Sfântul Mare Mucenic Gheorghe

Hristos a Înviat!
Acest sfânt slăvit s-a născut în Capadocia, ca fiu al unor părinţi bogaţi şi cinstiţi. Tatăl său a luat mucenicie pentru Hristos, iar maica sa a plecat în Palestina.
Când a crescut, a intrat în slujba ostăşească, unde la cei douăzeci de ani ai săi a fost tribun şi aşa a intrat în slujba împăratului Diocleţian.
Atunci când Diocleţian a pornit cumplita prigoană împotriva creştinilor, Gheorghe a venit înaintea lui şi a mărturisit cu bărbăţie că este creştin.
Împăratul l-a aruncat în temniţă şi a poruncit să i se pună picioarele în butuci, iar pe piept să i se aşeze o piatră grea. După aceasta, împăratul a poruncit ca Sfântul Gheorghe să fie legat de o roată sub care era aşternută o scândură plină de fiare ascuţite, iar roata să fie întoarsă până ce trupul său avea să se facă tot numai o rană plină de sânge. Mai pe urmă, l-au aruncat într-o groapă, lăsându-i doar capul afară şi l-au lăsat acolo trei zile şi trei nopţi. Ca şi când aceste chinuri nu ar fi fost de ajuns, s-a apropiat de el un vrăjitor şi i-a dat să bea o băutură dătătoare de moarte. În toate aceste munci, Sfântul Gheorghe se ruga lui Hristos, iar Hristos îl tămăduia de îndată şi îl izbăvea de moarte, spre mirarea cea mare a întregului popor. Atunci când a înviat un mort cu rugăciunile sale, foarte mulţi au crezut în Hristos şi au primit taina botezului.
Între cei ce se botezaseră era şi Alexandra, soţia împăratului Diocleţian, plugarul Glicherie - mai marele preoţilor păgâni, încă şi Valerius, Donatus şi Therinus. În cele din urmă, împăratul Diocleţian, văzând că nu reuşeşte nimic cu chinurile la care îl supunea, a poruncit să i se taie capul. La aceeaşi moarte a fost supusă şi soţia sa, Alexandra. Fericita Alexandra a murit înainte de a i se tăia capul, iar Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul în anul 303.
Nenumărate sunt minunile ce s-au făcut la mormântul său. El s-a arătat adesea, şi în vis, şi aievea celor care de atunci până astăzi l-au chemat şi au cerut ajutorul său.
Arzând de dragostea lui Hristos Domnul, Sfântul Gheorghe nu a socotit lucru anevoios ca pentru dragostea lui Hristos să lepede toate: dregătorie, averi, cinstiri împărăteşti, prieteni şi chiar lumea toată.
Tot pentru dragostea sa, Dumnezeu l-a învrednicit de cununa slavei celei nestricăcioase în cer şi pe pământ şi de viaţa cea veşnică a Împărăţiei Sale. Încă Domnul i-a dat putere şi tărie spre a ajuta celor din primejdii şi nevoi, care îl cinstesc şi cheamă numele său.
Multe localităţi şi chiar ţări, dar şi biserici şi mănăstiri îl au pe acest mare sfânt ocrotitor. Tot ca ocrotitor îl are şi Armata Ţării noastre. Nu întâmplător, Sfântul Gheorghe mai este numit şi Purtătorul de Biruinţă. El a fost aşezat pe steagurile de luptă de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, şi ştim cu toţii răsunătoarele biruinţi pe care le-a purtat împotriva oştirilor păgâne care voiau să ne fure credinţa şi patria noastră străbună.
Să rugăm şi noi pe Bunul Dumnezeu ca, prin mijlocirile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, să ne dăruiască şi nouă, nevrednicilor, pace şi sporire duhovnicească. Amin. Adevărat că a Înviat!