SECRETUL CRUCII

Prezentare de carte

SECRETUL CRUCII
de Doru Munteanu

Mărturisind într-un interviu că a scris romane de viaţă, de dragoste şi aspiraţii, scriitorul Doru Munteanu ne apare iremediabil îndrăgostit de istoria Ţării, îndeosebi a Transilvaniei secolului al XVIII-lea, considerând că valorificarea tradiţiilor şi cunoaşterea istoriei au fost ca un program de viaţă, motiv pentru care s-a simţit dator să le abordeze, aşa cum se întâmplă şi în romanul total „Secretul crucii”, unde prind viaţă personaje memorabile şi evenimente neelucidate până acum. Privită din perspectivă istorică, Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan împotriva sistemului feudal, a fost, ca importanţă şi ţel de atins, la acelaşi nivel cu Războiul de Independenţă al SUA, avansându-se ideea că răscoala a fost un experiment francmasonic al lojelor masonice, o uvertură, un prolog al Revoluţiei Franceze. Mai mult chiar, se ştie că Horea, membru al societăţii secrete „Frăţia de Cruce”, a cerut desfiinţarea din temelii a sistemului feudal şi drepturi egale pentru oricare fiinţă umană, drepturi fundamentale pentru naţiuni, contribuind prin revolta şi jertfa sa la înlăturarea iobăgiei şi a cruntelor oprimări la care au fost supuşi românii, de veacuri, pe meleagurile strămoşeşti, de către ocupanţii străini. Aceasta este geneza romanului citadin şi obiectiv „Secretul Crucii” (al cărui titlu iniţial, anunţat în urmă cu 4 ani, era „Crucea”), în care autorul stilizează incursiunile în istorie, introducând, ca în cărţile poliţiste, suspansul, misterul „pristornicului”, personaje realiste asemeni protagonistului,Tudor Beu, un hinterland ce conferă culoare locală volumului, dar şi o aură de legendă asupra trecutului nostru. Nu ne place să ne hazardăm, dar credem că romanul lui Doru Munteanu, o capodoperă a genului, va rezista timpului şi prin modernitatea scriiturii, şi prin intriga riguros construită, cu o derulare precipitată a evenimentelor, asemănător romanului „Codul lui Da Vinci”, scris de Dan Brown. În acelaşi timp, veridicitatea conferită de documentele şi scrisorile inserate în text, care sporesc autenticitatea şi savoarea epicului, consolidează substanţial compoziţia textului, care devine mai complex, prin demersul analitic, dar şi prin luciditatea personajului central. Alternanţa planurilor narative, inserţia, descrierile în detaliu - adevărate fragmente lirice -, erudiţia, registrele stilistice variate sunt alte particularităţi ale romanului ce ne prezintă aspecte inedite din perspectiva celui care porneşte ex abrupto în construcţia subiectului, cu o crimă ce ridică multe semne de întrebare şi stârneşte interesul unor necunoscuţi: un om de afaceri, un călugăr catolic, un colecţionar de artă… Suntem captivaţi de poveste, de secretele care traversează timpul, de ritualuri ezoterice (masonice), de moştenirea ce nu trebuie să se piardă, de enigma tezaurului din Apuseni, de congregaţii şi trădări, de lupta împotriva ispitelor. În final, adăugăm că textul poate avea o cheie dublă de lectură, perspectiva fiind diferită, în funcţie de tipul de naratar: iniţiat sau nu. Şi pentru că vorbeam la început de mărturisirile autorului Doru Munteanu, încheiem în aceeaşi manieră: „Acţiunea se petrece în zilele noastre, dar calcă în istorie, la greu. Mai mult nu vă spun…”.

Categorie: