Securitatea energetică a României, o prioritate majoră

După Revoluţia din 1989, şi eu, ca şi alţi naivi, mi-am închipuit că România a ieşit din Cortina de Fier roşie pentru a fi partener egal al Occidentului, nu o ţară second-hand şi vorba lui Octavian Paler, nu o ţară jefuită. Prea mult i-am aşteptat pe americani ca să nu ne sară în ochi vorbele ambasadorului american la Bucureşti, Adrian Zuckerman, care declară cu subiect şi predicat la şedinţa Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii: „Vindeţi tot ce se poate vinde să nu mai rămână nimic neprivatizat”. Desigur că el se referea la sectorul energetic, şi anume la gazele şi petrolul din Marea Neagră, care, dacă le-am putea exploata noi, ne-ar putea face o ţară bogată şi puternică, şi cel mai important lucru, independentă energetic faţă de Rusia.
Înainte de-a deschide subiectul energie şi independenţa energetică a României, aş vrea să-l parafrazez pe George Orwell şi să spun: cu cât societatea românească se distanţează de adevăr prin conducătorii ei, cu atât ea urăşte mai mult pe cei ce spun adevărul; iar adevărul este acesta: statul român vrea să preia, prin intermediarul Romgaz, 50 la sută din zăcămintele de gaze româneşti din Marea Neagră de pe platforma Neptun Deep deschisă de Exxon Mobil, o societate americană, după cum a declarat Virgil Popescu, ministrul Economiei. De unde vrea să cumpere Romgaz 50 la sută? De la OMV Petrom, care din păcate nu mai este o societate românească, ci în mare parte austriacă, şi care este partener egal cu Exxon Mobil la această platformă marină de care aminteam? Zăcămintele de aici sunt în jur de 42 până la 84 miliarde de metri cubi de gaz.
Şi acum să vedem istoria acestor zăcăminte din Marea Neagră. În 1978, preşedintele Nicolae Ceauşescu face o vizită în America invitat de preşedintele de atunci, Jimmy Carter, şi acesta îi propune să-l ajute să facă un armistiţiu cât mai lung cu Israelul lui Yasser Arafat, fiindcă numai el, Ceauşescu, putea face acest lucru. Nicolae Ceauşescu îi pretinde lui Jimmy Carter două condiţii, şi anume: clauza naţiunii celei mai favorizate pe care o obţine după două săptămâni şi un anumit număr de licenţe industriale internaţionale. Obţine şi acest lucru, şi Ştefan Andrei, unul din miniştrii importanţi ai dictatorului, povesteşte că: Ceauşescu vrea să viziteze neapărat Texasul şi este dus la un centru de cercetare IT, pe atunci aproape necunoscut României. Ceauşescu era însoţit de Ştefan Andrei şi soţia lui şi vizitează acest centru, unde directorul îi arată câteva lucruri importante. Primul lucru, îi arată harta României, care în acel moment era survolată de patru avioane, şi îi spune lui Ceauşescu să nu-şi facă griji fiindcă nu erau avioane militare, ci de pasageri. Al doilea lucru, este harta României, care se tot măreşte, şi apare pur şi simplu oraşul Scorniceşti cu casa dictatorului, sub care se găsea o mare de lignit. Dictatorul, năucit, face ochii cât cepele, mai ales când directorul centrului îi arată că sub Marea Neagră sunt zăcăminte importante de petrol şi gaze. Pentru acest lucru românilor le trebuiau sonde de foraj la mare adâncime pe care nici măcar ruşii nu le deţineau, iar Ceauşescu, fascinat, pleacă în Golful Mexic pentru a vedea cu ochii lui aceste sonde. Societatea care deţinea aceste sonde se numea Standard Oil, care era viitoarea Exxon Mobil din ziua de astăzi. Impresionat, Ceauşescu face o negociere cu SUA pentru deţinerea şi extragerea acestor zăcăminte de petrol şi gaze cu avantaj 50-50 la sută. Se semnează un protocol între administraţia SUA şi România, de către preşedinţii Jimmy Carter şi Nicolae Ceauşescu.
Revenind în zilele actuale, preşedintele României, Klaus Iohannis, când a fost în vizită în SUA trebuia să invoce această înţelegere scrisă între România şi SUA, iar aceste bogăţii incomensurabile trebuiau împărţite în două. Nu ştim ce a semnat preşedintele Klaus Iohannis, dar sperăm ca 50 la sută din aceste bogăţii să revină României. La ora actuală, concesiunile de petrol şi gaze din Marea Neagră se împart în felul următor: pe primul loc Exxon Mobil SUA - 50 la sută, şi apoi OMV Petrom, care este companie româno-austriacă, cu 80 la sută acţiuni ale Austriei şi numai 20 la sută ale României. Exxon Mobil, deci americanii, nu mai vor să plece la drum decât prin modificarea legii offshore, dată de pe vremea guvernelor PSD Grindeanu, Tudose şi Dăncilă, toate supervizate de Liviu Dragnea. Independenţa energetică a României este foarte importantă, iar preşedintele României, Klaus Iohannis, şi primul ministru, Ludovic Orban, trebuie să ţină cont de aceasta. Turcia ar putea deveni un partener important al României, odată cu descoperirea unei cantităţi importante de gaz în apele teritoriale turceşti la limita cu cele româneşti, aproape de Neptun Deep. Dacă ar lua-o ca o problemă naţională, România şi Turcia, două ţări care sunt în NATO, ar putea să rezolve prin aceasta pe mult timp independenţa lor energetică. Independenţa naţională este nulă dacă nu avem independenţă energetică! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Categorie: