Traduceri din presa de limbă maghiară: 07.06.2020; 25.06.2020; 16.07.2020; 20.08.2020

Radetzky Viktor: Trebuie puse la dispoziţie documentele cimitirului militar din Valea Uzului. În acest sens a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă. În cimitir au fost înmormântaţi militari maghiari după primul război mondial. Prin actuala sentinţă judecătorească poate reieşi faptul, de ce anul trecut a fost constituit în mod autoritar o parcelă românească peste mormintele maghiare. Şi maghiarii din Ţinutul Secuiesc au protestat atunci în mod paşnic şi cu lanţ viu împotriva acestui fapt, însă extremiştii români violenţi i-au atacat din această cauză. Între timp a fost respinsă sesizarea preşedintelui României, adică Dictatul de Pace tragic din Trianon poate avea zi comemorativă şi în România. Tari Titanilla va vorbi despre aceste subiecte cu invitatul său specialist.
Tari Titanilla: Invitatul nostru este acum Paszkan Zsolt, specialist în politică externă. Să începem cu cimitirul militar din Valea Uzului. Ce înseamnă această hotărâre? Ce documente sunt acestea? Ce ar putea reieşi din acestea?
Paszkan Zsolt: Trebuie văzut ce documente sunt acolo, deoarece Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, a înaintat Primăriei Dărmăneşti o solicitare de acces la informaţiile de interes public pentru a vedea în baza la ce anume au amplasat acolo cruci, în cimitirul care în principiu nu le aparţine.
Şi atunci administraţia locală din Dărmăneşti a fluturat, a înmânat ceva documente cu privire la faptul că, în anul 2000 şi ceva ei au preluat acest teritoriu, doar că pe acelea nu exista nicio ştampilă, nicio semnătură. Poate că din anumite motive a fost omis acest lucru sau a existat o schimbare în care acestea nu figurau încă, poate că de atunci Prefectura Bacău a fabricat documentele corespunzătoare, dar trebuie să reiasă cine şi unde a falsificat, dacă a falsificat. Aşa că acest lucru va fi unul interesant. Deci sentinţa judecătorească a fost pronunţată în urma solicitării de acces la informaţii de interes public, deoarece a fost interesant şi faptul că justiţia a fost nevoită să obţină cu forţa documente care de altfel ar fi trebuit să fie puse la dispoziţie în mod automat.
Tari Titanilla: În principiu nu ar fi nimic de ascuns.
Paszkan Zsolt: Sigur, deoarece ar fi fost interesul lor. Uite băieţi, sunt aici, nu este nimic de făcut, acest teritoriu nu vă aparţine din aceste cauze. Şi acest lucru trezeşte suspiciuni puternice pentru ce a fost necesară recurgerea la o asemenea procedură. Pe deasupra, este tipic guvernului român - indiferent de culoarea acestuia - că nici noul ministru al apărării nu s-a grăbit să faciliteze deplasarea la faţa locului a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor (ONCE), instituţia care se ocupă cu cimitirele militare. Deci ar fi trebuit să facă demult acest lucru, încă înainte de COVID, însă românii au sabotat acest lucru. Deci eu am sentimentul că ei ştiu că acesta este un caz pierdut privind din punctul lor de vedere şi încearcă să aplice jocul epuizării sau poate vor încerca să găsească o soluţie de compromis.
Tari Titanilla: Dar acest oficiu a comunicat deja ceva date, respectiv că acei 149 de militari români nici nu sunt înmormântaţi acolo. Pentru aceşti 149 de militari, despre care a reieşit că nici nu sunt înmormântaţi acolo, au fost amplasate 50 cruci de beton.
Paszkan Zsolt: Această instituţie a stors cu greu 11 nume ale militarilor români, care se spune că ar fi acolo, dar nu au prezentat nicio dovadă în acest sens. Este mare suspiciunea că nu vor să se afle adevărul, nu este important ce s-a întâmplat realmente acolo, ci, ce anume le confirmă sau infirmă narativa şi cu ce anume pot confirma să rămână acolo sub o oarecare formă şi între popoare să fie o mare prietenie.
Tari Titanilla: Celălalt subiect al nostru este sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis înaintată la Curtea Constituţională împotriva Legii Trianon. Aceasta este legea care practic declară ziua tragică a Dictatului de Pace de la Trianon ca fiind zi de sărbătoare. Mulţi au fost surprinşi, au crezut că şeful statului va promulga această lege înainte de împlinirea a 100 de ani de la acest eveniment. Nu a făcut acest lucru, a înaintat o sesizare constituţională. Ce înseamnă asta şi de ce a făcut acest lucru Klaus Iohannis?
Paszkan Zsolt: În relatările din Ungaria şi România am citit că Klaus Iohannis a vrut să facă prin acest lucru un gest pentru maghiari. Aceştia nu au citit sesizarea prezidenţială. Sesizarea prezidenţială face referire tocmai la faptul că legea nu este destul de dură, nu stabileşte exact ce anume se înţelege prin sărbătorire şi nu dispune sancţiuni pentru cei care nu sărbătoresc aşa cum prevede legea. Legea, aşa cum a fost adoptată, practic face posibil ca administraţiile publice maghiare, deci să spunem în Ţinutul Secuiesc, să organizeze zi memorială despre Trianon din banii administraţiei publice.
Tari Titanilla: Deci să sărbătorească acest lucru, un eveniment tragic.
Paszkan Zsolt: În sărbătoarea organizată de autorităţile locale trebuie să fie prezentată importanţa Dictatului de Pace de la Trianon. Această importanţă poate fi interpretată în multe feluri. Klaus Iohannis a simţit această…
Tari Titanilla: Lui i-a trecut prin minte ca nu cumva cineva aici să comemoreze.
Paszkan Zsolt: Da, ca nu cumva cineva să comemoreze. Ar fi trebuit să fie o lege fundamentală, aceasta nu este o lege fundamentală, deci există lucruri tehnice, juridice. Însă cel mai esenţial - şi cred că aici au greşit analizele, relatările din Ungaria - este că ei au înţeles că aceasta face referire la faptul să nu le fie rău maghiarilor. Nu. Tocmai, el a vrut să fie specificat exact ce anume este voie şi să fie dispuse sancţiuni. A atacat şi faptul că drapelul României trebuie arborat în spaţiile publice. Acest lucru contravine legii drapelelor româneşti, deci aceasta nu este o reglementare corespunzătoare.
Vizual nu se va schimba nimic, deoarece în România oricum este arborat peste tot şi unde ar mai încape încă un drapel românesc.
Tari Titanilla: Vă mulţumesc.
Sursa: M1; Data: 16.07.2020; Titlu: Cimitirul din Valea Uzului şi Legea Trianon

A apărut cel mai recent număr al „Rubicon”, destinat în exclusivitate Trianonului, cuprinzând - printre altele - articolele reprezentanţilor Grupului de Cercetare Trianon 100. Cu prilejul centenarului tratatului de pace de la Trianon, cel mai recent număr al „Rubicon” a apărut într-o ediţie dublă - 160 de pagini. Autorii scrierii „Trauma Trianonului - 1920-2020” sunt, în mare, membri ai Grupului de Cercetare Trianon 100. Cuprinsul revistei: Ablonczy Balazs: După 100 de ani. Politica externă ungară şi consecinţele tratatului de pace; Zeidler Miklos: Pacea de la Trianon. Tratat sau dictat?; Kubassek Janos: Harta roşie; Zeidler Miklos: Semnarea tratatului de pace; Ablonczy Balázs: Alba-Iulia 1918. Centru ardelean de odinioară şi Marea Adunare Naţională a românilor; L. Balogh Beni: De la Nistru până la Tisa. Doleanţe româneşti la conferinţa de pace de la Paris; Zahoran Csaba: Făurirea României Mari; Glant Tibor: Pace ştiinţifică. Pregătirile de pace ale americanilor şi Ungaria; Korpas Arpad, Szarka Laszlo: Pressburg, Pozsony, Bratislava (n.o. - denumire pentru Bratislava în limba germană şi maghiară). Memoria oraşului coroanei; Revesz Tamas: Înainte pentru Republica Slovacă a Sfatului? Asediul Slovaciei; Devavari Zoltan: Pierderea Serbiei; Timar Gabor: De la tratat la pietrele de hotar. Problematica trasării graniţelor definitive în urma Trianonului; Tomka Bela: Phonix-ul maghiar? Oportunităţile de relansare economică în urma Trianonului.
Sursa: Trianon 100; Data: 25.06.2020; Titlu: Trauma Trianon 1920-2020

Satoraljaujhely, duminică, 7 iulie 2020 (MTI) - Vă comunicăm în cele ce urmează traducerea oficială în limba română a cuvântării festive de centenar rostit de prim-ministrul Orban Viktor în data de 6 iunie, în oraşul Satoraljaujhely.
Cunoaştem staţiile. Cunoaştem şi dureroasele staţii ale Calvariei Maghiare din Satoraljaujhely. Cu toate acestea parcurgem din nou drumul crucii. Vrem balsam, consolare, speranţă şi încurajare. Ştim că acestea le putem obţine doar la capătul drumului crucii. Numai aşa şi numai aici putem să ne ridicăm deasupra durerilor. Trebuie să ajungem acolo sus, unde se luminează totul şi totul îşi găseşte sensul. Trebuie să ajungem acolo, de unde putem vedea viitorul. Cu acest scop ne aflăm astăzi aici.
Pentru maghiar orizontul istoriei se află la o înălţime de un mileniu. De aici se poate privi în jur, de aici se vede până departe. În dreapta Katovice, încolo Satu-Mare, în spatele nostru Munkacs. Dacă privim cu inima şi nu cu ochii, putem vedea şi mai departe. Înapoi, până la începutul vremurilor. Vedem cum sute de popoare migratoare din marea stepă dispar şi se pierd în negura istoriei. Vedem cum noi ungurii nici nu am dispărut şi nici nu am pierit, ci încolăciţi de popoare latine, germanice şi slave, ne-am întemeiat patria păstrându-ne de sine stătători. Ne-am deschis inimile în faţa creştinătăţii, am ascultat cuvântul lui Dumnezeu şi ni le-am însuşit ca temei în organizarea statului. Întocmai cum stă scris: Ţine bine minte, că toţi ne naştem la fel şi nimic nu ne ridică, decât smerenia, şi nimic nu ne coboară, decât mândria şi ura. Şi astăzi aceste cuvinte constituie fundamentul ţării noastre. Atacurile imperiilor occidentale le-am respins pe rând. Ne-am recuperat după loviturile devastatoare ale păgânilor orientali. Nouă ne-a reuşit ce nu le-au reuşit celorlalte popoare din stepă. Ne-am luptat pentru locul nostru în Europa, pe care l-am organizat, l-am adaptat nevoilor noastre şi ni l-am păstrat.
Timp de patru secole, de patru ori cât Trianonul, statul maghiar a fost puternic şi independent. Apoi, timp de trei secole, de trei ori cât Trianonul, am luptat împotriva Imperiului Otoman. Pătrunşi mult în Balcani, apoi la graniţele de sud şi în final retraşi în inima Bazinului Carpatic. Şi deşi Buda a fost în mâinile turcilor timp de o sută cincizeci de ani, de noi nu au putut trece. În final am păşit pe poarta secolului XX în calitate de co-naţiune a unui mare imperiu european, după două secole - de două ori cât Trianunul - care au fost măcinate de revolte şi lupte de eliberare înfrânte.
Doamnelor şi Domnilor!
Deşi de-a lungul secolelor sute de mii de maghiari au căzut pe câmpul de luptă, întreaga lume a putut constata că naţiunea maghiară nu poate fi înfrântă nici cu gloanţe, nici cu sabie. Şi chiar de este lovită, se ridică iar şi iar. Am trecut pe lângă piaţa Mamelor Maghiare. De-a lungul Calvariei Maghiare femeile au un loc special. Şi este bine aşa, căci pierderile de sânge au fost recuperate datorită femeilor care au oferit patriei oşteni pentru apărarea ţării, dar şi maiştri pentru construirea ţării. Au dat totdeauna exact de ceea ce era nevoie. Femeilor noastre le putem mulţumi pentru faptul că arta supravieţuirii şi de construire a ţării este în sângele nostru. Lor le datorăm mulţumiri pentru faptul că noi suntem campionii europeni ai supravieţuirii. Glorie femeilor maghiare!
Stimaţi comemoratori!
Nu am devenit nici land german, nici vilaiet turcesc şi nici republică sovietică. Dovezile de neşters, bisericile şi catedralele, oraşele şi pieţele centrale stau şi acum mărturie faptului că noi, maghiarii suntem o mare naţiune clăditoare de cultură şi organizatoare de ţară.
Stimaţi comemoratori!
În final Ungaria istorică milenară a fost înjunghiată pe la spate de conspiraţiile budapestane. Armata ei a fost paralizată şi devastată, singurul bărbat de stat capabil să salveze patria a fost ucis, ţara a fost dată pe mâna inamicilor noştri, iar guvernul pe mâna bolşevicilor. Occidentul a violat graniţele şi istoria milenară a Europei Centrale. Pe noi ne-a înghesuit între graniţe pe care nu le puteam apăra, ne-a deposedat de comorile noastre naturale, ne-a îngrădit accesul la resursele noastre, ne-a transformat ţara în Culoarul Morţii. Au redesenat Europa Centrală fără remuşcări morale, întocmai cum au redesenat şi graniţele din Africa şi Orientul Apropiat. Acest lucru nu-l vom uita niciodată. Şi când am crezut că nici orgolioasele imperii francez şi englez, şi nici ipocritul imperiu american nu pot să decadă mai mult, s-a dovedit că au putut. După cel de Al Doilea Război Mondial ne-au aruncat fără milă pradă comuniştilor. Polonezii, cehii şi slovacii au primit drept recompensă ce ni s-a sortit nouă drept pedeapsă. Să fie acest lucru învăţătură veşnică pentru popoarele Europei Centrale!
Sursa: MTI; Data: 07.06.2020; Titlu: Trianon 100 - Cuvântarea festivă de centenar a prim-ministrului ungar Orban Viktor (partea 1)

Doamnelor şi Domnilor!
Mulţi s-au arătat dispuşi să înhumeze Ungaria. Unii au vrut să priveze nemţii de un aliat, alţii au vrut să se răzbune pe Habsburgi, unii au fost conduşi de dorinţa de a profita, alţii i-au urât din totdeauna pe maghiari. Aceştia s-au aliat pentru ca noi să dispărem de pe suprafaţa pământului. Dar noi suntem o naţie încăpăţânată, niciodată n-am vrut să participăm la propria noastră înmormântare. Nici străbunii noştri n-au cedat. Nu au îngenuncheat şi nu au cerut clemenţă. Am rămas în picioare şi am rezistat. Am rezistat oraşelor vagon, lagărelor naziste, gulagului sovietic, deportărilor, Cehoslovaciei, Iugoslaviei şi lui Ceauşescu. Astăzi nu mai există nici Cehoslovacia, nici Iugoslavia şi nici Uniunea Sovietică. Nu mai există nici imperiu britanic şi nici imperiu francez. Şi ce-a rămas din ele, tocmai se zbate în strânsoarea multiculturală a coloniilor care se răzbună. Nici cei mari nu pot evita dreptatea pe care o face istoria. Şi întocmai cum este adevărat, că cine se aseamănă, se adună, este adevărat şi faptul că ce nu se aseamănă, se destramă.
Adevăr s-a grăit acum o sută de ani: noi vom fi aici la înmormântarea celor care ne-au dorit îngropaţi. Noi maghiarii rămânem pe loc, din orice direcţie ar bate vântul. Rămânem pentru că suntem acasă. Suntem acasă şi de aceea supravieţuim. Maghiarimea, precum inima omului, ba se contractă, ba se dilată, dar în esenţă, de o mie de ani trăieşte în locul marcat de marii noştri întemeietori de stat. Apărăm cu demnitate Bazinul Carapatic, acest lucru fiindu-ne menirea. Fiecare nou-născut maghiar este în acelaşi timp un nou post de pază. Noi nu fărâmiţăm, nu chinuim, nu vindem Bazinul Carpatic, ci îl păstrăm. Trebuie să trăim cu încrederea şi atitudinea unui popor care ştie că a dat mai mult lumii, decât a primit de la ea. Performanţa noastră ne îndreptăţeşte să ne continuăm istoria. Iar noi, cei de astăzi, trebuie să ştim că am avut graniţe şi mai proaste, şi cu toate acestea suntem aici.
Stimaţi comemoratori!
În loc de Cehoslovacia şi Iugoslavia am primit slovaci, sloveni, croaţi şi sârbi. Suntem bucuroşi să construim împreună cu Slovacia, Serbia, Croaţia şi Slovenia, mândri de existenţa lor naţională, un viitor comun. Istoria ne-a oferit şansa, poate pentru ultima dată, ca popoarele central-europene să păşească într-o nouă eră în care să se apere împotriva pericolelor care îi ameninţă din vest şi est, şi să se ridice împreună. În ultimii zece ani am dovedit vecinilor noştri că dacă forţa de viaţă a componentelor naţiunii maghiare se adună, este bine şi pentru ei, nu numai pentru noi. Doar statul are frontiere, naţiunea nu. Aceasta este legea. Unii au înţeles-o, alţii nu. Cei ce n-au înţeles legea, ar trebui să se grăbească pentru că li se scurge timpul.
Doamnelor şi Domnilor!
Avem în spatele nostru o istorie de o mie de ani, de aceea noi ne ridicăm deasupra barierelor generate de aici şi acum. Noi vedem în Prozsony Bratislava şi în Kolozsvar Cluj. Vedem, pentru că privim lumea ungureşte. Vedem patria în înălţimi, dar şi sub firele de iarbă. De priveşti ungureşte, accepţi că slovacii rămân slovaci, iar românii români. Vedem în vecinii noştri ceea ce ne desparte, dar şi ce ne uneşte. Cine priveşte lumea ungureşte, vede prin ochii Sfântului Ştefan. Şi să vezi secolul XXI prin ochii Sfântului Ştefan înseamnă că noi vrem să muncim împreună cu popoarele care trăiesc alături de noi pentru măreţia Bazinului Carpatic. Astăzi din nou suntem cea mai populată ţară din Bazinul Carpatic. De o sută de ani nu am mai fost atât de puternici. Construim poduri şi căi ferate - până jos, la Belgrad, şi autostrăzi - până sus, la Katovice. Forţa noastră gravitaţională pe plan politic, spiritual, economic şi cultural creşte pe zi ce trece. Au început să se reîntoarcă maghiarii. Suntem insula păcii şi a siguranţei faţă de Europa de Vest. Şi ca să rămânem aşa, se construieşte cu paşi rapizi şi noua armată maghiară. Forţa înseamnă şi responsabilitate, şi noi suntem conştienţi de greutatea responsabilităţii noastre. S-a sfârşit era carantinei de după Trianon, secolul singurătăţii. Este înălţător că avem din nou aliaţi, avem din nou vecini buni şi putem să ne pregătim împreună pentru viitor.
Sursa: MTI; Data: 07.06.2020; Titlu: Trianon 100 - Cuvântarea festivă de centenar a prim-ministrului ungar Orban Viktor (partea 2)

Stimaţi comemoratori!
Nu există o altă naţiune în lume, care să fi răbdat un astfel de secol. Dar noi suntem încăpăţânaţi, rezistenţi şi inventivi, de aceea nu doar am rezistat, ci am ajuns astăzi din nou la victorie. De aceea ne exprimăm profunda noastră recunoştinţă şi cea mai înaltă recunoaştere pentru statornicia seculară a comunităţilor noastre naţionale dezlipite, şi pentru devotamentul lor faţă de naţiunea maghiară şi pământul lor natal. Numai acea naţiune poate deveni mare, care îşi parcurge propriul Calvar. Cel care ajunge să cunoască drumul încercărilor. Care rezistă la încercări. Care înţelege că doar cu dreptate, fără putere, nu se fac multe. Istoria nu este milostivă. Nu iartă slăbiciunile. Fără oameni potriviţi, suntem pierduţi. Dacă cedăm în faţa forţelor de destrămare, suntem pierduţi. Maghiarii niciodată nu-şi mai pot permite luxul slăbiciunii. Este al nostru doar ceea ce putem apăra.
Aceasta este legea şi acesta este destinul nostru. De aceea, pentru noi fiecare meci durează până când îl câştigăm. De aceea nu s-a sfârşit istoria maghiarilor nici la Mohacs, nici la Şiria şi nici la Trianon, şi de aceea va străluci fiecare piatră a coroanei Sfântului Ştefan.
Stimaţi comemoratori!
Următorul deceniu nu va fi deceniul descensiunii şi nici al pierderilor, ci deceniul sporirii şi al construirii ţării. Lumea este în mişcare. Schimbările sunt tectonice. Statele Unite nu mai sunt singure pe tronul lumii, Eurasia se reconstruieşte cu mare forţă, încheieturile Uniunii Europene scârţâie sperând să se salveze cu un salt mortal. Sub picioarele vecinului nostru estic se cutremură. Şi Balcanii sunt plini de întrebări care-şi aşteaptă deocamdată răspunsul. E pe cale să se nască o nouă ordine. Şi în lumea noastră, în vieţile noastre bat la poartă mari schimbări. Secole de-a rândul am considerat pierderile ţării noastre nişte lovituri ale sorţii ce nu puteau fi parate. Inclusiv în ultimul secol. În lipsă de forţă proprie am aşteptat ca din neantul legendelor să sosească armata miraculoasă, salvatoare, care să întoarcă destinul maghiarilor. Priviţi istoria din ultimul secol. Trebuie să înţelegem profunzimea schimbărilor din ultimii zece ani. Să nu ne speriem de ceea ce vedem: noi suntem cei pe care îi aşteptam. Da, noi suntem cei care vom răsturna destinul Ungariei. Sperăm ca generaţia noastră, cea de-a patra generaţie a Trianonului, să-şi îndeplinească menirea şi să ducă Ungaria până la porţile victoriei. Dar lupta decisivă trebuie dusă de generaţia următoare, cea de-a V-a de la Trianon. Aceasta trebuie să facă ultimii paşi. Cum este scris: Adunaţi-vă puterile. Înainte de toate, apucaţi-vă de cea mai simplă treabă. Înmulţiţi-vă, ca sporindu-vă să vă puteţi apropia şi de Dumnezeul cel infinit. Nu va fi uşor şi nici simplu, dar va merita. Vă aşteaptă vremuri mari. Pregătiţi-vă, pregătiţi-vă în fiecare zi. Ungaria înainte de toate, Dumnezeu deasupra noastră a tuturora.
Hai, Ungaria! Hai, maghiarii.
Sursa: MTI; Data: 07.06.2020; Titlu: Trianon 100 - Cuvântarea festivă de centenar a prim-ministrului ungar Orban Viktor (partea 3)

Istoricii Raffay Erno şi Popely Gyula şi jurnalistul Szakacs Arpad, au discutat în cadrul manifestării organizate de „Mi Hazank”, în 20 august, despre posibilităţile privind revizuirea, existente după schimbarea regimului.
Invitaţii Universităţii libere „Fekete Istvan”, organizate de partid, au discutat despre ideea ce şansă a pierdut guvernul ungar cu ocazia dezmembrării Cehoslovaciei şi Iugoslaviei şi ce posibilităţi au maghiarii, după 100 de ani de la Trianon. Istoricul Popely Gyula a declarat în cuvântarea sa că pentru ca anumite aspiraţii legate de revizuire să aibă şanse, naţiunea trebuie să dea dovadă de un spirit puternic. - În momentul de faţă naţiunea maghiară nu este pregătită de reînnoire, nu este capabilă să redobândească, sub orice formă, teritoriile sale luate cu forţa. În ceea ce priveşte revizuirea, trebuie să fim capabili să fructificăm posibilităţile date - a declarat istoricul. Trianonul a avut nu numai cauze economico-politice. A fost vorba despre un proces planificat, din care au făcut parte şi lojile masonice. Masonii nu au dorit să obţină desfiinţarea ţării, ci doreau să ocupe conducerea acesteia. Au ales acea cale care a dus la dezmembrarea ţării.
În legătură cu viitorul, Popely Gyula a declarat că trebuie ţinut cont de interesul naţiunii şi nu de ideea ce anume deranjează vecinii. Raffay a declarat că există trei posibilităţi: Să acceptăm Trianonul. În acest caz grupurile maghiare din Transilvania şi din Slovacia vor deveni rezervaţii, în decurs de 100 de ani. A doua posibilitate este autonomia, care ar oferi sprijin sistemului educaţional maghiar, însă politica de securitate, poliţia, serviciile secrete ar rămâne în mâna statului român. A treia posibilitate este revizuirea teritoriilor. Dacă există economie maghiară puternică, atunci există şi armată puternică. Dacă va exista spirit maghiar puternic, atunci vor putea exista toate cele trei posibilităţi, chiar şi a treia - a subliniat Raffay Erno.
Sursa: Elemi.hu; Data: 20.08.2020; Titlu: Dacă va exista un spirit maghiar puternic, atunci este posibilă şi revizuirea