(+) Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Despre educaţia copiilor

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul nostru Iisus cel Înviat, prăznuirea preaînţelepţilor şi de Dumnezeu propovăduitori apostoli Petru şi Pavel ne adună în această zi de 29 iunie, să preţuim bunăvoinţa şi evlavia acestor luminători ai creştinismului. De laudă este evlavia pe care o arătaţi şi frăţiile voastre, dar nu-i bucură aceasta într-atât pe cât îi bucură faptul de a ne face oameni mai buni şi cu minte şi de a păzi legea şi poruncile Domnului şi învăţăturile Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi ale Sfintei noastre Biserici.
Însă, cum e cu putinţă să devină omul bun şi cuviincios? Este cu putinţă tuturor să se facă buni? Despre aceasta doresc să vă vorbesc şi vreau să arăt cum poate omul să se facă bun, cuviincios şi folositor sieşi şi societăţii.
Mulţi oameni susţin, sus şi tare, că omul din fire se face bun sau rău, însă sunt înşelaţi, căci a zice şi a susţine că omul din fire se face rău este o hulă şi blasfemie împotriva lui Dumnezeu. Dumnezeu toate le-a făcut bune foarte. Virtutea este din firea omului. Răul este potrivnic firii. Dumnezeu l-a făcut pe om „după chipul Său şi după asemănare”. Zicând „după chip şi asemănare” nu înseamnă că Dumnezeu are chip de om. Dumnezeu este fără de formă, mai presus de orice idee, de orice descoperire, de orice descriere, de orice definire. Omul este numit „după chipul lui Dumnezeu” după sufletul său, după mintea lui, raţiunea lui, voinţa sa. Este Dumnezeu bun, este cu putinţă şi omului, dacă vrea să se facă bun. Este Dumnezeu blând, are şi omul putinţă să se facă blând. Este Dumnezeu milostiv, şi omul are posibilitatea de a se face milostiv. Pentru ce omul, de vreme ce îi este după fire să fie virtuos, de vreme ce are putinţă să se facă bun, nu se face? Cauza provine din indiferenţa părinţilor şi din puţina îngrijire pe care o dau educaţiei copiilor lor. Dacă părinţii dau educaţie copiilor cu mare atenţie şi stăruinţă, nu este cu putinţă să ajungă decât oameni buni. Trebuie, însă, ca alături de educaţie şi pedagogie să le arate, în primul rând, exemplul bun prin ei înşişi. Adică cele bune pe care le sfătuiesc copiilor lor să le înfăptuiască ei întâi, căci dacă îi vor sfătui pe copiii lor, dar ei nu le vor făptui pe cele sfătuite, nu le vor fi de niciun folos copiilor lor.
Aud de multe ori pe mulţi că zic: copiii noştri sunt răi, nu ne ascultă, sunt dezordonaţi, se împotrivesc şi multe altele. Cum vreţi, fraţilor, să fie educaţi copiii voştri bine, când voi, părinţii lor, duminicile şi sărbătorile nu mergeţi la biserică, dar mergeţi în cafenele şi în cârciumi, la cinematograf, teatru şi pe stadion şi conversaţi fără oprire şi judecaţi şi osândiţi pe unul şi pe altul şi jucaţi cărţi şi vă îmbătaţi? Cum ar fi cu putinţă copiii voştri să se facă buni, dacă voi înşivă de multe ori chiar înaintea lor vă mâniaţi şi blestemaţi cele sfinte? Când vă însuşiţi ce nu-i al vostru şi-i nedreptăţiţi pe alţii? Când furaţi şi minţiţi, vă trufiţi şi înjuraţi? Când întreaga minte şi preocupare vă sunt la cele materiale? Iar grijă de suflet nu aveţi nici măcar ca să vă spovediţi, să vă împărtăşiţi, să vă rugaţi şi să citiţi cărţi morale şi duhovniceşti? Să vă iasă din cap, este cu neputinţă să se facă copiii voştri oameni buni dacă voi, părinţii lor, nu le daţi pilda bună. Şi dacă vreodată se întâmplă să iasă copii buni din părinţi răi, e o raritate. Pomul cel bun face roade bune şi părinţii buni fac copii buni.
În afară de exemplul bun, părinţii au datoria să-şi educe copiii din cea mai fragedă pruncie. Să-i înveţe frica lui Dumnezeu, să le taie relele obiceiuri şi porniri atunci când se arată, să nu-i răsfeţe şi să nu le împlinească dorinţele rele şi toate poftele. Precum ceară moale primeşte orice sigiliu doreşti, la fel şi copilul mic, la vârstă fragedă îl formezi precum vrei. Pe hârtia albă, orice litere ai face, acestea rămân neşterse. Şi pe copil, orice îl înveţi şi-i arăţi de mic, va rămâne neşters până îmbătrâneşte. La vârstă mică sfătuieşte-ţi copilul ca atunci când va creşte să-şi amintească sfatul tău. De faptele în care se înalţă de mic, se va bucura la bătrâneţe omul, ori de bune, ori de rele. Se învaţă de mic cu furatul, când se va mări se va bucura să fure. Chiar şi dacă se necinsteşte, sau este pedepsit, sau umilit, tot se bucură de cele rele. Se obişnuieşte să bea de mic, este bucuros să bea şi să se îmbete când creşte şi îmbătrâneşte, deşi vede că beţia îi dăunează. Se obişnuieşte să fumeze de mic, mai mare preferă şi să nu mănânce decât să se lipsească de tutun.
Tot astfel şi cu virtuţile. Dacă s-a învăţat careva de mic în biserică, şi când va creşte va continua să meargă. S-a învăţat cineva de mic să se roage, să se spovedească, să se împărtăşească, să fie milostiv, în acestea se va bucura şi atunci când va creşte şi va îmbătrâni. Doar că răul cu care se obişnuieşte cineva de mic, atunci când acesta creşte se triplează.
Aşadar, toţi care vreţi ca fiii voştri să se facă oameni buni şi să vă desfătaţi de înaintarea lor în bine, obişnuiţi-i de mici cu evlavia. Dacă vă îngrijiţi numai de cum să vă îmbogăţiţi copiii, cum să le lăsaţi moştenire, dar nu vă preocupaţi de educaţia lor, şi voi sunteţi nefericiţi, şi copiii voştri vor ajunge nefericiţi şi dăunători lor şi societăţii.
Vechii spartani aveau legea dată de Likurg, regele Spartei, ca atunci când copiii, tinerii săvârşeau vreo abatere gravă, să fie pedepsiţi părinţii lor. Dacă doi tineri ajungeau să se certe şi chiar să se bată în public, stăpânirea nu-i pedepsea pe tineri, ci pe părinţii lor, că nu le-au dat o suficient de bună educaţie. Şi acesta era adevărul. Ca să vă pun la suflet pe deplin, auziţi o pildă grăitoare. S-a auzit că o fată şi-a pierdut fecioria. Mă întreb cine a greşit: fata? Nu, mai mult a greşit mama. Căci dacă mama era aproape de ea, sufleteşte, din fragedă pruncie, nu ajungea fata să curvească. Atunci când fata de mică obişnuia să se îndeletnicească cu privitul pe fereastră să vadă tineri, atunci când s-a mărit şi a putut merge unde vrea şi cu cine vrea, atunci când a fugit în cluburi şi la alte distracţii, atunci când umbla cu pieptul şi braţele goale, atunci când în toate acestea mama i-a dat voie şi nu a dat importanţă, atunci cu adevărat mama e cauza căderii fetei. Dar poate spui tu, iubite creştine, ca mamă: eu am sfătuit-o de multe ori, însă nu m-a ascultat. Sfântul Ioan Gura de Aur spune că acolo unde nu convinge cuvântul, vorba bună, convinge băţul. „Nu te ascultă fiul tău sau fata ta, educă-i cu băţul, supraveghează-i, ceartă-i, roagă-i”, spune Sfântul Apostol Pavel.
Aşadar, luaţi pildă şi voi, mamelor şi taţilor! Educaţi-vă copiii şi veţi vedea că se vor îndrepta. Pomul, atâta timp cât e tânăr, dacă suflă vântul tare, îl strâmbă; dacă-i punem arac, stă drept şi creşte drept, dacă însă nu-i punem şi se-ndoaie, rămâne pentru totdeauna îndoit, strâmb; dacă va creşte aşa şi va prinde rădăcini şi vom vrea să-l îndreptăm, atunci va trebui să-l ciuntim şi să-l tăiem. La fel şi cu copiii mici: când sunt mici să-i întărim cu credinţă în frica lui Dumnezeu, să-i împrejmuim şi să-i îngrădim cu învăţătură şi cu exemplul cel bun, până când le vor creşte rădăcini şi se vor înrădăcina în virtute şi bună-cuviinţă, şi atunci nu se vor mai teme de primejdii. „În faptele în care se obişnuieşte în copilărie, în acelea va rămâne mereu.”
Învaţă-i pe cei credincioşi, îl sfătuieşte Sfântul Apostol Pavel pe Timotei, nu fi nepăsător faţă de harul care este în tine… fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia… ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură… Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă…
Acestea sunt pentru părinţii cei duhovniceşti şi trupeşti. Astfel se folosesc copiii, ajungând să-şi cinstească, să-şi respecte şi să-şi asculte părinţii; tot astfel să facă şi creştinii faţă de ierarhi şi preoţi, ca părinţi ai lor duhovniceşti. Toţi copiii şi credincioşii care nu-şi cinstesc şi nu-şi respectă şi ascultă părinţii, sfârşesc prin a fi oameni răi, fără de lege, nişte rataţi.
Dacă părinţii trupeşti şi duhovniceşti îşi hrănesc copiii cu sfaturi şi mustrări în Domnul, atunci şi copiii îi vor cinsti şi respecta, le vor asculta sfaturile şi mustrările şi astfel vor petrece restul vieţii în bucurie, fericire şi bunăstare, iar în veacul ce va să vie se vor învrednici de viaţa cea fără de sfârşit şi de împărăţia cea veşnică, de bunătăţile cele de negrăit, pe care ochii nu le-au văzut, urechile nu le-au auzit şi la inima omului n-au ajuns; cu aceste bunătăţi ne rugăm neîncetat să ne fericească, cu harul Său, Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea, a sfinţilor celor întâi între apostoli Petru şi Pavel, care s-au desăvârşit în ascultarea poruncilor lui Hristos Domnul şi ne sunt daţi spre pildă de mântuire. Amin.