+) Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei

6 decembrie
Cu toţii ne bucurăm - şi mici, şi mari - când auzim de Moş Nicolae, un nume popular răspândit în toată lumea. Bucuria pentru care el este aşteptat, e întărită de însăşi minunile pe care le-a făcut din dragostea şi mila faţă de semenii săi.
Aşadar, Sfântul Nicolae a fost făcător de minuni, adică a avut de la Dumnezeu darul de a face minuni. Care sunt minunile Sfântului Nicolae, puteţi să le vedeţi în sinaxarul său, care este foarte emoţionant. Cu toţii cunoaştem, mai mult sau mai puţin, aspecte din viaţa şi minunile Sfântului.
Astfel, din mulţimea minunilor Sfântului, vreau să amintesc aici doar una, care mi-a pricinuit o deosebită impresie şi emoţie; voi încerca în continuare să explic motivul pentru care m-a emoţionat în mod deosebit.
Pe vremea Sfântului Nicolae trăiau trei generali, bărbaţi destoinici şi ofiţeri, eroi care biruiseră în mod repetat hoardele (popoarele) barbare, care se năpusteau asupra Imperiului Bizantin. Salvaseră poporul şi de aceea erau populari. Şi erau iubiţi şi de sfânt: Sfântul Nicolae i-a mustrat într-o anume situaţie, pentru că făcuseră abuz de putere (nu ei înşişi, ci soldaţii), şi atunci ei nu s-au arătat nesupuşi lui, ci s-au smerit. Ştiţi că adeseori cei care deţin funcţii înalte, generalii etc., nu acceptă nicio muscă în spatele lor; aceşti generali însă, smeriţi, au acceptat mustrările Sfântului Nicolae, s-au conformat îndemnurilor lui şi şi-au pedepsit soldaţii şi pe ofiţerii lor, care făcuseră abuz de putere în vremuri nepotrivite.
Aşadar, erau foarte iubiţi. Dar lucrurile omeneşti sunt deşarte: ,,Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune”, cum spune la Ecleziast 1, 2. Adeseori, omul cade din înălţime în adânc. Aceşti trei ofiţeri romani au fost calomniaţi pe nedrept de complot şi, din cauza calomniilor pe care le urzise răul epitrop al împăratului, eparhul Avlavie, au căzut în dizgraţia bunului Împărat Constantin. Împăratul fusese indus în eroare: le-a luat funcţiile şi a poruncit să-i arunce legaţi în închisorile din Constantinopol. Acolo, cei trei nevinovaţi au aflat că se emisese hotărâre de decapitare în privinţa lor şi încet-încet sosea şi ziua execuţiei. Au fost executaţi? A fost dusă la îndeplinire pedeapsa cu moartea? Nu! Ce s-a întâmplat? O să vedeţi, minune! Şi ce minune?! Noaptea, în închisoare, cei trei condamnaţi şi-au adus aminte de Dumnezeu, şi-au adus aminte de Sfântul Nicolae, de omul lui Dumnezeu. Şi se rugau, cu lacrimi în ochi: ,,Sfinte Nicolae, nu avem alt ocrotitor, pe tine te avem; fă o minune, eliberează-ne şi pe noi, aşa cum odinioară în Lichia ai eliberat pe alţi trei oameni care trebuiau să fie omorâţi”. Şi Sfântul Nicolae a făcut minunea. În acelaşi ceas, în care ei şi-au făcut rugăciunea, la miezul nopţii - să nu creadă necredincioşii, e dreptul lor, noi credem că mijlocirile şi rugăciunile sfinţilor fac minuni -, pe când Împăratul Constantin şi eparhul Avlavie dormeau, li se arată în vis Sfântul Nicolae. L-a mustrat pe eparh şi i-a spus: Ce-ai făcut? Ai ucis prin bârfirea acestor oameni înaintea împăratului! Înainte de a-ţi mânji mâinile cu sângele celor nevinovaţi, trebuie ca, până dimineaţă, înainte de a răsări soarele, să-i eliberezi! Iar împăratului arată-i că cei condamnaţi sunt nevinovaţi şi că din invidie au fost clevetiţi. Îngrozit, împăratul s-a trezit şi la porunca sa, înainte de a răsări soarele, cei trei generali au fost eliberaţi. Aceasta este minunea Sfântului Nicolae.
Veţi spune: Astea s-au întâmplat ,,în vremea aceea”! Ne-aţi ameţit la predici cu astfel de lucruri; mereu auzim ,,în vremea aceea”, ,,în vremea aceea”, ,,în vremea aceea”. Dar n-aveţi dreptate. N-a fost doar vremea aceea pentru minuni. Puterea lui Hristos nu s-a epuizat. Şi ieri, şi azi, şi mâine, şi până la sfârşitul veacului, până când răsare soarele şi curg izvoarele şi strălucesc stelele pe cer, puterea lui Hristos şi a sfinţilor Lui va face minuni.
Iubiţilor, numele de Nicolae în limba greacă înseamnă „biruitor de popoare” - Nikolaos. Noi când spunem Nicolae, ne oprim cu mintea la Nicolae şi nu înţelegem altceva decât persoana respectivă pe care o avem în atenţie. Dar grecii când spun Nicolae, înţeleg „biruitor de popoare”. Cei care ştiu limba ebraică, când zic Ioan, înţeleg un dar minunat al lui Dumnezeu. Noi când spunem Ioan, nu înţelegem altceva decât Ioan, pentru că nu e un nume pur românesc. La fel şi cu onomastica din alte limbi. Dar şi în limba română există nume care au o însemnătate: Luminiţa ne duce cu gândul la lumină; Victor, un nume latin, dar românizat, ne duce cu gândul la victorie. În limba ebraică, Mihail înseamnă „Cine este ca Dumnezeu!”. Aşadar, majoritatea numelor au anumite semnificaţii. Dar numele Sfântului Nicolae înseamnă „biruitor de popoare”. Ce a biruit Sfântul Nicolae, pentru că el nu a fost general, nu a fost un strateg, un conducător de oşti, un guvernator? A biruit relele care s-au năpustit asupra lui, popoarele de gânduri rele, popoarele de simţăminte rele, nelalocul lor, care l-au asaltat ca pe orice om purtător de trup şi vieţuitor în lumea aceasta. E adevărat că Sfântul Nicolae a dat semne de sfinţenie încă de la sânul maicii lui, când în zilele de post el nu primea lapte. Dar, ca orice sfânt, el a avut luptele sale cu răul, cu întreitul rău care vine de la trup, de la lume şi de la diavol. Dar el a biruit şi şi-a purtat cu onestitate numele. A făcut cinste numelui său. Şi toţi trebuie să fim biruitori ai răului. Toţi trebuie să fim în înţelesul acesta mici Nicolae, luptători şi biruitori ai popoarelor de răutăţi: de gânduri rele, de fapte rele, de cugete rele, de vorbe rele… Aşadar, Nicolae înseamnă „biruitor de popoare”.
Nume care mai înseamnă „biruitor” sau „victorios” e numele de Victor, cum am spus, un nume latin şi românesc, apoi numele Nichita, care e un nume grecesc şi înseamnă acelaşi lucru. Mai există şi alte nume cu semnificaţii deosebit de importante, cum e numele de Macarie, care înseamnă „fericit”, cum e numele de Hristofor, care înseamnă „purtător de Hristos”, cum e numele de Vasile, care înseamnă „împărat”. Într-o anumită măsură, toţi trebuie să fim ceea ce înseamnă numele nostru. Nu avem ca scop al vieţii fericirea - fericirea vremelnică şi fericirea veşnică? În acest înţeles, pe toţi ne cheamă Macarie, adică fericiţi. Şi Predica de pe Munte a Domnului Hristos e foarte grăitoare în acest înţeles. Toate cele nouă Fericiri încep cu cuvintele „fericiţi” - în greceşte „makarii”: fericiţi sunt cei săraci cu duhul, cei ce plâng pentru păcatele lor, cei milostivi, făcătorii de pace, cei blânzi, cei prigoniţi pentru dreptate, cei curaţi cu inima… Toţi aceştia sunt numiţi Macarie, fericiţi. Dar iubiţi credincioşi, dacă purtăm un nume nepotrivit cu viaţa noastră, iarăşi nu e bine. E la mijloc o contradicţie, un neadevăr, o minciună. Noi trebuie să purtăm cu vrednicie numele noastre, adică nu trebuie să-i întristăm pe sfinţii ale căror nume le purtăm prin viaţa noastră păcătoasă, ci trebuie să ne străduim să ne merităm numele. Adică: Te cheamă Nicolae? Trebuie să fii un biruitor al popoarelor de răutăţi care se năpustesc asupra ta. Aşadar, ca să fii un biruitor, trebuie să fii mai întâi un luptător. Se spune că Alexandru Macedon, marele împărat dinainte de Hristos, avea în armata sa un ostaş care îi purta numele - Alexandru. Dar acesta n-avea un nume bun, avea o viaţă stricată. Nu era un om cumsecade, nu era un om la locul lui. Şi atunci, împăratul s-a întristat că are un ostaş în armata lui, care poartă numele său, dar prin viaţa lui imorală îi pătează numele. Şi împăratul Alexandru Macedon l-a chemat la el pe acest Alexandru, nedemn de numele împăratului, şi i-a spus: „Alexandru, ori îţi schimbi viaţa, ori îţi schimbi numele”.
Cred că acesta este mesajul de azi al Sfântului Nicolae către toţi cei care îi poartă numele, dar şi către toţi creştinii care în ultimă instanţă purtăm numele lui Hristos. „Ori vă schimbaţi viaţa, ori vă schimbaţi numele!” Şi aşa cu orice creştin care poartă numele unui sfânt: Ori vă schimbaţi viaţa, ori vă schimbaţi numele! Noi trebuie să ne purtăm numele cu onestitate, cu cinste, cu onoare. Există creştini care n-au nume de sfinţi şi nu-i un bai că n-au nume de sfinţi. Nu trebuie să facă o mare tragedie din asta. La Hurezi - mănăstirea de pe Valea Oltului, ridicată de Voievodul Constantin Brâncoveanu - există patru paraclise, ctitorite de cei patru copii ai voievodului-martir. Cei patru copii ai Sfântului Constantin Brâncoveanu au fost: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei. Constantin, Ştefan şi Matei aveau sfinţi ocrotitori: Constantin pe Împăratul Constantin, Ştefan pe Sfântul Arhidiacon Ştefan şi Matei pe Sfântul Evanghelist Matei. Radu nu avea nume de sfânt; dar Radu s-a făcut pe sine sfânt. Şi foarte frumos spune un Canon de rugăciune în cinstea lor, adresându-se Sfântului Mucenic Radu Brâncoveanu - parafrazez: „Neavând tu nume de sfânt şi niciun sfânt ocrotitor în cinstea căruia să construieşti o biserică, te-ai adus pe tine însuţi biserică vie lui Hristos prin sângele pe care ţi l-ai vărsat pentru credinţa în Hristos - Capul Bisericii”.
Vă daţi seama că şi sfinţii care au pătimit în primele veacuri n-au avut sfinţi ocrotitori cărora să le poarte numele, ci ei şi-au sfinţit cei dintâi numele şi vieţuirea, prin mucenicie sau printr-o viaţă plăcută lui Dumnezeu, în familie sau în pustie.
Iubitorilor ai Sfântului Nicolae, a fi creştin nu înseamnă doar a purta numele lui Hristos, ci a şi vieţui ca Domnul Hristos. Noi toţi, care ne adunăm în Sfânta Biserică să-l cinstim pe Sfântul Nicolae, trebuie să fim credincioşi ca Sfântul Nicolae, să fim blânzi ca Sfântul Nicolae, să fim înfrânaţi ca Sfântul Nicolae, să fim smeriţi ca Sfântul Nicolae, să fim săraci, dar bogaţi ca Sfântul Nicolae, adică în cumpătare şi cu înţelepciune în cele pe care ni le-a încredinţat Dumnezeu, aşa cum a fost Sfântul Nicolae.
Acum vine întrebarea cea mai grea: Ce vom face după ce vom ieşi din biserică? Ne schimbăm viaţa sau numele? Pentru că un nume sfânt cu o viaţă stricată nu fac casă bună. Ne schimbăm viaţa sau numele?
Sfânta Treime să ne lumineze pentru mijlocirile Sfântului Nicolae, ca să facem alegerea cea bună! Vă întreb iarăşi: Vă schimbaţi viaţa sau vă schimbaţi numele? Răspundeţi-vă singuri şi treceţi la fapte. Amin.