Ultimatumul sovietic din iunie 1940

Colecţia 100 de cărţi pentru Marea Unire * 1918 - 2018: BASARABIA IARĂŞI ŞI IARĂŞI

„Basarabia noastră este o ţară românească tocmai ca şi celelalte ţări de peste Prut, locuite de fraţii noştri. (…) Noi socotim că mântuirea neamului nostru este numai în unirea tuturor fiilor noştri într-o singură ţară. Noi de la străini nu mai aşteptăm nimic, toată nădejdea ne-o punem în viaţa la un loc cu fraţii noştri români.”
(Din Chemarea Comitetului Central al Studenţilor Români din Basarabia - ianuarie 1918)

„Nu avem două limbi şi două literaturi, ci numai una - aceeaşi cu cea de peste Prut. Aceasta să se ştie din capul locului, ca să nu vorbim degeaba!”
(Alexei Mateevici)

Când lui George Davidescu, ambasadorul României la Moscova, i s-a comunicat, în seara zilei de 26 iunie 1940, că era convocat la Ministerul Afacerilor Externe sovietic, pentru aceeaşi zi, la ora 22, el a intuit că această convocare nu prevestea nimic bun, că asupra lui şi a ţării sale se abate o mare nenorocire, ceea ce s-a şi întâmplat. Era, însă, hotărât s-o înfrunte.
Sosit la ministerul sovietic respectiv, George Davidescu a fost primit imediat de Molotov, care i-a citit următorul ultimatum brutal:
„În anul 1918, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, România a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte a teritoriului ei, Basarabia, încălcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal de ucraineni. Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forţa a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o singură dată şi deschis în faţa lumii. Acum, când slăbiciunea militară a URSS este de domeniul trecutului, iar situaţia internaţională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moştenite din trecut, pentru a pune, în sfârşit, bazele unei păci solide între ţări, URSS consideră necesar şi oportun ca, în interesul stabilirii adevărului, să păşească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.
Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic de chestiunea transmiterii către URSS a acelei părţi a Bucovinei a cărei populaţiune este legată în marea ei majoritate de Ucraina sovietică, prin comunitatea soartei istorice, cât şi comunitatea de limbă şi compoziţiune naţională. Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părţii de nord a Bucovinei către URSS ar putea reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire prin dominaţiunea de 22 de ani a României în Basarabia.
Guvernul sovietic propune guvernului regal al României:
1. Să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia;
2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei, cu frontierele potrivit cu harta alăturată;
3. Guvernul sovietic îşi exprimă speranţa că guvernul român va primi propunerile de faţă ale URSS şi că aceasta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale paşnică conflictul prelungit dintre URSS şi România.
Guvernul sovietic aşteaptă răspunsul guvernului regal al României în decursul zilei de 27 iunie”.