Sfânta Cuvioasă Parascheva - 14 octombrie


Autor: 

Pr. Nicolae Bota

Tatăl sfintei se numea Nichita, iar pe al mamei nu îl ştim. A mai avut un frate, care şi el a devenit sfânt, şi anume Sfântul Eftimie, izvorâtorul de mir, Episcopul Maditelor. Tatăl Sfintei Parascheva a murit când ea avea câţiva anişori, iar mama ei a crescut-o în frica lui Dumnezeu.
Se spune că la vârsta de 10 ani a intrat în Biserică, împreună cu mama ei, iar când a auzit cuvintele „de voieşti să fi i desăvârşit, du-te, vinde averea ta şi apoi vino şi urmează-Mi!”, ea a exclamat: „pentru mine sunt cuvintele acestea”. Ieşind din biserică, a dat hainele sale cele scumpe primului sărac întâlnit pe cale. Din acea clipă, a început urcuşul său duhovnicesc.
Altă dată când mergea pe stradă, a văzut o fetiţă săracă cerşind. Ea neavând bani, i-a dăruit crucea sa de aur, pe care o purta la gât. Degeaba a încercat slujitoarea sa să-i spună că nu este cuviincios ceea ce făcea, că ea a replicat: „Crucea ne învaţă să fi m milostivi. Cum se poate ca eu să nu îi dau acestei fete sărace singurul lucru pe care i-l pot dărui acum?”.
Într-o iarnă, şi-a dat propriul palton unor copii care sufereau de frig.
Dar ea creştea cu vârsta, iar frumuseţea sufletului său se reflecta şi asupra feţei sale tinere. Şi aşa se face că foarte mulţi tineri o curtau, dar ea i-a refuzat pe toţi. Atunci când cei apropiaţi o îndemnau să se mărite, ea le răspundea, arătând spre săraci şi spre copiii suferinzi: „Există oare atâta bogăţie încât să ajungă să acopere toate nevoile şi lipsurile atâtor fi inţe nefericite?”.
Nemaiputând să audă îndemnurile spre măritiş ale rudelor şi prietenelor, s-a decis să plece la Constantinopol, unde a cerut binecuvântarea multor părinţi sfinţi, s-a închinat la moaştele sfinţilor şi, plecând spre Calcedon, s-a închinat şi la moaştele Sfintei Eufi mia. În tot acest timp, părinţii au căutat-o peste tot, dar fără rezultat. În unele locuri se afi rmă că ei au murit înainte ca Sfânta Parascheva să plece de acasă.
Sfânta Parascheva a mers pe jos până în Heraclea Pontului, unde a găsit o Mănăstire închinată Maicii Domnului şi unde a rămas cinci ani de zile, dedându-se la tot felul de nevoinţe.
În inima ei a încolţit dorul de a vedea locurile sfinte din Ierusalim. După ce s-a închinat la locurile sfinte, s-a retras în pustia Iordanului, la o mănăstire de maici, unde a încercat să păşească pe urmele Sfântului Ioan Botezătorul şi ale Sfintei Maria Egipteanca, care a trăit în această pustie 47 de ani. Aici a gustat cele mai alese bucurii duhovniceşti şi s-a hotărât să rămână aici. Într-o noapte, însă, i-a apărut un înger care i-a spus să se întoarcă în patria natală, căci ea este pământ şi în pământ se va întoarce, adică petrecerea ei în această lume trecătoare s-a apropiat de sfârşit.
Părăseşte pustia cu greu şi pleacă spre casă. Se opreşte la Constantinopol, unde se închină în Biserica Sfânta Sofia, la Biserica Maicii Domnului din Vlaherne şi la alte locuri. În faţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Vlaherne, cere Maicii Domnului să o ocrotească şi să ajungă cu bine acasă.
La numai 27 de ani, Parascheva şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu şi a fost înmormântată lângă mare. După câţiva ani, valurile au adus trupul mort al unui marinar, care începuse să se descompună şi mirosea greu. În apropiere se nevoia un monah pustnic şi a cerut unor oameni să îngroape trupul marinarului. Au săpat o groapă şi au simţit cum din pământ iese un miros plăcut, dar neluând seamă la aceasta, au îngropat acolo, lângă Sfânta Parascheva, trupul marinarului. Totul s-a dat uitării, dar Dumnezeu nu îi uită pe sfinţii Săi.
Doi oameni, Gheorghe şi Eftimia, în aceeaşi noapte, au avut o vedenie în care li s-a arătat mulţime de ostaşi, dar şi pe Sfânta Parascheva, cerând să îi ia trupul şi să-l pună într-un sicriu, căci nu mai poate suporta mirosul greu al trupului marinarului. Cei doi au povestit consătenilor, iar apoi, cu sobor de preoţi, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost duse în biserica din Epivat, iar după alţii în Kallicrateia. Aici, Sfânta a făcut numeroase minuni. În prezent, sfintele sale moaşte se află la Iaşi, în Biserica Sfinţilor Trei Ierarhi.
Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.