Ţinutul Secuiesc ar fi un „stat“ cu o economie falimentară

Entitatea statală visată de activiştii filo-maghiari ar avea nevoie de câteva zeci de milioane de euro pe an numai pentru a-şi finanţa aparatul birocratic. Doar unul din trei localnici ai judeţelor Harghita, Covasna şi Mureş are ocupaţie, arată datele oficiale.
Dacă s-ar pune în practică revendicările activiştilor care cer autonomia „Ţinutului Secuiesc“, atunci noul organism statal ar fi format, pe criterii etnice, din judeţele Mureş, Harghita şi Covasna.
Presupunând că, prin absurd, cineva ar constitui, totuşi, o astfel de entitate statală, „Adevărul“ vă propune un exerciţiu de imaginaţie, bazat, însă, pe date oficiale şi actuale: cum ar arăta această construcţie din punct de vedere macroeconomic.
Calculele arată că, oricât de optimiste ar fi viziunile etnico-politice ale activiştilor, „Ţinutul Secuiesc“ nu ar putea supravieţui, în presupusa lui autonomie economică, nici măcar câteva zile. Aparatul birocratic al statului ar secătui, prin necesarul său de finanţare, resursele şi aşa sărace ale economiei locale, astfel că ar fi nevoit să se împrumute mereu pentru a supravieţui. Iar populaţia locală ar trebui să muncească infinit mai mult decât acum pentru a-şi asigura un trai decent.
Bani din turism
şi ape minerale
Potrivit datelor centralizate de Comisia Naţională de Prog-noză în analizele sale pe plan teritorial, judeţele Mureş, Harghita şi Covasna ar fi cumulat, în 2012, un Produs Intern Brut de 25,6 miliarde de lei (aproximativ 6 miliarde de euro). Populaţia locală este de 1,12 milioane de locuitori, astfel că PIB-ul per capita ar fi undeva la 5.000 de euro - nivel întâlnit doar în cele mai sărace ţări din lume. Teritoriul este în proporţie de peste 75% muntos, astfel că în agricultură ar predomina zootehnia şi legumicultura - sectoare care dau cele mai mici randamente.
Punctul tare al regiunii constă în faptul că aici se regăsesc cele mai multe izvoare de ape minerale (brandurile cele mai cunoscute: Borsec, Harghita, Biborţeni) şi tot aici întâlnim câteva situri şi staţiuni turistice de notorietate europeană (Tuş-nad, Covasna, Praid, Cheile Bicazului). Industria fiind slab reprezentată, am putea spune că bugetul „Ţinutului Secuiesc“ s-ar putea baza doar pe veniturile din turism, exploatarea apelor minerale şi, eventual, prelucrarea lemnului.
Datele din Registrul Comerţului arată că în cele trei judeţe sunt active 67.629 de companii, iar din cifrele Comisiei de Prognoză reiese că ar exista 216.000 de salariaţi. Asta înseamnă între 3 şi 4 salariaţi, în medie, per companie sau, atenţie, 19,1% din populaţia totală a regiunii. Practic, din cinci localnici ai „Ţinutului Secuiesc“, doar unul este salariat.
Din aceleaşi statistici oficiale aflăm că populaţia ocupată este, aici, de 424.600 de persoane, adică 37% din total. Sau, cu alte cuvinte, din trei localnici doar unul are o ocupaţie. Ar fi nevoie de investiţii masive, astfel încât acest grad să crească măcar până la 50%, iar numărul de salariaţi să ajungă la 300-400.000.
Îndatorarea, inevitabilă
În asemenea condiţii, din ce resurse ar putea fi asigurate veniturile necesare pentru ca entitatea statală amintită să-şi susţină existenţa? Pentru un răspuns rezonabil, apelăm tot la cifrele oficiale: să presupunem că veniturile bugetare ar fi de 33% din PIB, aşa cum sunt şi în România. Asta ar însemna echivalentul a 8,5 miliarde de lei (aproximativ 2 miliarde de euro). Dar în regiune sunt 8 municipii, 8 oraşe şi peste 100 de comune, fiecare cu primăria şi cu instituţiile sale deconcentrate, care trebuie susţinute financiar.
Tot din aceşti bani ar trebui să se finanţeze şi cele 120 de unităţi medicale, 450 de unităţi de învăţământ, secţii de poliţie, unităţi militare, la care se adaugă peste 500 de kilometri de drumuri, 150-200 de kilometri de cale ferată... Deficitul bugetar local generat de cheltuielile cu toate aceste facilităţi statale ar fi extrem de mare, iar pentru a vedea mai exact cât de mare, este de ajuns să ne uităm în proiecţia bugetului României.
Potrivit Guvernului de la Bucureşti, cotele defalcate din TVA pentru a echilibra balanţa bugetară a judeţelor Mureş, Harghita şi Covasna, în anul 2013, se ridică la un total de 108,9 milioane de lei. Aproximativ 25 de milioane de euro. Atât cheltuieşte România, în acest an, pentru ca în aşa-zisul „Ţinut Secuiesc” balanţa dintre veniturile şi cheltuielile locale să nu se dezechilibreze.
Cum s-ar putea descurca autorităţile autonome ale presupusului organism statal din secuime fără aceşti bani? Desigur, ar trebui să se împrumute masiv ca să-şi finanţeze deficitele, dar asta nu pare să-i preocupe pe cei care flutură steagul autonomiei.
În fine, pentru a susţine colectarea unor venituri substanţiale la buget, artizanii regimului fiscal al presupusului stat secuiesc ar trebui să urmeze modelul maghiar, unde TVA este de 27% (cel mai mare din lume!), iar impozitul pe profituri şi venituri - de 20%. Toate acestea, într-o enclavă înconjurată de un stat - România - în care avem TVA de 24% şi o cotă unică de impozitare a veniturilor şi profiturilor de 16%.
Toţi aceşti indicatori arată că proiectul numit „Ţinutul Secuiesc“ (e bine zis „ţinut“, dar cine să-l ţină?) nu este decât o fabulaţie de tip „cai verzi pe pereţi“, iar românii, maghiarii şi ceilalţi europeni n-ar trebui să-şi
mai piardă niciodată timpul cu astfel de utopii.
SIC-ul secuiesc,
o minune de monedă
După cum probabil vă mai amintiţi, în vara anului 2011 a fost dezvăluită şi o bancnotă locală care ar urma să circule în „Ţinutul Secuiesc”. Moneda locală se numea SIC şi era emisă de un organism financiar numit „Banca Siculorum Bes Bank”. Proiectul monedei SIC a fost dezvăluit în august 2011, dar de atunci nu s-a mai vorbit nimic despre el. Dacă ar fi şi convertibil şi ar avea valoarea unui forint maghiar, atunci SIC-ul secuiesc ar fi cotat undeva la 0,003 euro/sic. Sau, cu 1.000 de SIC cumperi 3 euro...
(Articol preluat de pe
Adevarul.ro, din data de
10 februarie 2013)

Categorie: