Stăpânii României de azi şi de mâine

Cum poţi cuceri o ţară fără război, iar cetăţenii ei să te întâmpine cu flori?
În urmă cu două, trei generaţii de români nimeni nu se gândea că lucrurile vor lua o astfel de turnură în Ţara noastră. După lovitura de stat din 1989, după ce România a trecut prin numeroase experimente sociale şi politice şi românii înţelepţi strigau: „Noi nu ne vindem Ţara”, iată că noul concept de politică europeană şi mondială cuprinde şi România, iese din culisele obscure pentru a manipula scena politică. Drepturile omului, democraţia politică, libertăţile cetăţeneşti şi independenţa justiţiei sunt marile realizări ale societăţii şi civilizaţiei postdecembriste, dar după cum se vede cu ochiul liber, astăzi am cam rămas numai cu vorbe utilizate ca praf în ochii românilor, pentru a camufla aşa-zisa integrare europeană şi mondială a României.
Începând de acum trei decenii, când datoriile externe ale României erau zero, şi până în prezent, am asistat la devalorizarea constantă a monedei naţionale şi, pe măsură ce bogăţiile Ţării erau vândute la un preţ de nimic, inflaţia monetară s-a adâncit din ce în ce mai mult. Desigur că scopul a fost unul singur: îmbogăţirea unora şi sărăcirea majorităţii. Cine au fost şi sunt şi astăzi cei prezenţi în faţă la îmbogăţire? Complicii şi favoriţii puterii, fie ea de dreapta sau de stânga. Cine au fost şi cine sunt cei prezenţi să fie sărăciţi? Noi, toţi ceilalţi români. Cum s-a ajuns la acest lucru? Printr-o toxină mai puternică decât cea botulinică, având numele de dezbinare, prin trimiterea la lada de gunoi a Europei Unite a noţiunii de naţionalism, dar şi a memoriei martirilor şi eroilor neamului, care sunt şterşi din cărţile de istorie şi din sufletul copiilor şi tinerilor datorită carenţei educative şi sărăciei culturale, boli care astăzi pot fi cu greu tratate.
Artizanii acestor lucruri oribile şi cu repercursiuni pe termen lung s-au gândit că doar prin finanţe şi mass-media pot pune în operă aceste lucruri. Finanţa internaţională pătrunde şi în România prin multinaţionale şi bănci cu sediul central în străinătate, iar „stăpânul inelelor”, care este banul, alungă idealismul şi patriotismul românilor şi le înlocuieşte pe acestea cu lăcomia. Românul devine, pe zi ce trece tot mai mult, prizonierul material al societăţii de consum. Şi cum lăcomia vine mâncând, peste noapte apar şi multimilionarii şi multimiliardarii de o generaţie, ce vând şi cumpără orice, chiar şi puterea. Toţi cei ce deţin banii şi puterea cumpără şi mass-media, când şi cum vor ei, şi ajung să construiască opinii şi concepţii selective şi ultraselective în folosul lor, pe care le inoculează unei populaţii ce încet, încet renunţă să gândească singură şi independent, şi aproape că nu mai întreabă nimic.
Aş întreba guvernanţii, Parlamentul şi Preşedinţia: cât rău mai vreţi să provocaţi acestei Ţări, care este Grădina Maicii Domnului, şi Poporului Român, domnilor, şi doamnelor?! Ce viitor mai pregătiţi României cu veşnicele certuri, intrigi şi cuvinte otrăvite? Când o să treceţi de la politica de provocare la politica de construire? Când o să ieşiţi din acest infern şi când o să păşiţi cel puţin în purgatoriu, spălându-vă păcatele faţă de Poporul Român? Când o să înţelegeţi că dumneavoastră, cei ce conduceţi România, rotindu-vă la putere din patru în patru ani, sunteţi subordonaţi Naţiunii Române şi aveţi ocrotirea lui Dumnezeu de a menţine prosperitatea şi, mai ales, unitatea Poporului Român? Trebuie să înţelegeţi odată pentru totdeauna că actul de concepţie a construirii unei Românii cu adevărat Mari, puternice, culturale, a „lucrului bine făcut”, este o operă colectivă, nu una singulară, aşa că dumneavoastră, guvernanţii, parlamentarii, preşedintele Ţării, trebuie să acţionaţi uniţi într-o singură direcţie, în direcţia bună, care nu este alta decât prosperitatea Naţiunii Române.
Aşa să vă ajute Dumnezeu!

Categorie: