SUS FRUNTEA, ROMÂNIE!

Sus fruntea, vrednică Ţară! Ai reuşit să păstrezi, timp de 100 de ani, hotarele întregi, în urma unor epopei războinice a căror încrâncenare ai înfruntat-o şi te-ai scuturat de imperiile împilatoare, mult mai puternice!
Sus fruntea, Românie! Sărbătoarea Centenarului celei mai importante reuşite între eforturile tale îţi cere să rămâi puternică, demnă şi neatinsă de toate încercările scandaloase de a-ţi slăbi tăria cu care ţi-ai zidit libertatea!
Pentru noi, românii, sărbătoarea Centenarului este ziua când răsună oda bucuriei, marcând ziua în care s-a încheiat vremea infernului înrobirii multor popoare ale Europei de către un imperiu bolnav. Aşa se explică adevărul emis de parlamentari europeni care recunosc că aceasta este o sărbătoare şi pentru Europa.
Regretăm că această apreciere asupra acestui luminos eveniment al României, se emite în paralel cu divergenţele îngrijorătoare care rod din prestigiul şi autoritatea Comunităţii Europene, unde România este denigrată şi condamnată pe nedrept. Dacă şi aici există discordie, aşa cum se întâmplă în multe ţări, precum Anglia, SUA, Germania, se pare că România nu este o excepţie. De aceea, trecem în plan obscur opiniile unor parlamentari europeni, prinşi în mrejele trădătorilor români, şi ne vedem de treabă mai departe spre a ne ridica Ţara la nivelul bogăţiilor sale, la onoarea pe care şi-a creat-o de-a lungul istoriei marilor izbânzi. Se pare, însă, că aceste divergenţe din cadrul Comunităţii vor determina ţările componente să-şi ia soarta în propriile mâini, nemaisuportând umilinţele la care sunt supuse prin aprecierile şi legile europene.
Pentru noi, românii, ziua Centenarului este şi momentul cinstirii uriaşei jertfe a ostaşilor, care, prin victoria de la Mărăşeşti, Oituz, Mărăşti, au transmis Europei mesajul eliberării, au emis decizia de a-şi întregi Ţara. Şi actul dreptei înfăptuiri a românilor a fost preţuit şi recunoscut de hotărârea de la Trianon, aşa cum se cădea, de fapt, pentru că românii au pus baraj forţelor triplei alianţe, atunci când au spus: „Pe aici nu se trece!”. Era primul act când românii dădeau o lecţie Germaniei vanitoase, prezentă aici cu armata furibundului Mackensen, a cărui faimă s-a topit, când a fost nevoit să se întoarcă la mama lui. Statele Europei, care au şi ele Centenarul lor, al eliberării, se alătură sărbătorii românilor ca o recunoaştere a meritelor Armatei Române, a dorinţei ei de a-şi întregi Ţara, precum şi ca o contribuţie la eliberarea popoarelor lor prin căderea imperiului înrobitor, prin acea odioasă „închisoare a popoarelor” (ziarele timpului).
Şi nu doar ca viteji s-au înscris românii în cartea Europei. Timp de 74 de ani, după jalnicul măcel în spiritul horthyisto-fascist, din anii ’40, al ungurilor asupra românilor, românii au dovedit lumii că suntem un popor al omeniei, prin felul în care urmaşii lor i-au tratat pe urmaşii criminalilor părinţilor lor. Mare zbucium se petrece în sufletele noastre, când considerăm că trebuie să comemorăm masacrul din nordul Transilvaniei, crime care au generat aspre condamnări la adresa acelor dezlănţuiri sălbatice asupra celor care îşi dobândiseră drepturile doar de 22 de ani. Şi au urmat alte jertfe ale românilor în Al Doilea Război Mondial, care au readus Transilvaniei partea de nord prea însângerată de haita ungurească, dar această nouă îndreptăţire pentru români a făcut ca Unirea Transilvaniei cu România să redevină Mare, după cei patru ani de rapt banditesc, deşi partea de est a fost din nou ştirbită de cei care n-au recunoscut contribuţia românilor la izbânda asupra fascismului.
Veacul libertăţii românilor are în obiectiv, în trecerea spre libertatea eternă, reînscrierea vechilor hotare şi spre est şi sud la Marea Neagră. România aduce dovadă pentru acest drept, luminoasa personalitate a lui Ştefan cel Mare şi numeroasele sale bătălii contra invaziilor turco-tătare, pentru a-şi menţine Moldova întreagă.
Veacul libertăţii românilor transilvăneni are înscris, în derularea timpului, şi meritul Armatei Române de a fi contribuit la instaurarea în Ungaria a unui regim normal de viaţă, prin participarea la eliberarea acestei ţări în marşul românilor de alungare a hitleriştilor până la Banska- Bystrica, un motiv îndreptăţit de a exprima dezacordul Ţării noastre faţă de barbaria cu care maghiarii încă îşi hrănesc ura contra românilor. Pentru ei, aceasta este factura sufletului de neam.
Dreapta viziune a unor personalităţi ale Europei asupra evenimentului de întregire a României cu Transilvania, parte din istoria dacică a Ţării, viziune prin care se consideră că sărbătoarea Centenarului românilor este şi sărbătoarea Europei, ne dă dreptul să trăim un sentiment de mândrie, ca neam care şi-a zidit o Ţară din iubire şi semeţie naţională. Tot ce ne este înscris în cartea istoriei alcătuieşte certificatul unei Ţări de înaltă ţinută, al unui popor care a dat lumii creaţii valoroase, al unui neam paşnic, niciodată agresiv asupra altora.
Sărbătoarea Centenarului României Unite oferă Europei imaginea unei Ţări care nu mai admite în niciun fel umilinţa, a unei Ţări deschise spre bună înţelegere, spre un viitor promiţător.
LA MULŢI ANI, ROMÂNIE LIBERĂ!

Categorie: