Un exemplu de dăruire patriotică - activitatea astristului Preot Aurel Nistor până la Marea Unire

Preotul Aurel Nistor (foto) s-a născut, la 24 aprilie/6 mai 1882, în Araci (Arpătac), localitate atestată documentar din anul 1258. În prezent, satul Araci aparţine de comuna Vâlcele, care mai cuprinde satele Vâlcele, Hetea şi Ariuşd, sediul administrativ fiind, însă, pe teritoriul satului Araci. „Înainte de 1930 purta numele de Arpătac (în limba maghiară = Arpatak), aparţinând de plasa Aita-Mare, comitatul Trescaune”, fiind locuit de români ortodocşi şi maghiari de religie evanghelic reformată. Părintele Aurel Nistor, scria despre satul său că denumirea provine de la cuvintele de origine maghiară „ar” - albie şi „patak” - vale, iar a satului Vâlcele, Elopatak, este compus din „elo” - înainte şi „patak” - vale, adică gura văii. La anul 1805, Arpatak era ca organizare bisericească filie cu 70 de familii şi cu o biserică… la care slujeau preoţii Iacob Cioflec, hirotonit la 1791, şi Simion Asculan - protopop, înaintaşul lor fiind Gheorghe Cioflec, iar predecesorul lor, Alexandru Cioflec. Biserica Ortodoxă din Araci este menţionată încă în anul 1688. Într-un inventar din 1854 se menţionează proprietăţile bisericii din Araci, printre care „casa parohială în care locuieşte preotul, … şi curtea cu casa şcolii”. Pentru asigurarea fondurilor necesare bisericii, în anul 1865 s-a constituit „Fundaţiunea bisericii”, care va demara lucrările noii construcţii. În 1881, la 26 aprilie, sinodul parohial din Araci şi Ariuşd îşi alege preot în persoana tânărului cleric Dionisiu Nistor (tatăl viitorului protopop de Sfântu-Gheorghe, Aurel Nistor, şi al viitorului Episcop de Carasebeş, Veniamin Nistor - n.n.). Născut în comuna Porumbacu de Jos - judeţul Făgăraş, după ce face Teologia la Sibiu, funcţionează ca învăţător în comunele Poiana şi Hărman. Sfinţit de preot după alegerea lui de către credincioşii din Araci, îşi începe păstorirea aci în 30 iulie 1881. (…) La sosirea lui la Araci zidurile bisericii aveau înălţimea de un metru. (…) Cele 148 de familii române, câte avea atunci comuna Araci, nu puteau să săvârşească biserica mai ales că este destul de încăpătoare şi are ziduri înalte. Se fac cereri de ajutor în toate părţile. (…) Toamna anului 1887 aduse ziua de sărbătoare când străduinţele tuturor aveau să fie încununate prin sfinţirea măreţei biserici, al cărui turn înalt lucea până departe în Ţara Bârsei. În ziua de 26 octombrie 1887 se sfinţeşte, prin mitropolitul Miron Românul, biserica din Araci cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Faptul că românii din Araci au reuşit să ridice în mijlocul satului o biserică mare nu a fost privit cu simpatie de conlocuitorii unguri. Acţiunea lor prin şcoala comunală este tot mai energică. În preotul Dionisie Nistor şi cantorul Constantin Cioflec au găsit însă luptători neînduplecaţi care toată viaţa lor au fost pildă de buni români nu numai prin faptele lor, dar şi prin felul cum au ştiut să-şi crească copiii numeroşi. (…) Anii din urmă a păstoririi lui Dionisie Nistor sunt ani de luptă grea contra maghiarizării care se transformase în persecuţie. Cântecele naţionale sunt oprite chiar şi în şcolile confesionale. Se stinge din viaţă, în decembrie 1901. În semn de recunoştinţă, credincioşii aşteaptă să sfârşească teologia fiul său, Aurel, pentru a-l alege paroh, care va slujii la altarul bisericii satului natal în două perioade: 1903-1930 şi 1952-1971. În perioada 28 noiembrie 1926 - 1952, preotul Aurel Nistor a fost protopop de Sfântu-Gheorghe. În anul premergător venirii preotului Aurel Nistor, 1902, localitatea Araci avea 325 de case, 1.258 locuitori, majoritatea români, şi 5.707 iugăre cadastrale, iar la anul 1910, 350 de fumuri, 1.512 suflete, din care circa 800 româneşti, iar hotarul avea 6.538 iugăre cadastrale din care 3.098 pădure, 1.578 arătură, 84 grădini, 640 fânaţ, 778 păşune. Dare se plătea cu totul 4.347 Cor. În anul şcolar 1910/1911, erau obligaţi a frecventa şcoala 116 copii, între 6 şi 15 ani, urmează însă numai 104, cu 3 învăţători la două şcoli, una în sat şi una la Cucu. Tot în 1910, s-a înfiinţat casa culturală românească. De parohie aparţinea şi cătunul Hetea, la o distanţă de 5 km de sat, în el se aflau 23 români şi 40 familii de ţigani.
Împreună cu biserica, şcoala din Araci a avut o contribuţie importantă la educarea şi formarea atâtor personalităţi născute în această localitate transilvană. Pentru ridicarea şcolii din Araci, în anul 1807, s-a făcut o donaţie din partea a 17 familii de credincioşi ortodocşi români. În 1847, învăţător era Aron Cioflec şi existau 38 şcolari (21 băieţi şi 17 fete). Şcoala confesională ortodoxă funcţiona din anul 1818. În cererea din acel an către împărat, comunitatea românească din Araci solicita ca dijma dată cantorului calvin să revină celui român, deoarece acesta şi preotul se ocupau de pregătirea şcolară a copiilor români. Mai târziu, în 1852, preotul Gheorghe Cioflec cere Sibiului să aprobe terenul ales pentru edificarea şcolii confesionale, ca „să avem şi noi şcoală, ca fiii şi fiicele noastre să nu rămâie în linia dobitoacelor necuvântătoare”, se spunea în memoriu. Primii învăţători cunoscuţi din Araci au fost Iacob Cioflec, cu fiii săi Gheorghe, Aron şi Alexandru Cioflec, în timpul căruia s-a construit şcoala. În 1872, în Araci se ridică şcoala comunală, aşezată în centru, având două săli, într-una din ele se învăţa în limba română. Din 1878, învăţământul s-a făcut exclusiv în limba maghiară. Ridicarea unei noi şcoli confesionale ortodoxe în Araci, în 1909, a fost un deziderat important pentru fiii satului şi un prilej de a-şi demonstra vrednicia în numele neamului lor, în acele vremuri de opresiune naţională.
Datorită acestor oameni şi instituţii este explicabil de ce un sat atât de mic a dat Ţării atâtea mari personalităţi din domeniile culturii, credinţei şi ştiinţei. Aici s-au născut şi copilărit folcloristul Dimitrie Cioflec (1828-1891), scriitorul Romulus Cioflec (1882-1957), Mitropolitul Nicolae Colan (1893-1967), Episcopul Veniamin Nistor (1886-1963), protopopii cărturari Ioan Rafiroiu (1882-1948) şi Aurel Nistor (1882-1973), doctorul Pompiliu Nistor (1883-1961), juristul Gheorghe Colan (1896-1963), profesorii Gheorghe Rafiroiu (1907-1956), Gheorghe Bota (1884-1957) şi Dionisie Nistor (1891-1915), erou, căzut pe frontul din Galiţia. La toţi aceştia, alături de biserică, familie şi şcoală, Asociaţiunea, prin imboldurile şi rosturile sale culturale, le-a luminat paşii, unii dintre ei devenind remarcabili activişti ai ASTREI. Putem afirma că Asociaţiunea a fost prezentă în sud-estul transilvan încă de la înfiinţarea sa, în anul 1861, prin activitatea desfăşurată de cărturarul braşovean şi luptător pentru emanciparea românilor, protopopul Ioan Petric, numit, în acelaşi an, şi protopop al protopopiatului Treiscaune. Astfel, în şedinţa Consistoriului sibian, din 3 iunie 1861, Mitropolitul Andrei Şaguna arăta că trecerea la cele veşnice a fostului protopop Nicolae Popescu din Mărtănuş, l-a determinat a cugeta mai serios despre starea cea bisericească şi şcolară a tractului protopopesc al Treiscaunelor. Îndată ce a ajuns la cunoştinţa mea trista ştire (…) am început a cugeta mai serios despre starea bisericească şi şcolară (…) şi cu părere de rău trebuie să mărturisesc că eu am aflat-o a fi foarte înapoiată şi părăsită. Mâhnirea mea însă s-a mărit şi mai tare după ce m-am convins deplin că în întreg Tractul pomenit nu se află nici măcar un Preot trecut prin şcoalele mai înalte şi dindestul calificat spre a putea duce administraţia aceluiaşi potrivit cerinţelor şi spiritului de astăzi, carele ar putea îndrepta scăderile şi neajunsurile bisericeşti şi şcolare din Tractul acela. Deci, din privire ca împrejurările acestea, constrâns fiind de cerinţele timpului de faţă şi luând în băgare de seamă şi o rugăciune, ce mi s-au aşternut de către o parte a Preoţimei noastre de acolo, am aflat cu cale, în conţelegere cu Consistoriul diecezan, a încredinţat administrarea tractului protopopesc al Treiscaunelor Prea Cinstitei Sale Păr. Protopop al 2-lea al Braşovului, Ioan Petric, până la alte timpuri mai priincioase.
Acesta a fost contextul care a permis ca, încă de la înfiinţarea sa, ASTRA să fie prezentă în localităţile protopopiatului. La sfârşitul anului, Ioan Petric era înştiinţat că Asociaţiunea în şedinţa sa din 10 decembrie, în puterea şi înţelesul art. 32 lit. d. a Statutelor... te-au ales şi denumit de Colector Comitetului subscris, exprimându-se speranţa că Domnia ta denumirea asta nu o vei refuza, comitetul „luându-şi voia” de a-i trimite 72 exemplare de chitanţiere, iar „banii încasaţi fără întârziere” să-i trimită la Sibiu, colectorii fiind o primă formă prin care Comitetul de conducere al Asociaţiunii păstra legătura cu membrii săi, fiind „aleşi dintre cei mai distinşi intelectuali, care aveau misiunea să adune taxele, să sprijine organizarea activităţii”. Astfel se poate concluziona că primele manifestări au luat naştere încă din primul an al existenţei ASTREI. Însă primele acţiuni ale sale sunt consemnate după 1864 în Araci, Vâlcele şi Hăghig. Această formă organizatorică simplă, de păstrare a legăturii dintre conducere şi membrii săi prin intermediul colectorilor „devenind insuficientă”, datorită creşterii influenţei „Asociaţiunii” în rândurile transilvănenilor, se va recurge la crearea despărţămintelor, conduse de un subcomitet, hotărâre luată la Adunarea Generală a ASTREI din august 1869 de la Şomcuta-Mare.
În 1870, i-a fiinţă în sud-estul transilvan primul despărţământul al ASTREI, Despărţământul Braşov - Trei Scaune, care cuprindea „districtele Braşov şi Trei Scaune şi 57 de comune”. Adunarea generală a celor două districte s-a desfăşurat în sala festivă a liceului românesc în ziua de 4/16 ianuarie 1870, în prezenţa unui numeros public românesc. Primul comitet al despărţământului nou înfiinţat a fost compus din: Ioan Petric, director, Iosif Barac, Damian Datcu, Iacob Mureşianu, Ioan Meşotă, Ioan Popovici, Ioan G. Ioan, membrii. Teritoriul despărţământului a fost împărţit în cinci cercuri (tracturi): două la Braşov, corespunzător celor două protopopiate, cercul Branului, Treiscaunelor şi Hăghigului, puse sub conducerea protopopilor. În cadrul cercurilor s-a trecut la organizarea agenturilor, proces care s-a dovedit anevoios, din moment ce profesorul Nicolae Bogdan, directorul Despărţământului Braşov nota într-un raport din anul 1911 că: Procesele verbale arată că de la început s-a încercat în repetate rânduri organizarea lor, dar fără rezultat real, căci deşi pe hârtie dăm în două rânduri de mai multe agenturi organizate avându-şi comitetele lor; despre oarişcare viaţă în agenturi nu se poate vorbi, decât numai de la întemeierea şi plasarea bibliotecilor poporale prin agenturi. (…) În Despărţământul Braşov începe generalizarea itinerării bibliotecilor poporale în anul 1898, moment din care funcţionează şi la Araci o asemenea bibliotecă ai căror gestionari erau Ioan Ştefan şi George Alexe…
O schimbare importantă în viaţa agenturii a intervenit în anul 1900, când, agentura din Araci a fost arondată nou înfiinţatului Despărţământ Treiscaune-Ciuc, fapt consemnat în Registrul de procese verbale, donat de Aurel Nistor, aflat, astăzi, în colecţiile de manuscrise ale Bibliotecii ASTRA din Sibiu. Preocuparea conducerii ASTREI pentru sprijinirea românilor din „secuime” în soluţionarea problemelor majore cu care aceştia se confruntau este pusă în evidenţă şi de hotărârea Adunării Generale a Asociaţiunii, ţinută la Baia-Mare în vara anului 1903, prin care s-a acordat Despărţământului Treiscaune suma de 400 coroane „spre a ajuta şcoalele confesionale române cu cărţi şi rechizite şcolare”.
Un alt moment important se desfăşoară în ianuarie 1904, când, după moartea preşedintelui George Alexe, au loc alegeri, în fruntea celor 12 membrii ai agenturii fiind ales tânărul preot Aurel Nistor, acompaniat de Alexandru Brânduş - casier, Constantin Cioflec - secretar şi George Axente - bibliotecar. Câţiva ani mai târziu, preotul Aurel Nistor preia şi funcţia de bibliotecar pe lângă cea de preşedinte al agenturii, „ca să poată împărţi mai bine cărţile”. De altfel, până atunci activitatea agenturii „se limita la distribuirea cărţilor din aceste modeste biblioteci, din abonamente la Gazeta Transilvaniei şi adunarea cotizaţiilor de la cei 10-15 membrii ordinari şi ajutători ai Asociaţiunii”. Alegerea lui Aurel Nistor reprezintă un moment crucial pentru agentură cât şi pentru membrii săi, activitatea înregistrând un progres spectaculos în toate domeniile vieţii bisericeşti, şcolare, culturale, economice, localitatea devenind un model de viaţă moral-cetăţenească şi de conştiinţă naţională. În 1908, la cererea lui Aurel Nistor şi aprobarea Comitetului Central al Asociaţiunii, agentura Araci trece din nou la Despărţământul Braşov, al cărui potenţial material şi spiritual se va transforma într-un sprijin concret pentru viitoarele acţiuni ale organizaţiei. În acelaşi an, Aurel Nistor inaugurează ciclul de expuneri poporale, la care sunt antrenaţi intelectualii satului sau, în perioada vacanţelor, tinerii plecaţi la studii. Primele expuneri, susţinute de „studentul în drept şi litere” bucureştean Constantin Cioflec, la 9 ianuarie 1908, aduceau în faţa auditoriului arăcean problema lepădării „de vicii, făcând apel la viaţa cumpătată şi renunţarea la consumul excesiv de alcool”, şi cel budapestan, de la facultatea de medicină, Pompiliu Nistor, privind „bolile molipsitoare şi modalităţile de combatere a lor”. Numai la trei zile, pe 12 ianuarie 1908, preotul Aurel Nistor inaugurează ciclul şezătorilor poporale, în care va recita personal „Colindul” de Octavian Goga, iar Romulus Cioflec, fiu al satului, viitor ziarist şi scriitor, pe atunci tânăr funcţionar la Academia Română, „pledează pentru foloasele şi necesitatea scrisului şi cititului”. Când reveneau pe plaiurile natale, vor participa „în ipostază de conferenţiari, recitatori sau interpreţi” şi viitorul Mitropolit Nicolae Colan, juristul Gheorghe Colan, Alexandru Brânduşa, profesorii Ioan şi Gheorghe Rafiroiu.
Dintr-o relatare publicată de „Gazeta Transilvaniei” în 25 iunie 1909, privind Adunarea Despărţământului Braşov al ASTREI, aflăm că la 7 decembrie 1908 s-au ţinut prelegeri (conferinţe) populare în Hăghig şi Arpătac de către preotul Aurel Nistor (despre „Uneltele agronomice”), Nicolae Bogdan şi V. Neguţ, membrii ai comitetului (despre „Alcoolism”). Aflăm, totodată, că secretarul Despărţământului Braşov al ASTREI „Al. Bogdan, a împărţit arpătăcenilor gratuit 20 de cărticele cu cântece poporale”, astfel ca toţi „cei care le-au primit să-şi aducă aminte de iarna când au învăţat să citească româneşte”. În acest sens, trebuie să amintim că ASTRA a hotărât ţinerea unor cursuri de alfabetizare în scopul ridicării nivelului general de cultură a maselor. În districtul Braşov, există puţini neştiutori de carte, dar la Araci, unde procesul de învăţământ se desfăşura numai în limba maghiară, din 1878, o parte a populaţiei româneşti nu ştia să scrie şi să citească decât în maghiară. Aici, însă, „dl. preot Aurel Nistor a învăţat cetitul şi scrisul românesc pe ţăranii care nu ştiu să scrie şi să citească numai ungureşte”, după cum scria într-un raport înaintat conducerii ASTREI de preşedintele Despărţământului Braşov, Nicolae Bogdan. În anul următor, 1910, despărţământul braşovean „a publicat două premii de câte K 50 (coroane - n.n.) pentru instrucţia analfabeţilor. Dintre acestea unul s-a dat părintelui A. Nistor din Arpătac, pentru instrucţia ţăranilor din Arpătac şi filiale în scrisul şi cetitul românesc”, scria în raportul anual trimis conducerii ASTREI acelaşi preşedinte Nicola Bogdan. Aceste activităţi se desfăşurau în primii ani, îşi aduce aminte economistul Eugen Sibianu, de când era „pe băncile şcoalelor din Braşov, de prin anii 1899-1906, sub conducerea profesorului Nicolae Bogdan, de origine din comuna Hăghig, în zilele de duminică şi sărbători, când se deplasau în comunele din Treiscaune” în biserică, după slujbă, sau în casele membrilor de vază ai comunităţii, devenite neîncăpătoare.
Astfel s-a impus necesitatea unui aşezământ cultural de sine stătător şi suficient de încăpător. Proiectul va fi finalizat în 5 noiembrie 1910, de Sfântul Dumitru, când în prezenţa conducerii Despărţământului Braşov, în frunte cu directorul Nicolae Bogdan, şi-n prezenţa unei mari mulţimi de invitaţi din municipiul de la poalele Tâmpei, localităţile învecinate şi localnici, s-a inaugurat Casa Culturală din Araci, ctitorie a părintelui Aurel Nistor şi membrilor ASTREI. Cu acest prilej, prof. Nicolae Bogdan adresează chemarea ţăranilor arăceni de a se înscrie în rândurile astriştilor, numărul membrilor agenturii crescând în această zi cu trei membri ordinari - cu taxa de 10 coroane, şi 34 membri ajutători - cu taxa de două coroane.
Scopul nemărturisit al lui Aurel Nistor era de a obţine de la autorităţile maghiare schimbarea în şcoală primară. Planul nu mi-a reuşit, autorităţile nu au admis-o ca şcoală primară. Văzând acest lucru am organizat clădirea compusă dintr-un antreu, o cameră mică şi o mare sală de casă culturală, în care să se poată juca şi piese teatrale. Am făcut o scenă de teatru demontabilă, cu pereţii demontabili, cu cabină de sufleur şi alt mobilier şi recuzite. Cel puţin de trei ori pe an dădeam reprezentaţii cu cântece de cor, piese teatrale. Eu eram şi dirijor de cor, şi regizor, şi instructor. Recitam piesele teatrale pentru fiecare rol, fie pentru bărbaţi, fie pentru femei, dându-le celor ce aveau să joace vreun rol textele ce le reveneau. Dacă nu s-a îndeplinit speranţa de a o transforma legal în şcoală primară, părintele Aurel a acţionat, şi la îndemnurile Despărţământului Braşov, a organizat în incinta Casei Culturale, cursuri de catehizaţie, care erau frecventate de 30-60 de tineri şi vârstnici, având un dublu scop: iniţierea participanţilor în tainele Sfintei Scripturi şi a religiei ortodoxe, precum şi învăţarea scrisului şi cititului în limba română, Araciul neavând şcoală decât în limba maghiară. Aici se desfăşurau şi prelegerile a căror tematică, potrivit Registrului de procese verbale, erau moral-religioase cu precădere, economice, de educaţie higenico-sanitare, teme privind descoperirile ştiinţifice ale vremii - electricitate, telegrafie, radio, de educaţie cultural-naţională a românilor din Araci (ex: „Ţăranul român ca soldat; Păstrarea limbii, obiceiurilor, cântecelor şi portului nostru românesc; Despre curăţenia limbii române şi pericolul împestriţării ei cu cuvinte ungureşti; Să ne mândrim cu trecutul nostru; Avem cu ce să ne mândrim - Limba românească”). Participând la serbările de la Blaj, cu ocazia semicentenarului ASTREI, părintele Aurel Nistor va susţine mai multe expuneri în care împărtăşeşte impresiile sale şi-n deosebi relatează despre demonstraţia aviatică a pilotului român Aurel Vlaicu. Nu mai târziu de o lună, pe 18 septembrie 1911, 25 de arăceni, în cinci căruţe, se duceau la Braşov pentru a-l vedea, într-o astfel de demonstraţie, pe Icarul român, rămânând profund impresionaţi de performanţa şi îndrăzneala tânărului pilot. Fiecare manifestare era pregătită cu grijă din timp. Astfel, la solicitarea conducerii Despărţământului Braşov, Aurel Nistor va scrie în „Gazeta Transilvaniei” un ciclu de articole didactice în care-şi împărtăşea din experienţa acumulată de-a lungul a zeci de asemenea acţiuni, preotul şi agentura sa devenind „un reper organizatoric şi metodic în Despărţământul Braşov”.
Programul şezătorilor, scria harnicul preot, e cam următorul: Întâi de toate se ceteşte vre-o câteva capitole din Sfânta Scriptură. Urmează o prelegere. După aceea urmează câteva cetiri din Anton Pann, N. Gane, Pop Reteganu, Agârbiceanu, Sadoveanu, din cartea de cetire a lui Popea, Onuţ etc.. Se mai ceteşte din ziare lucruri actuale şi pe înţelesul poporului. Dar cetirile nu se fac numai aşa pe orbecăite. Materialul se alege înainte cu o zi, două şi astfel se compune, ca să formeze cele cetite şi prelegerea un ce complect, care să influenţeze asupra moralului ascultătorilor, să le deştepte interes faţă de lucrurile frumoase, înălţătoare.
Agentura, deşi printre cele mai mici în privinţa numărului locuitorilor, avea, în 1912, 6 membri ordinari şi 53 membri ajutători, plasându-se şi din acest punct de vedere printre fruntaşele despărţământului. În acea perioadă, în Araci intrau cel puţin 70-80 de gazete româneşti pe săptămână, „Gazeta Transilvaniei” şi „Telegraful Român” fiind cele mai numeroase. Ca o recunoaştere a performanţelor obţinute de agentura condusă cu atâta competenţă de Aurel Nistor, la Araci se va desfăşura, în 29 iunie 1913, Adunarea Generală a Despărţământului Braşov, desigur fiind un eveniment de seamă în viaţa localităţii şi un moment de bilanţ al activităţii astriste la nivel local şi departamental. Reporterul braşovean al „Gazetei Transilvaniei”, după ce sublinia numărul important al acţiunilor desfăşurate şi progresele realizate, încheia astfel: „Onoare ţie părinte Aurel Nistor, om harnic, priceput şi cu tragere de inimă pentru poporul de sub păstorirea ta şi laudă vouă ţărani şi femei arpătăcene, cari, deşi lipsiţi de şcoala dulce românească, n-aţi încetat o clipă măcar să ţineţi cu dragoste şi însufleţire la limba, legea şi cartea românească”.
Izbucnirea primei conflagraţii mondiale va întrerupe cu brutalitate cursul vieţii culturale româneşti în Araci. Ultima şezătoare, consemnată în protocoalele agenturii, datează din 16 februarie 1914. Până la începutul lunii august 1919, locul culturii, al cântecelor, şezătorilor şi prelegerilor este luat de bubuitul tunurilor, de jalea şi pustiirea războiului, de lupta pentru supravieţuire şi, ca o răsplată, de înfăptuirea visului Marii Uniri. În august 1916, pentru vina de a se fi identificat cu interesele şi aspiraţiile consătenilor săi, preotul Aurel Nistor a fost arestat, legat în lanţuri, bătut, pălmuit şi chinuit în temniţa din Cluj, iar de acolo internat în mai multe lagăre din judeţul Sopron, în vestul Ungariei. Va fi printre ultimii din cei peste o mie de deţinuţi care se vor întoarce acasă în iunie 1918, devenind, în mod firesc, lider al românilor din Araci şi împrejurimi. Lista celor 106 semnături din Arpătac puse pe „Hotărârea noastră” (document ce exprima voinţa de unire cu Ţara), începe cu cea a parohului Aurel Nistor. Ca preşedinte al Comitetului Naţional Român din localitate, organizează Garda Naţională şi este mesagerul sătenilor la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia, din 18 noiembrie/1 Decembrie 1918, unde îi va întâlni pe fraţii săi, Pompiliu şi Virgil. Reîntors de la Adunarea în care fusese deputat, se dedică cu toate puterile sale întăririi bisericii strămoşeşti şi vindecării rănilor adânci ale trecutului. După războiul de reîntregire naţională şi Marea Unire, la nivelul judeţului Treiscaune activitatea ASTREI este reluată, la 28 septembrie 1919, prin şedinţa de reorganizare a Despărţământului Asociaţiunii, ţinută în sala festivă a Prefecturii din Sfântu-Gheorghe, prilej cu care noul preşedinte al Despărţământului Trei Scaune, preotul Aurel Nistor, îi trimite lui Nicolae Iorga, următoarea telegramă, reprezentând un adevărat angajament luat faţă de marele istoric pentru „luminarea sufletului românesc” în viitoarea sa activitate: D-lui N. Iorga, profesor universitar, Bucureşti, Data: 30 09 1919, Sfântu-Gheorghe. Românii din Secuime, doritori de muncă pentru răspândirea scrisului românesc până în cea mai ascunsă colibă, văzându-se pentru prima oară adunaţi liberi şi nestânjeniţi ca să reorganizeze Departamentul Trei Scaune al Asociaţiunii pentru Literatura şi Cultura Poporului Român, cugetă cu adânc devotament şi cu dragoste de d-voastră, apostolul muncii şi trezirii prin luminarea sufletului românesc. Vom merge înainte pe calea indicată de d-voastră. Semnează: Preot Aurel Nistor, preşedinte; Gr. Păltineanu, secretar.
Agentura Araci îşi va relua şi ea activitatea, în martie 1920, extinzându-şi activităţile şi în satul vecin, Ariuşd.