Ţinutul secuiesc fără secui, o aberaţie netaxată de autorităţile de la Bucureşti


Examinând situaţia statistică de faţă, se constată că în centralizarea datelor recensământului din anii menţionaţi nu există rubrică în care să fi gureze populaţie de etnie secuiască între locuitorii celor trei judeţe.
În ce-i priveşte pe secuii din România, este bine să reamintim că ei au fi gurat printre naţionalităţile privilegiate din Transilvania până în anul 1876, când, pe baza legii administraţiei din luna martie, emisă de către autorităţile centrale de la Budapesta, scaunele secuieşti şi săseşti au fost desfi inţate, teritoriile lor transformate în comitate sau afectate direct organelor centrale ale statului maghiar. Deci, nu românii sau Statul Român au desfi inţat autonomia ţinutului secuiesc, ci conaţionalii lor maghiari.

Este de neînţeles pe ce se bazează lansarea cererii de autonomie a ţinutului secuiesc, dacă nu există secui. Presupunând că, în situaţia recensământului din 2002, cifrele din rubrica „Altă etnie” ar reprezenta exclusiv secuii, se constată că, faţă de maghiari (164+276+229=669), Secuii (0,155+0+0,119+0,202=0,470) există într-un procent total nesemnifi cativ. Reiese că n-avem secui, dar cerem autonomie pentru ei. Cum se justifi că această cerere invocată de UDMR în sprijinul secuilor?
Se demască astfel politica paşilor mărunţi pe care formaţiunea maghiară o practică în scopuri revanşarde, cărora li s-a dat glas direct în cadrul recentei adunări de la Târgu-Mureş, unde s-au exprimat proteste „faţă de subjugarea maghiarilor” (nu a secuilor?!) şi s-a proclamat de către Marko Bela: „Noi trăim pentru Ardeal şi trebuie să luptăm pentru Ardeal”. De data aceasta, maghiarii şi-au dat arama pe faţă. Întrucât obiectul revendicării de autonomie secuiască este nul, se dezvăluie adevăratul scop pus în lumină pregnant prin cuvântul celor care nu-l mai pot ascunde: autonomie pentru maghiari, şi mai apoi - Ardealul. Se clarifi că tactica tuturor cerinţelor în favoarea secuilor, care au constituit doar o cortină în spatele căreia, de 90 de ani, se ţin şedinţele şi instrucţiile revanşarde ale maghiarimii de pretutindeni.
Pentru că îi deranjează evocările noastre referitoare la anii 1940 - 1944, ni se cere „să uităm istoria”. Deşi sunt greu de uitat ororile pe care le-au îndurat atunci, românii n-au săvârşit în timpul care a trecut niciun act de vendetă etnică. Şi apoi, memoria ne este împrospătată de toate aceste ameninţări care persistă şi devin tot mai intense, multe din ele necunoscute de locuitorii de dincolo de Carpaţi.
Se pune întrebarea: de ce până acum, de când s-a lansat direct problema autonomiei secuilor, nimeni nu a luat atitudine să dezvăluie aberaţia acestei pretenţii, atâta vreme cât din recensământ nu reiese existenţa lor?!
Domnilor jurnalişti, pentru că aveţi mijloacele necesare unei investigaţii, vă rugăm să verifi caţi datele statistice şi să înfăţişaţi lumii, mai ales forurilor europene, agresivele acţiuni ale acestei minorităţi pe care pământul României o hrăneşte şi o suportă, ţara noastră afl ându-se în fruntea tuturor ţărilor Uniunii Europene în ceea ce priveşte tratamentul minorităţilor în drepturi şi protecţie.
Vă solicit să daţi publicităţii aceste date, deoarece pentru noi este o dilemă demersul maghiarilor ascunşi în spatele unei fantome, secuii nemaifi gurând în documentele de evidenţă ale Statului Român.
Un grup de români din Alba-Iulia