+) SFÂNTUL DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR

26 octombrie

„Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, Purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-l să ne dăruiască nouă mare milă.” (Troparul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie)
Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul nostru Iisus Hristos cel Înviat, după minunata sărbătoare a Moldovei, în care am prăznuit-o pe maica noastră Sfânta Cuvioasă Parascheva, alături de Sfintele moaşte ale Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu, coborâm în capitala Ţării noastre şi din nou inimile saltă de bucurie, rugându-i pe Sfântul Dimitrie, mare Izvorâtor de Mir, şi Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, să ne aducă pacea şi bunăînţelegerea în sufletele şi casele noastre.
Iubiţilor, calea sfinţeniei este calea desăvârşirii în dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, este starea de desăvârşire a trăirii în Hristos şi a ascultării de poruncile Sale. Deşi calendarul nostru creştin ortodox cuprinde mărturia, ascultării, sfinţilor faţă de poruncile lui Dumnezeu, totuşi, printre noi există credincioşi care au mare evlavie la un sfânt sau la altul, urmându-i într-o oarecare măsură pilda vieţii. Printre aceştia se numără şi Sfântul Dimitrie, denumit şi Izvorâtorul de Mir, sărbătorit în fiecare an pe 26 octombrie. Sfântul Dimitrie, iubiţilor, a răspândit credinţa în Hristos, arătând că nu funcţiile foarte înalte, nici averea sa mare, nici bogăţia oraşului sau cinstea împăratului, nu sunt mai puternice decât salvarea sufletului. Cuviosul Paisie Aghioritul spune: „Omul credincios are mereu în mintea sa faptul că trupul lui este biserică a Duhului Sfânt şi trăieşte simplu, în curăţie şi sfinţenie”.
De altfel, ştim cu toţii din Vieţile Sfinţilor sau din Proloage, că Sfântul Dimitrie s-a născut în cetatea Tesalonicului din nordul Greciei. Tatăl său, comandant al cetăţii Tesalonic, era creştin, dar ţinea în taină dreapta credinţă, din cauza marii prigoane ce era atunci asupra creştinilor. Dimitrie a fost crescut de mic în dreapta credinţă şi în dragoste pentru Iisus Hristos. Tatăl lui Dimitrie avea în casa lui două icoane frumoase, cu chipul Domnului Hristos şi al Preacuratei Sale Maici, la care se închina el şi soţia sa, învăţându-l şi pe Dimitrie să se roage, astfel descoperindu-i taina adevăratei credinţe în Iisus Hristos. La vârsta de numai 20 de ani, rămâne orfan de tată, iar pentru calităţile sale, Dimitrie este aşezat, de Împăratul Maximilian, în funcţia tatălui său, de Voievod al Tesalonicului. În loc să prigonească pe creştini, aşa cum era porunca, Dimitrie a început să-l mărturisească pe Hristos şi învăţătura Sa, astfel devenind al doilea Sfântul Pavel pentru tesaloniceni. Auzind împăratul de Sfântul Dimitrie că mărturiseşte pe Hristos, ca adevăratul Dumnezeu, s-a mâniat tare şi l-a aruncat în temniţă, spre judecată şi osândă la moarte. Într-o zi, împăratul făcând mare spectacol în aer liber, după obiceiul romanilor, a pus pe un vestit luptător, anume Lie, să se lupte cu creştinii pe un pod înalt şi să-i arunce jos în nişte suliţe, cu vârful în sus, spre veselia spectatorilor. În acest timp, Sfântul Dimitrie era păzit în temniţă din ordinul împăratului. Atunci, un tânăr creştin cu numele Nestor, ucenicul mucenicului, s-a aprins de râvna pentru Dumnezeu şi nemaiputând să rabde uciderea creştinilor, s-a dus în temniţă la Sfântul Dimitrie şi i-a spus: „Robule al lui Dumnezeu, mare nedreptate se face împotriva creştinilor, deci roagă-te pentru mine, că vreau să lupt cu Lie şi să izbândesc sângele nevinovat al creştinilor”. Sfântul Dimitrie, fiind legat în lanţuri, a binecuvântat pe Nestor şi, însemnându-l cu semnul Sfintei Cruci, i-a zis: „Du-te, frate, şi te luptă cu Lie, că şi pe Lie îl vei birui şi pe Hristos îl vei mărturisi!”. Tânărul Nestor, fiind întărit cu rugăciunea Sfântului Dimitrie, şi-a făcut cruce şi ducându-se în acea privelişte a strigat: „Vreau să lupt cu Lie!”. Zadarnic încercau toţi să-l oprească pe Nestor de la lupta cu Lie, că el striga în auzul tuturor: „Vino, Lie, să te lupţi cu mine!”. Apoi, începând a se lupta cu el, a zis fericitul Nestor: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!”. Şi îndată, cu ajutorul rugăciunilor marelui mucenic, l-a aruncat pe Lie în suliţe şi l-a omorât. Atunci împăratul, mâniindu-se, a poruncit să-i taie capul Sfântului Nestor, împlinindu-se profeţia dascălului său Dimitrie. Apoi, a trimis ostaşi în temniţă să-l ucidă cu suliţele şi pe Marele Mucenic Dimitrie. Văzând că i-a sosit sfârşitul, Sfântul Dimitrie s-a închinat şi a mulţumit lui Dumnezeu pentru toate, apoi şi-a ridicat mâna dreaptă în sus şi a fost străpuns cu suliţele de ostaşi în tot corpul, dându-şi sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, pe care L-a mărturisit. În acel timp, un alt ucenic al său a luat mantia şi inelul Sfântului Dimitrie şi, înmuindu-le în sângele mucenicului, tămăduia cu ele pe mulţi bolnavi.
Marele Mucenic Dimitrie este venerat ca fiind unul dintre cei mai mari „sfinţi militari”. La scurt timp după moartea sa, mai exact după ce Sfântul Împărat Constantin cel Mare a acordat libertate creştinismului pe întreg cuprinsul Imperiului Roman, la Salonic a fost ridicată o bazilică chiar deasupra mormântului său. Această bazilică a devenit un mare centru de pelerinaj. După cucerirea otomană (în 1430), bazilica a fost transformată în moschee. A redevenit biserică după recucerirea oraşului de către greci (1912), în timpul Primului Război Balcanic. Edificiul paleocreştin original există şi astăzi, făcând parte din situl Monumentelor Paleocreştine şi Bizantine din Salonic şi aflându-se pe lista monumentelor din Patrimoniul mondial UNESCO. Biserica Sfântul Dimitrie din Salonic, sau Hagios Demetrios (în greceşte: Άγιος Δημήτριος), adăposteşte moaştele Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, care este şi ocrotitorul oraşului Salonic.
Iubiţilor, se spune în popor că ceea ce se începe primăvara la Sfântul Gheorghe se sfârşeşte toamna la Sfântul Dumitru, întru aşteptarea hibernală a unui nou început. Dacă Sfântul Gheorghe este considerat capul primăverii, Sfântul Dimitrie este capul toamnei. Marea de flori de la Sfântul Gheorghe îşi revarsă roadele la Sfântul Dumitru. Cum spune o legendă din Banat, ei îşi trec unul altuia cheile vremii, primăvara şi respectiv, toamna. Între aceste două capete se petrec lucrări şi aşteptări, cu alte cuvinte, se trăiesc nădejdi şi se deapănă poveşti.
Ca multe altele, neprevăzute anume de rânduiala Bisericii, şi sărbătoarea de Sfântul Dumitru beneficiază în popor de Moşi, de o pomenire mai atentă a morţilor. Mai mult chiar, în unele părţi, Moşii de Sfântul Dumitru sunt printre cei mai importanţi. Legătura cât mai continuă şi mai puternic marcată a celor vii cu cei morţi, comunicarea dintre cele două lumi, este extrem de apropiată ţăranului român.
Iată, aşadar, fraţilor, felul în care putem şi trebuie să-L mărturisim pe Mântuitorul şi la care ne îndeamnă Biserica ori de câte ori ea ne pune în faţă pilda unui sfânt martir. Pentru aceasta rugăm pe Tatăl Ceresc să îngăduie pe Sfântul Dimitrie să ne fie călăuză, ajutător, model de jertfă şi rugător înaintea lui Dumnezeu pentru întărirea în credinţă, în vremea ispitelor, şi pentru mântuirea sufletelor noastre. Amin.