosesc frecvent cuvinte străine.
Ziarele sunt pline de ele.
Astă toamnă participasem la un parastas ţinut la bustul Iancului din Brad. După slujbă, unul care ne-a vorbit frumos îndemnându-ne să ne păstrăm limba, şi-a încheiat cuvântarea cu: „- Vă doresc un WEEKEND plăcut!”.
Bravo, domnule! Ai dat cu bâta-n baltă!
Eu pe partea opusă a globului vorbesc cu nepoţii (toţi născuţi aici), numai româneşte, în timp ce mulţi reporteri de radio şi TV, folosesc câte-un cuvânt străin la fiecare frază; vrând probabil să ne dovedească gradul lor de cultură. Oare îşi dau seama ce deserviciu aduc ei frumoasei noastre limbi!?
Extremişti sunt peste tot. Avem norocul că sunt într-un procent foarte mic şi nu pot tulbura buna convieţuire între oameni.
Am văzut aici inscripţii pe maşini: „SPEAK ENGLISH OR GET THE HELL OUT!”. Ni se întâmplă uneori prin magazine să ni se atragă atenţia: „SPEAK ENGLISH, THIS IS AMERICA!”.
N-aş fi de acord dacă un român ar scrie pe maşina lui acolo: „-VORBIŢI ROMÂN EŞTE ORI DUCEŢI-VĂ DRACULUI!”.
Cetăţenii aici sunt liberi să-şi vorbească limba chiar şi în locurile publice, însă n-am auzit să existe vreo şcoală unde să se predea în limba vreunei minorităţi. Cu respect pentru toate limbile pământului, dar trebuie să ne-o păstrăm şi pe a noastră. PHOENIX - ARIZONA, Ioan Nicoară, 20.12.2012