Turist român în Grecia: „Aşa-zişii refugiaţi sunt ajutaţi să intre în Europa”

Criza imigranţilor

Un turist român aflat în vacanţă în Grecia a povestit şocat despre imigranţii care intră din Orientul Mijlociu în Grecia în drum spre Europa de Vest. Potrivit românului, imigranţii nu par a fi refugiaţi, ci mai degrabă nişte „turişti care vor să ajungă în Germania”.
„Pe 1 septembrie 2015, pe drum înapoi spre ţară dintr-o scurtă vacanţă, m-am îmbarcat în portul Myrina în insula grecească Limnos pe ferry-boat-ul NISSOS RODOS cu destinaţia Kavala, Grecia continentală. Pe vas am găsit multe sute de persoane cu aspect caracteristic oriental care vorbeau limba arabă. Aproximativ două treimi din totalul lor erau bărbaţi între 20-30 de ani, restul era constituit din femei în aceeaşi zonă de vârstă cu copii mici, câţiva bărbaţi şi femei de vârstă mijlocie. Personalul vasului mi-a spus că s-au îmbarcat în porturile greceşti din Chios, Samos şi Mytilini (Lesvos). Personalul vasului făceau referinţă la ei ca fiind… „REFUGIAŢI”. Am folosit ghilimele pentru că după toţi parametrii vizibili, aceşti oameni nu se potriveau cu imaginea mea despre refugiaţi. După ce am studiat ani şi mii de pagini de descrieri a catastrofelor cu care s-a confruntat poporul român ca urmare a agresiunilor din istoria sa recentă, mi-am format şi eu o imagine anume pentru termenul de refugiat”, povesteşte românul.
„Refugiaţii” erau veseli, relaxaţi, senini, făceau glume şi râdeau uneori în hohote în grup, spune românul, citat de presalibera.net. Când observau că sunt fotografiaţi, doar câţiva îşi ascundeau faţa, iar ceilalţi priveau direct şi zâmbeau, iar unii ridicau mâna cu două degete în semnul victoriei. Atmosfera era extrem de relaxată, „cu aerul că ştiau exact ce urmează să se întâmple, aveau certitudinea unui viitor imediat lipsit de surprize”.
Românul spune că erau bine îmbrăcaţi, unii cu haine de firmă, şi foarte bine încălţaţi. „Mai toate încălţările arătau ca noi, pantofi sport de firmă sau chiar eleganţi, unele femei aveau toc jos”, spune românul.
Ce l-a intrigat cel mai mult au fost bagajele, care nu le dădeau deloc aerul de refugiaţi: toţi nu aveau mai mult de un rucsac de mărime medie şi nimeni nu avea mâncare, apă sau bagaj special pentru copiii mici.
Foarte puţini s-au declarat ca fiind vorbitori de engleză, singura limbă pe care eu o ştiu în afară de română. „În fine, m-am apropiat de un grup voios de tineri care făceau semnul victoriei. Doar doi au spus că vorbesc engleză.” Unul dintre ei, irakian, a intrat în dialog cu românul şi i-a spus că merg în Germania, ştiind că administraţia de la Berlin a transmis oficial că este dispusă să primească imigranţi. Acesta a precizat că sunt mulţi din Irak, Siria, Palestina. „Din Siria sau Irak trecem în Turcia de unde suntem transportaţi cu autobuze cu geamuri acoperite până la ţărmul mării. Acolo ne îmbarcăm pe bărci de câte 50 de persoane care ne trec marea în insulele greceşti în aproximativ 4 ore. Luăm vaporul până la Kavala. De la Kavala luăm autobuzul până la Salonic, apoi vom merge la Skopje şi de acolo în Germania”, a povestit irakianul, precizând că între Turcia şi Grecia există o înţelegere să le dea statut de refugiat. „Eu am 27 de ani, am suferit ani de zile de foame şi de sete, sunt tânăr şi mai pot face un sacrificiu 30 de zile cât durează drumul. La noi totul este distrus, nu mai avem niciun viitor…, sunt inginer electronist, dar de 5 ani nu am găsit niciun serviciu în Irak. La noi au fost omorâţi 4 milioane de irakieni în primii 3 ani de război”, a mai spus imigrantul.
(Articol preluat de pe www.sursazilei.ro, din 9 septembrie 2015)