Sfinţirea politicului

Politicul este cel mai dificil domeniu de încreştinat.
„Trebuie reabilitată noţiunea de politic ori dacă nu, înlocuită, căci ea are un conţinut şi un sens nobil.” Ioan Ianolide face această propunere încă din anii 1985, atunci când la noi, politica era, de fapt, o ideologie care-şi propunea să scoată sufletul din om, să-l depersonalizeze, spus mai pe de-a dreptul, să-l satanizeze.
Nu este neutralitate în privinţa alegerii slujirii pe pământ. Ori slujim Domnului şi suntem fiii lui Dumnezeu, ori slujim satanei şi suntem fii ai satanei.
Dar noi am luat-o pe panta superficialităţii şi trăim în inconştienţă, nepreţuind clipa ce ni s-a dat. De ce această indolenţă? Simplu: fiindcă ignorăm să-l cunoaştem şi să-l iubim pe Dumnezeu.
Suntem mâhniţi deseori că nu înţelegem poezia lui Eminescu. Că e ermetică, de pildă. Dar nu aceasta este cauza. Bariera în calea cunoaşterii este faptul că nu zăbovim pe citirea Bibliei. Nu vrem să auzim de cultura română şi universală, inspirată din Evanghelie! Deci ne-am secularizat, odată cu veacul în care trăim. De aceea credem că e bine să amintim idealul, cheia care ne-au lăsat-o martirii închisorilor comuniste, anume Întoarcerea la Hristos.
Speranţa ieşirii din pandemie este vaccinul şi numai vaccinul, spune răspicat preşedintele Ţării. Dar despre nădejdea în Stăpânul a toate cele ce le-a creat nu l-am auzit suflând nicio vorbă.
Dar acest vaccin nu s-a obţinut prin sclipirea minţii omului? Minte care are legătură directă cu Dumnezeu şi e creată de divinitate? Mintea e nevăzută, aşa cum şi Dumnezeu este tot nevăzut. A văzut cineva sufletul sau mintea? Evident că nu. Şi atunci, preşedintele de ce crede exclusiv în materie, politică, bani şi economie?!
Atunci când încetează a mai avea credinţa în divinitate, societatea este demonică. O reflectă genial Dostoievski în lucrarea Demonii. Sunt câteva personaje în romanul Demonii care au prins chipul diavolului, adică a aceluia pentru care au lucrat şi căruia i s-au vândut pe sclipirea artificială a arginţilor. Şi atenţie, sunt chiar ingineri, personajele din roman tocmai din domeniul tehnicii. Dostoievski este un proroc. Părintele Nicolae Steinhardt a insistat că Dostoievski ar fi ajuns al cincilea evanghelist, dacă nu trecea subit la Domnul în pragul vârstei de 60 de ani.
Ori fii ai lui Dumnezeu, ori fii ai satanei!!! Aceasta e condiţia umană! Noi nu suportăm cinci minute de întuneric total. Cum vom sta în acel întuneric veşnic, privind chipurile pline de ură ale demonilor. Nu e glumă, fraţilor! Comunismul a exacerbat ideologia satanei şi societatea are reflexe demonice. Spune Avva Varsanufie că teatrele sunt ateliere ale diavolului. Sunt un buchet de actori români care au devenit monahi şi preoţi, câţiva în Sfântul Munte Athos! De ce credeţi că au părăsit atelierele scenei…? Creştinii sunt opriţi prin canoane să nu intre la aceste spectacole. Dar de unde? Postul Patriarhiei Ortodoxe Române închină osanale de multe ore teatrului. Şi sfinţii, şi monahii, dar şi creştinii sunt opriţi de la teatru! Preşedintele României a boicotat referendumul pentru familie. Deci nu este de acord cu sintagma creştină că familia să fie alcătuită din bărbat şi femeie. Ce e de făcut? Biserica s-a mobilizat. A strâns semnături. Dar la vot în cele două zile nu s-au prezentat decât doi din zece români. Cum încreştinăm noi politicul, dacă toţi conducătorii nu le fac pe ale lui Dumnezeu? Dacă ei nu slujesc Domnului, e limpede că slujesc satanei.
Deci Neamul Românesc nu mai are Biblia drept temelie supremă ci… televizorul, confortul şi internetul. Cum încreştinăm politicul? Închinând toată munca lui Dumnezeu, să i-o aducem jertfă, fiindcă nu e a noastră. O aducem jertfă fiindcă trebuie mereu şi mereu sfinţită. Toate cele care le ating mâinile noastre trebuie iarăşi sfinţite. Politica, adică cei care conduc oameni, sunt persoane. „Persoana e lumină, căci are conştiinţă”, ce adevăr sublim ne dăruie părintele Dumitru Stăniloae. E simplu, trebuie încreştinată persoana. Oferim câteva exemple de conducători care au înnobilat politica: Sfântul Împărat Constantin, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Sfântul Neagoe Basarab, Sfântul Împărat Iustinian, Sfântul Împărat Teodosie cel Mare, Sfântul Lazăr, despotul Serbiei. Observăm că toţi sunt Sfinţi. Spre sfinţenie trebuie să tindă persoana care are idealul de a conduce popoare. În caz contrar, ajungem la tiranie sau anarhie; la război sau revoluţii. La molime, cum e pandemia prezentă.
Lumea a fost condusă şi de eroi. Indhira Gandhi, Mircea Vulcănescu, Corneliu Zelea Codreanu, Mihai Viteazul şi lista e infinită…
Să discernem, să alegem binele de rău. Să lucrăm numai binele. Şi nici într-un caz să nu răspundem la rău cu rău, fiindcă îl înmulţim în ritm exponenţial. Noi nu avem menirea de a fi răzbunători. Unui singur Răzbunător îi slujim, lui Dumnezeu. Suntem chemaţi la Vot. Ba unii mai obraznici afimă că viitorul noastru stă în ştamplia pe care alegătorul o ţine în mână. Dar pe cine să alegi, când sus s-au ridicat oameni de nimic. Şi dacă sus s-au urcat oameni de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni, ne învaţă Sfântul Proroc David!!!

Categorie: