SCURTĂ „ISTORIE” AUTONOMIST-SEPARATISTĂ

La 26 octombrie 2003, întrunit la Sfântu-Gheorghe, Consiliul Naţional Secuiesc decide să fie înaintată Parlamentului României forma finalizată a proiectului Statutului de Autonomie a Ţinutului Secuiesc, întocmit de dr. Csapo Jozsef, „senatorul cu papion”, lansând şi o „Hotărâre privind Autoadministrarea Scaunelor Secuieşti şi Autonomia Ţinutului Secuiesc”. Chiar primele rânduri devin echivalentul unei obrăznicii. Cică „autonomia Ţinutului Secuiesc (Terra Siculorum) nu lezează integritatea teritorială şi suveranitatea naţională ale României”. Urmează un potop de formulări: „autodeterminare internă”, „subsidiaritate”, „autoadministrare”, „condiţii istorice”, „păstrarea identităţii naţionale” în postura staniolului în care separatiştii autonomişti să-şi învelească pretenţiile absurde. Doar aşa, adică prin rupere, prin autonomie teritorială, pe criterii etnice, există - zic ei - „garanţia egalităţii depline şi efective dintre cetăţeni”. Cu acelaşi prilej, la 26 octombrie 2003, este lansată şi o „Proclamaţie a locuitorilor autohtoni de naţionalitate maghiară”, care, „afirmându-şi acest drept şi voinţă”, „păşind pe drumul autodeterminării interne”, cer să li se ia în considerare „revendicările referitoare la autonomia teritorială”, drept „cerinţe legitime”. Solicitând „garantarea autonomiei teritoriale”, delegaţii se adresează nu doar Parlamentului şi Guvernului României, ci şi Parlamentului şi Guvernului Ungariei, statelor din Uniunea Europeană, să sprijine revendicările aşa-zisului Ţinut Secuiesc, condiţionând accederea României în Uniunea Europeană (UE) doar în schimbul realizării cerinţelor lor absurde. Doar aşa se realizează rămânerea secuilor „pe pământul natal”, printr-o „euroregiune autonomă”!
Începea să erupă şi otrava autonomistă prin pleava pretenţiilor şi a şantajului! Marko Bela, pe atunci liderul UDMR, clama, fără pic de reţinere şi ruşine: „Ţelul nostru este unul şi acelaşi (...) - autonomia. (...) Programul politic al UDMR afirmă că ţinta Uniunii este autonomia!”. Doritorii unei „inimi fără trup” - cum se exprima senatorul Corneliu Vadim Tudor - vor, de fapt, federalizarea României, de dragul unei enclave separatiste în inima României, un fel de stat în stat. „O Republică Trei Scaune”, în care să intrăm cu paşaport. Bicefalizarea României, de dragul unor aberaţii, un fel de „Romgărie”, o întoarcere la idei din Evul Mediu, la Regiunea Autonomă Maghiară, făcută, tot sub presiune ungurească, de „tătucul” Iosif Vissarionovici Stalin, sub veghea stelei rubinii a Kremlinului!
Uită ei, oare, că România nu-i stat multinaţional, ci naţional, unitar şi indivizibil, că cea de-a doua „limbă oficială” - maghiara (când româna este aici stăpână!), o altă sperată „autonomie lingvistică”, se potriveşte pe-aici ca nuca în perete? „Talibanii UDMR - spunea senatorul Corneliu Vadim Tudor - fac legea, românii părăsesc zona Harghita, Covasna, învrăjbirile continuă, atâta timp cât se doreşte autonomie teritorială pe criterii etnice”, iar „refuzul de a vorbi limba română devine, pentru autonomiştii-separatişti, o mândrie”, „criteriu de promovare”. Încă de pe atunci erau vehiculate pretenţiile ca la UMF Târgu-Mureş să fie o medicină doar pentru etnicii maghiari, parcă în România ar exista „o medicină maghiară şi o medicină românească”. Să nu vorbeşti limba română este, pentru ei, un „merit”! Cu elan spre enclavizarea inimii României, susţinând că „noi muncim pentru autonomie”, Marko Bela afirma că Articolul 1 din Constituţie „este un eşec pentru UDMR şi trebuie schimbat!”. La 17 ianuarie 2004, când „obiectivul autonomiei aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”, prezent, cu consecvenţă însoţită de strategia „paşilor mici”, în toate documentele programatice ale UDMR”, a fost preluat în proiectul de „Statut al autonomiei Ţinutului Secuiesc” şi elaborat de Consiliul Naţional Secuiesc (CNS), guvernanţii noştri, mai marii clipei, au tăcut precum peştele în apă.
Muţi ca o stâncă erau ei, deşi ştiau bine că acest CNS (Consiliul Naţional Secuiesc), care, mai târziu, va organiza şi un „referendum” ilegal, consultând maghiarii din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, privind aspiraţiile separatiste pe criteriu etnic, este o „organizaţie neguvernamentală care activează fără a fi recunoscută legal în România”. Un document care „revendică autonomia teritorială a zonei cuprinzând judeţele Covasna, Harghita şi Mureş” nu i-a neliniştit pe guvernanţii români, închizând, complice şi laş, ochii în faţa unei obraznicii de neiertat. Şi au tăcut! Nu i-a deranjat nici măcar atunci când acest document al ruperii, al separării teritoriale pe criterii etnice, a fost înaintat, succesiv, Senatului şi Camerei Deputaţilor, ulterior respins de plenul comisiilor de specialitate.
În aceeaşi amorţire s-au complăcut ei, fără minima reacţie necesară, şi în anul 2006, când liderii CNS au organizat „adunările secuieşti” de la Odorheiu-Secuiesc (la 15 martie 2006) şi de la Ditrău (la 18 iunie 2006), la adunarea de la Ditrău autorităţilor române fiindule dat (ce obrăznicie!) chiar şi un „ultimatum” pentru soluţionarea, „itt es most!”, a revendicărilor autonomiste. Din nou, tăcere! Demersurile propagandistice ale CNS au continuat şi în anii următori, mai ales prin intervenţiile la autorităţile de la Budapesta şi la cele europene, pentru obţinerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice.
De reţinut că o parte a liderilor CNS sunt şi membri ai PCM (Partidul Civic Maghiar), ai cărui consilieri din cadrul Consiliului Local Sfântu-Gheorghe au propus organizarea, la 31 noiembrie 2008, concomitent cu alegerile parlamentare din România, a unui alt „referendum oficial” pentru autonomia aşa-zisului Ţinut Secuiesc, mergând până la supunerea spre aprobare publică „a unui proiect de hotărâre vizând modificarea limitelor teritoriale ale actualului judeţ Covasna şi înfiinţarea unităţii administrativ-teritoriale «Ţinutul Secuiesc»”. Aceeaşi tăcere!
Dezinformând forurile Uniunii Europene şi alte organizaţii transnaţionale, în nemernicia lor, liderii CNS mint, născocind pretinse abuzuri comise de autorităţile române asupra minorităţii maghiare. În acest context, Statutul pentru autonomia „Ţinutului Secuiesc” a fost înmânat unor demnitari europeni, precum „Jonathan Scheele, fostul şef al Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, Jose Durao Barosso (fostul comisar european pentru extindere), Olli Rehn”, unor personalităţi din Parlamentul European, chiar unor reprezentanţi ai ONU, ca „voinţă a poporului secui”, însoţindu-şi demersurile cu gândul parşiv că, în caz că dorinţele lor stupide nu vor fi sprijinite, să blocheze intrarea României în Uniunea Europeană! S-au plimbat, pentru a urma „modele” autonomiste, prin Tirolul de Sud, de ei considerat demn de arealul intracarpatic din România. Cel mai mult s-au bazat (şi se bazează) liderii autonomişti ai CNS pe sprijinul unor extremişti din Parlamentul Ungariei, cerând, printr-un memoriu, intervenţia rapidă pentru „soluţionarea doleanţelor legitime ale maghiarilor din România”. Ce au întreprins autorităţile Statului Român pentru contracararea stupidelor pretenţii? Nimic!
Pe mai-marii clipei, aceşti guvernanţi români de paie, nu i-a deranjat nici măcar implicarea unor grupări civice şi politice din Ungaria, din diaspora maghiară, în susţinerea acţiunilor separatiste. FIDESZ-ul lui Viktor Orban a susţinut (şi susţine!) dezideratele autonomiste ale CNS, precum şi Nemeth Zsolt, preşedintele Comisiei Parlamentare Ungare pentru Probleme Externe, alţi lideri unguri des prezenţi prin judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. Unii dintre ei au participat chiar ca „observatori” la aşa-zisul „referendum pentru autonomie”, organizat de CNS, „act de vădit amestec în treburile interne ale României”, ştiut fiind că „demnitari ai statului ungar circulă prin Transilvania ca persoane publice, fără respectarea uzanţelor internaţionale în materie”. Şi nimeni nu le-a arătat direcţia Budapesta, nimeni nu-i declară, cum ar fi firesc, persona non-grata!
Un sprijin puternic primeşte ideea autonomistă din partea „bisericilor istorice maghiare” din România, implicate direct în „promovarea conceptelor şi acţiunilor proungariste, de esenţă etnic-separatistă”, asumându-şi „un rol activ în campania electorală”. Promovând „conceptul de autonomie”, 40 de preoţi ai Eparhiei Reformate de Piatra Craiului figurau chiar pe listele pentru alegerile locale din partea UDMR şi PCM. Unul dintre ei, Kovacs Istvan, preot unitarian, candidat la preşedinţia Consiliului Judeţean Covasna, în campania electorală promova conceptul: „Ţinutul Secuiesc să funcţioneze ca o regiune de sine stătătoare”. Constituţia României pentru el nu avea nicio importanţă!
Dar nu numai preoţii „bisericilor istorice” au îmbrăţişat ideea autonomistă, în acţiunile separatiste implicându-se şi „grupuri neorevizioniste ungare şi extensiile autohtone ale acestora, în demersuri de incitare a etnicilor maghiari din România la nesupunere civică şi la acţiuni revendicative cu potenţial violent”. Câteva exemple: Mişcarea de Tineret 64 de Comitate (HVIM), Tineretul Maghiar din Ardeal (EMI), grupuri extremiste de sorginte ungară, cu „caracter revizionist şi iredentist”, care activează la nivelul întregului Bazin Carpatic. „Mişcarea de Tineret 64 de Comitate (HVIM) a fost fondată în anul 2001, de Toroczkai Laszlo, originar din Voivodina, având drept scop refacerea Ungariei Mari.” Turneul formaţiei „Karpatia”, prin Ardeal, în luna mai 2008, a fost organizat de HVIM, promovând un repertoriu xenofob, rasist şi antisemit, la Târgu-Secuiesc cei prezenţi scandând, la unison: „Să piară Trianonul!”, scoţând drapele ungare, secuieşti şi pe cele cu dungi arpadiene. EMI, în numele „păstrării tradiţiilor maghiarilor”, organizează acţiuni „de natură extremistă şi revizionistă”. Cea de-a IV-a Tabară EMI de la Gheorgheni, la care a participat şi avocata austriacă de origine maghiară, Eva Maria Barki, unde au fost propagate idei de factură autonomist- separatistă şi revizionistă, avea ca generic un citat din creaţia lui Wass Albert, criminalul de război: „Transilvania să fie, din nou, ceea ce a fost!”.
Denaturarea documentelor internaţionale, citarea lor trunchiată, falsificarea faptelor istorice sunt la ordinea zilei. Să te mai miri, oare, că la gaşca revizionistă a aderat (nici nu se putea altfel!) fondatorul Gărzii Maghiare, preşedintele Mişcării Dreapta pentru Ungaria („Jobbik”), Vona Gabor, care, „reluând tema revizuirii Tratatului de la Trianon”, declara că «întreaga naţiune maghiară se va trezi, pentru a se uni din nou!»”, bineînţeles împotriva „duşmanului comun”, cu referire la români? Nici de data aceasta, guvernanţii români n-au auzit şi n-au văzut nimic!
Cum tot surzi şi orbi au fost la toate, „acţiunile reprezentanţilor de etnie maghiară din administraţia publică locală au efect discriminatoriu asupra populaţiei româneşti numeric minoritară în zonă”. Politica izolaţionistă, ignorarea doleanţelor comunităţii româneşti, respingerea propunerilor reprezentanţilor societăţii civile româneşti pentru acordarea distincţiei „Pro Urbe”, tergiversarea reabilitării unor monumente reprezentative pentru români (exemplu: Grupul Statuar „Mihai Viteazul” din Sfântu-Gheorghe), coborârea, la 15 martie 2008, în bernă, în semn de doliu, a drapelului României arborat pe clădirea Consiliului Judeţean Covasna, refuzul amplasării Tricolorului pe unele clădiri ale Statului Român, intonarea imnului Ungariei şi a celui secuiesc, refuzul intonării Imnului de Stat al României, crearea unui „post de consilier pentru activităţi în Ţinutul Secuiesc”, în pofida faptului că această unitate administrativ-teritorială nu există!” - toate sunt clare provocări autonomiste în inima ţării!
Autonomia, „fără sprijinul Budapestei, şi nici al Bucureştilor”, „prin forţe proprii”, este obiectivul primarilor municipiilor din Harghita şi Covasna, al „Ţinutului Secuiesc”, care, practic, înseamnă reînfiinţarea defunctei „Regiuni Autonome Maghiare”, printr-o sintagmă nouă - „autonomie asimetrică”, de fapt, „aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie!”. De data aceasta, gândul ticălos le zboară şi spre Partium, spre zonele Bihor, Satu Mare, Arad, Bistriţa-Năsăud, Sălaj etc.. Aceeaşi tăcere a maimarilor zilei!
Nici „Promovarea exclusivă a istoriei culturii, simbolurilor şi însemnelor identitar-culturale maghiare, în detrimentul celor româneşti” nu le-a tulburat liniştea mai-marilor. Sistematica realizare a dezideratelor separatiste, prin strategia „paşilor mici”, tendinţele creării unei zone distincte de vestul României, adoptarea, la 31 martie 2008, în cadrul şedinţei Consiliului Judeţean Covasna, a stemei, drapelului şi a fanionului judeţului, „însemne de factură nostalgică, revizionistă, care nu conţin niciun element reprezentativ pentru simbolurile, istoria şi cultura comunităţii româneşti, arborarea drapelului secuiesc pe frontispiciile primăriilor şi instituţiilor din subordinea administraţiilor publice locale din cele două judeţe”, nu au trezit din letargie autorităţile publice ale Statului Român.
Pe mai-marii Puterii actuale nu-i interesează nici „recrearea spaţiului existent anterior Tratatului de la Trianon, prin amplasarea unor monumente cu conotaţii vădit revizioniste (de pildă, „Monumentul Milenar” din Odorheiu- Secuiesc), cele vizând stăpânirea maghiară de 1.000 de ani în Ardeal”, redenumirea de străzi cu personalităţi ungureşti, pelerinajul la Şumuleu-Ciuc şi la Ghimeş- Faget, cu un tren având pe locomotivă stema Coroanei Ungare, delimitarea, prin panourile de la Chichiş şi Aita-Mare, a zonei aşanumitului Ţinut Secuiesc!
„Promovarea mediatică a activităţilor subsumate dezideratelor autonomist-separatiste, având ca final destructurarea Statului Naţional Unitar Român, constituie o constantă a publicaţiilor de limbă maghiară din Harghita şi Covasna.” O dovadă o constituie campaniile de presă susţinute de „Haromszek”, „Europai Ido”, „Szekely Hirmondo”, „Hargita Nepe”, „Udvarhely Hirado”, de posturi de radio şi televiziune, folosite pentru „lansarea unor atacuri mediatice împotriva instituţiilor fundamentale ale Statului Român”. Cutumele anacronice, folosite la inocularea lor în mentalul colectiv, manipularea emoţională, folosirea unor teorii revanşarde, dezinformarea - nu contează! Contează doar autonomia teritorială şi drepturile colective, ca şi politică identitară agresivă, folosită cu obstinaţie, incriminarea colectivă a românilor, „susţinerea grupărilor revizioniste autohtone maghiare” şi a dezideratelor autonomiste.
Minciuna „discriminării etnice” a maghiarilor, a „imposibilităţii de afirmare a propriei identităţi” a maghiarului „care nu este lăsat să trăiască la nivelul valorilor istorice şi morale maghiare” fac, zilnic, obiectul publicaţiilor amintite. Prin strategia „paşilor mici”, de la demersurile „senatorului cu papion”, de Bihor, Csapo Jozsef, naşul ideii autonomiste, la Izsak Balazs, actualul lider al CNS (Consiliul Naţional Secuiesc), o trecere în revistă a elucubraţiilor separatist-autonomiste ar mai cuprinde ambiţia de a strânge, din România, Ungaria, Slovacia, Austria, Italia, Spania, Marea Britanie, Franţa şi Croaţia, milionul de semnături pentru autonomia aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”, înfiinţarea mai multor filiale în Scaunul Mureş, formularea pretenţiei ca limba maghiară, alături de limba română, să devină oficială în zonă, arborarea drapelului secuiesc pe clădirile primăriilor din Ghindari, Sovata, Fântânele, Sărăţeni, Miercurea Nirajului şi Găleşti. Mizând pe sprijinul entităţilor din Ţara Bascilor, Catalunia, Corsica, Scoţia, liderii autonomişti doresc un aşa-zis „Ţinut Secuiesc” cu instituţii proprii: parlament, guvern, poliţie, armată, administraţie, cu prerogative statale în Harghita, Covasna şi Mureş. Totul, în strânse relaţii cu Ungaria, „patria-mamă”, cu premierul Viktor Orban, cu expreşedintele Pal Schmitt, după o codificare nouă, la nivel european, a drepturilor colective, nu individuale! S-a mers atât de departe în acest sens, cu obrăznicia şi cu amestecul în treburile interne ale României, încât Marton Braunn, şeful delegaţiei Ungariei la Consiliul Europei, să anunţe că delegaţia ungară va reprezenta Consiliul Naţional Secuiesc la lucrările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE). În acest sens, CNS s-a „înfrăţit” cu „Jobbik”, partidul extremist ungar al lui Vona Gabor, naşul Gărzii Maghiare. Scopul mărturisit? Autonomia „în trei trepte”, „garanţie - zic ei - a dăinuirii şi dezvoltării”, spre „ţara invizibilă”, o „comunitate a unor regiuni naţionale” cu peste 30-50 de milioane de cetăţeni. O exprimare metaforică, în sensul că „ţara invizibilă poate fi transformată în ţara vizibilă”. „Noi nu trebuie să cerem permisiunea Bucureştilor!” - clama Izsak Balazs.
Iar guvernanţii români ascultă şi tac. N-au avut nici măcar un singur cuvânt de reproş la declaraţiile autonomiste, belicoase, ale lui Marko Bela, Kelemen Hunor, Tokes Laszlo. Încasează şi tac! Bravo! Nu le-au dat de gândit nici măcar discursurile autonomiste din zilele de 4 şi 5 septembrie 2009, apoi cele următoare, de la Miercurea-Ciuc şi Odorheiu-Secuiesc, prin care, încă o dată, separatiştii au dat dovadă că fac o totală „abstracţie de prezenţa şi de voinţa românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş”, uitând că „orice formă de autonomie teritorială, pe criterii etnice, va conduce, inevitabil, la discriminarea şi la marginalizarea românilor, lovind în păstrarea şi afirmarea identităţii lor în Arcul Intracarpatic”!
Toate cele de mai sus sunt realităţi pe care penibilii guvernanţi români refuză să le vadă, de dragul acelui pumn de voturi care să-i menţină la putere!

Categorie: