+) Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor cereştilor puteri

8 noiembrie

Prin cereştile puteri înţelegem lumea îngerilor. Cuvântul înger înseamnă sol, crainic, vestitor, trimis. Îngerii sunt fiinţe spirituale, create de Dumnezeu spre a-I fi „duhuri slujitoare”, adică trimişi ai lui Dumnezeu către oameni, pentru a le vesti acestora voia Sa.
Despre existenţa îngerilor avem nenumărate dovezi atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. În numeroase locuri din Sfânta Scriptură, precum şi în scrierile Sfinţilor Părinţi, se vorbeşte atât despre îngeri în general, cât şi despre unele cete îngereşti, ori despre anumiţi îngeri pe care Dumnezeu i-a trimis ca mesageri ai Săi către oameni. De la heruvimii cu sabie de foc, puşi să păzească intrarea Edenului după izgonirea lui Adam şi a Evei, şi până la mulţimea îngerilor despre care se vorbeşte în Apocalipsă, paginile Sfintei Scripturi conţin dovezi de netăgăduit despre existenţa acestora şi despre mesajele trimise de Dumnezeu oamenilor, prin ei.
În raport cu oamenii, slujirea lor este de a le face cunoscută voia lui Dumnezeu, de a le aduce mesaje din partea Lui, de a-i povăţui spre bine, de a le fi oamenilor păzitori spre a-i feri de rău, precum şi de a fi mijlocitori către Dumnezeu pentru oameni, ducând rugăciunile acestora către tronul ceresc. În acest sens, Biserica ne învaţă să ne rugăm Domnului: „Îngrădeşte-ne cu sfinţii tăi îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate”. De asemenea, ea ne mai învaţă că fiecare îşi are îngerul său păzitor; aceasta rezultă din cuvintele Mântuitorului: „Vedeţi dar să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mai mici, căci zic vouă că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu Care este în ceruri ” (Matei 18, 10).

Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

În Calendarul (Sinaxarul) Ortodox, se află cinci zile liturgice închinate pomenirii şi cinstirii Sfinţilor îngeri în cursul anului bisericesc, dintre care una singură este sărbătoare cu ţinere. Aceasta este Soborul sau Adunarea mai-marilor arhi¬strategi (căpetenii) Mihail şi Gavriil şi a tuturor Puterilor cereşti celor fără de trupuri, care se sărbătoreşte la 8 noiembrie. Vechimea ei se urcă până în secolul V. La origine a fost simpla aniversare anuală a sfinţi¬rii unei biserici a Sfântului Arhanghel Mihail, ridicată la termele lui Arcadius din Constantinopol; de aceea, în cele mai vechi sinaxare apare ca o sărbătoare numai a Arhanghelului Mihail. Mai târziu şi-a lărgit obiectul la cele două căpetenii îngereşti (Mihail şi Gavriil) şi apoi a de¬venit o sărbătoare comună a tuturor Sfinţilor îngeri de toate categoriile, cum apare în Mineiele ortodoxe (azi în calendare citim: 8 noiembrie, Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor cereştilor puteri).
În Vechiul Testament, Mihail este menţionat în cartea profetului Daniel astfel: „Mihail, cel dintâi dintre îngerii păzitori” (10, 13), cu menţiunea că este îngerul păzitor al Israelului (10, 21); Arhanghelul „Mihail, marele voievod care ocroteşte pe fiii poporului tău” (12, 1).
Arhanghelul Mihail este heruvimul care păzeşte porţile Raiului cu o sabie de foc (Facerea 3, 24) sau îngerul prin care Dumnezeu a dat Tablele Legii, dar şi îngerul ce a stat înaintea vrăjitorului Valaam (Numeri 22, 22) ori îngerul ce a înfrânt armatele lui Senaherib (4 Regi 19, 35). El este cel care salvează sufletele credincioşilor din mâna vrăjmaşi¬lor, în special în clipa morţii; este apărătorul poporului ales în Vechiul Testament, şi al creştinilor în Noul Testament; şi, nu în ultimul rând, călăuzeşte sufletele la înfricoşătoarea Judecată.
În Noul Testament, el este menţionat în Epistola Sfântului Iuda, făcându-se referire la o veche tradiţie iudaică: „Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise” (1, 9).
A doua menţiune privindu-l pe Arhanghelul Mihail în Noul Testament este cea din Apocalipsă, 12, 7: „Şi s-a fă¬cut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul”.
Arhanghelul Gavriil este menţionat în Sfânta Scriptură doar ca înger. În scrierile apocrife Evanghelia lui Bartolomeu, Protoevanghelia lui Iacob, Apocalipsa lui Moise, el este menţionat ca arhanghel.
În cartea profetului Daniel (cap. 8), Gavriil îi explică lui Daniel vedenia berbecului şi a ţapului, cu privire la cuce¬rirea imperiului persan de către Alexandru cel Mare. În capitolul următor, Gavriil îi dezvăluie lui Daniel înţelesul celor şaptezeci de săptămâni de ani. Este posibil ca în Da¬niel 10, 5-6 să fie vorba de acelaşi înger: „Şi m-am ridicat şi m-am uitat; şi iată un bărbat îmbrăcat în veşmânt de in; iar mijlocul îi era încins cu fir de aur; trupul îi era ca de to¬paz; faţa lui ca fulgerul; ochii lui, ca nişte făclii de foc; braţele şi coapsele lui, ca arama sclipitoare; iar sunetul cu¬vintelor lui, ca un freamăt de mulţime”.
În Noul Testament, Gavriil este cel care îi aduce lui Zaharia vestea naşterii lui Ioan Botezătorul şi vestea în¬trupării Mântuitorului (Luca 1). Probabil că tot el este înge¬rul care i s-a arătat lui Iosif şi păstorilor şi cel care L-a în¬tărit pe Iisus în grădina Ghetsimani.
Arhanghelul Mihail este privit drept îngerul Judecăţii, iar Arhanghelul Gavriil drept în¬gerul Milei.
În imnografia ortodoxă, Arhanghelul Mihail este repre¬zentat ca un militar, cu o sabie de foc în mână, fiind numit „slujitor al Legii”, iar Arhanghelul Gavriil ca un binevestitor, de unde şi numirea sa ca „înger al darului”, având uneori un crin în mână, aşa cum se spune şi în acatistul care le este închinat.
Cetele îngereşti au intrat în Tradiţia Bisericii. Astfel, în¬gerii sunt amintiţi astăzi în cele mai importante momente ale Sfintei Liturghii, iar fiecare om, oraş, ţinut sau ţară îşi are îngerul său păzitor. Evlavia faţă de ei a condus la alcă¬tuirea a numeroase rugăciuni, acatiste şi canoane, o bogată literatură religioasă. Anghelologia a fost, este şi va fi sursă de inspiraţie şi pentru mulţi emeriţi ai artei creştine.
Toate acestea dovedesc importanţa pe care trăirea religioasă a acordat-o acestora, a celor care au crezut în Evanghelia lui Hristos Cel înviat, ca unor primi mărturisitori ai adevărului: „De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit fiind încă în Galileea, zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze” (Luca 24, 5-7) - au spus îngerii în cea mai sublimă dimineaţă de pe pământ, cea a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
În afară de această sărbătoare principală a Sfinţilor Îngeri, în Mi-neiele ortodoxe mai găsim încă patru zile liturgice (sărbători fără ţinere)
consacrate pomenirii sfinţilor arhangheli sau unor minuni făcute prin puterea lor, şi anume la 6 septembrie, 26 martie, 11 iunie, 13 iulie (fără rânduială de slujbă), când se comemorea¬ză apariţia Sfântului Arhanghel Gavriil într-o chilie athonită, un¬de el a învăţat pe un călugăr să cânte pentru prima oară partea de la început a Axionului Sfintei Fecioare: Axion estin, adică Vrednică eşti (Cuvine-se cu adevărat...); faptul s-a întâmplat prin secolul X, iar serbarea a rămas până azi limitată la mănăstirile athonite.
Fiecare zi de luni este închinată cinstirii sfinţilor îngeri; ne rugăm lor, ca unora care mijlocesc la Dumnezeu pentru mântuirea noastră; de asemenea la toate slujbele Biserica se roagă: „Înger de pace, credincios îndreptător (călăuzitor) şi păzitor al sufletelor şi al trupurilor noastre de la Domnul să cerem”.