SE MODIFICĂ STEMA ŢĂRII

De Ispas (Înălţarea Domnului) am auzit la ştiri o veste ce nu-mi venea să cred: s-a anunţat că se modifică stema Ţării! În primul moment m-am bucurat ca de o lumină binefăcătoare, mângâietoare, după o furtună, ca de un frumos răsărit de soare, şi mi-am zis că le-a dat Dumnezeu minte românilor. După revoluţia din 1989 se făcuseră numeroase demersuri, atât de către persoane obişnuite sau personalităţi, cât şi de către anumite organizaţii şi asociaţii care au atras atenţia asupra necesităţii modificării stemei Ţării, sesizând incorectitudinea faptului că pe stemă Transilvania era reprezentată cu vechile însemne din timpul imperiului austro-ungar, când conducerea de atunci, cu bună ştiinţă, a neglijat reprezentarea etniei române, pe care n-au vrut să o ia în considerare şi au pus în stemă simboluri care reprezentau doar cele două minorităţi, şi anume maghiarii şi saşii. În prezent, am scăpat de umilinţa asupririi străine, dar n-am scăpat de umilinţa nerecunoaşterii, noi românii continuând să fim şi azi marii absenţi din stema Ţării! Mă refer la reprezentarea Transilvaniei în stema Ţării, pentru că şi în Transilvania românii am fost şi suntem majoritari, dar în stemă nu se vede acest lucru!
S-a spus la un moment dat că stema Ţării nu se poate schimba prea des. Dar dacă au avut loc schimbări majore precum crearea Statului Naţional Unitar Român, nu se cerea oare, automat, modificarea stemei în mod corespunzător?! În răbojul istoriei acestui popor încercat sunt însemnate lupte grele ce au durat secole până românii şi-au împlinit visul cel mare - Unirea într-un singur stat national unitar! Şi după ce şi-au văzut visul împlinit era atât de greu să se schimbe stema Ţării astfel încât să se vadă acest lucru? Oare nu acesta este scopul stemei unei ţări, să aibă simboluri grăitoare, corecte? Regele a lăsat acest lucru important - schimbarea stemei Ţării - în sarcina unui maghiar, priceput în heraldică, dar care nu avea niciun interes să servească Poporul Român şi care a lăsat în stemă, în locul rezervat Transilvaniei, vechile simboluri ale imperiului austro-ungar. Şi aşa a rămas! Iar cei din conducerea de după 1989 se vede că nu s-au arătat nici ei interesaţi de această problemă, de parcă ei ar fi reprezentat fostul imperiu şi nu Statul Român!
În momentul următor ştirii respective, mi-am dat însă repede seama că mă bucurasem degeaba. Nu era vorba de repararea acestei greşeli! Atunci am simţit brusc un duş rece, precum o ploaie cu gheaţă. Am rămas profund dezamăgită: deci românii nu se deşteptaseră. Era vorba de altceva. Stema va fi modificată, dar nu din acest punct de vedere. Urmează să se repună pe capul acvilei coroana regală. Mi-a revenit imediat în minte vechea vorbă românească: „Ce-i lipseşte chelului? Tichie de mărgăritar!”. Cineva observase că lipseşte coroana de pe capul acvilei, dar faptul că lipsim noi românii, că nu suntem reprezentaţi în zona Transilvaniei, noi, populaţia majoritară, asta nu s-a observat!!! Să zicem că ar fi putut fi prezentă coroana ca aducere aminte că am avut în istoria noastră monarhie, deşi e de domeniul trecutului - dar monarhia ce ar fi condus dacă lipsea poporul??? Poporul Român de ce nu e reprezentat??? În condiţiile în care lumea ar trebui să evolueze, nu cred că mai este cazul să avem împăraţi roşii sau verzi, sau dinastii regale în conducerea unui stat modern! Cred că logica impune ca şi conducători - persoane alese pe criteriul competenţei şi nu al originii. Nu consider justă vechea mentalitate care cere la conducere un rege din stirpe de regi (de multe ori străini de poporul ce urmează să îl conducă). Săracul rege Carol I, se pare că inima-i bătea tot nemţeşte şi în momentul când a fost pus ca ţara pe care o conducea, România, să lupte împotriva patriei lui de origine. Se pare că a fost una din cauzele care i-a grăbit moartea. Ferdinand I a jurat să fie un bun român şi a fost, în sensul că a fost de acord cu Marea Unire făcută de Poporul Român şi a sprijinit dezvoltarea culturii. Eu însă, în calitate de româncă, nu pot avea aprecieri lăudabile faţă de casa regală care făcuse o înţelegere în secret cu statul ungar, în virtutea unor bune relaţii, fiind de acord cu cedarea Transilvaniei ungurilor. Regele Carol al II-lea a fost preocupat de modernizarea armamentului şi organizării Armatei Române şi, de asemenea, a susţinut dezvoltarea instituţiilor culturale, dar acte impulsive au adus prejudicii morale dinastiei regale. Regele Mihai de fapt nu a condus. Antonescu a fost rugat insistent să-şi ia această responsabilitate şi a condus în condiţii deosebit de dificile, când niciunul din reprezentanţii partidelor nu au dorit şi au evitat această responsabilitate. La venirea ruşilor, regele Mihai l-a chemat la palat pe Mareşalul Antonescu, iar în momentul în care acesta a intrat la rege, a fost arestat. Ulterior, s-au făcut cereri de graţiere, dar regele a refuzat să le semneze. Astfel, atât Mareşalul Antonescu, cât şi membrii fostului Guvern au fost condamnaţi şi executaţi. În continuare, ruşii s-au descotorosit şi de regale Mihai, expulzându-l, iar Ţara a rămas în mâinile lor.
După 1989, regele Mihai a fost chemat la Moscova cu ocazia aniversării Marii Revoluţii din octombrie şi decorat…! Iar în preajma revoluţiei din 1989, regele Mihai a semnat la Budapesta o declaraţie în care era de acord cu o eventuală cedare a Transilvaniei statului maghiar.
Acum nu mai avem nevoie de monarhie, dar pentru că am avut monarhie la un moment dat, putem admite coroana din stemă ca un fapt istoric petrecut. Dar să nu fie luată în considerare naţionalitatea română în stema propriei Ţări, este un fapt inadmisibil şi de neconceput! Noi, românii, suntem un popor răbdător, am suportat timp de secole jugul străin, dar în prezent ar trebui să trăim ca popor liber, să ne folosim de drepturile noastre elementare!
Poate o să zică vreun şmecher că nu e nevoie să fim reprezentaţi în stemă… că se subânţelege, dar dacă e aşa, să se subînţeleagă şi reprezentarea minorităţilor. Atunci stema Ţării ce rol mai are? Deci, pentru stema Ţării să fie consultaţi specialişti în heraldică români în cuget şi-n simţiri, nu străini, şi chiar poporul. Consider că nu trebuie să avem aprobarea străinilor pentru stema Patriei noastre. Până când să mai aşteptăm să ni se aplice drepturile românilor în România? Sau ni se recomandă cumva să mai răbdăm puţin? Să aşteptăm a doua venire a lui Hristos? Ne apropiem de aniversarea a 100 de ani de la crearea Statului Naţional Unitar Român şi în stema Ţării, Transilvania este reprezentată tot prin simbolurile din timpul imperiului austro-ungar. Remedierea greşelii din stemă se tărăgănează oare în speranţa „făcătorilor şi doritorilor de bine statului român” care speră să-şi realizeze visul de a desfiinţa Statul Român şi de a lăsa doar în sudul Carpaţilor o porţiune unde să se facă ţara romilor? (Eu am văzut harta aceea!)
Acum, dacă în sfârşit s-a hotărât că se poate modifica stema Ţării, să profităm şi noi de împrejurări şi cu ocazia că se pune din nou coroana pe capul acvilei, să ne fie permis să fie reprezentată în stemă existenţa românilor majoritari, modeşti locuitori din străvechime ai acestor meleaguri, poate cu un Decebal sau un cap de lup, ceva…
Puţină demnitate, oameni buni! Şi mai multă unire în cuget şi în simţiri, dragi români!

Categorie: