Toamna

Tomnatice frunze îşi împrăştie savoarea,
Arbori multicolori îi cresc pădurii valoarea,
Cerbii îşi măsoară puterile pe trepte de amor,
Izvoare cristaline se bălăcesc în susurul lor.
 
Crengi uscate sub paşi trosnesc şi mor
Ascunse sub al frunzişului multicolor covor,
Frunzele planează în dansul tomnatic,
Şuieră vântul din depărtări, dramatic.
 
Soarele-i cernut de frunzişul des,
O găinuşă de alun; ne-nţeles
Ce rar apare în pădurile noastre,
Cârdul de mistreţi la jir trece doar două coaste.
 
Hribi şi albişori apar sporadic,
Poteci îţi măresc pulsul enigmatic,
Se spune că-i mai uşor la vale să mergi,
Ce păcat că nu prea mai poţi să alegi!
 
Căprioarele de pe câmp, dimineaţa,
Intră în pădure, asta le e viaţa,
Uşor se îndreaptă spre locul de adăpat,
Bruma rece, frunze a-nmuiat.
 Urşii intră în grădini la prune,
Mai rup câte o creangă… Sunt bune!
Dimineaţa omul îşi priveşte grădina…
Cum a intrat ursul, când s-a stins lumina...?
 
Porumbul pe câmp dacă nu-i cules,
Intră mistreţii, nu au de ales.
Scurmă cu râtul în rândul de cartofi
Şi-i scot la suprafaţă… Ce mizantropi!
 
Izvoarele au apa rece la gustare,
Susurul lor e fermecător pentru fiecare,
Cerbii de dimineaţă boncăne de zor,
Cei tineri în lupte nu prea au spor.
 
Rugina frunzelor de la foioase,
Pătrunde prin iris, în inimile noastre.
Pupilele se dilată de euforie,
Sau de a mamei-natură scamatorie!