Una-i Kosovo şi alta-i Ardealul! Altă Mărie, cu altă pălărie!


Autor: 

Lazăr Lădariu

S-ar putea crede, naiv cum e uneori românul, că, dacă, în ultimul timp, UDMR a dat sonorul ceva mai mic, şi-a schimbat şi năravul. Eroare! Preocupaţi să-şi impună, deocamdată, punctele de vedere, avantajoase sub semnul discriminărilor pozitive şi al privilegiilor, în votarea articolelor din Legea Educaţiei, au lăsat-o mai moale, doar programatic şi strategic în privinţa aşa-zisului „ţinut secuiesc” şi a altor pretenţii absurde. Odată obţinând tot ce doresc, prin presiuni şi şantaj, liderii UDMR vor reveni în forţă, mai încurajaţi de succesele obţinute graţie guvernanţilor noştri adormiţi, cu mai multă motivaţie şi obrăznicie. Pentru că, oricum am lua lucrurile, ţinta-ţintelor, aşa cum ei au dovedit-o în ultima vreme, o constituie demersurile pentru instituţionalizarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice în judeţele Harghita şi Covasna, cu populaţie maghiară numeric majoritară, şi, parţial, Mureş. Este, fără putinţă de tăgada, dorinţa „radicalilor” şi a „moderaţilor”, deopotrivă, pentru care, aşa cum toţi separatiştii trâmbiţează, autonomia există „de facto”, ea doar trebuie recunoscută „de jure”. Altfel, susţin ei, nu-şi pot afi rma - în pofi da existenţei modelului românesc de relaţii interetnice, considerat „etalon european pentru acordarea drepturilor minorităţilor” - identitatea etnică, culturală şi confesională. Altfel, alteritatea, ideea de convieţuire interetnică de ei nu pot fi concepute! Intoleranţa liderilor maghiari, lipsa lor de înţelegere, a tuturor celor din fruntea „autoguvernărilor” locale faţă de români, iau forma unor clare discriminări. Exemplele sunt oricui şi oricând la îndemână. Ne vom referi doar la câteva dintre ele - oferite de dr. Ioan Lăcătuşu, din partea Centrului de Studii Europene Covasna- Harghita, preşedintele Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş. Aşadar, doar câteva exemple edifi catoare: muzeele judeţene şi locale au fost transformate, imediat după decembrie 1989, în muzee etnice secuieşti, neglijându- se, total, patrimoniul cultural românesc; transformarea ansamblurilor folclorice profesioniste, printre care Ansamblul „Ciobănaşul”, în ansambluri secuieşti; lovituri date Teatrului „Andrei Mureşanu” din Sfântu-Gheorghe”; la intervenţiile lui Marko Bela şi Kelemen Hunor aceeaşi soartă a avut-o şi Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni; neincluderea unor spectacole în limba română în cadrul unor manifestări fi nanţate din bani publici etc.. Foc încrucişat au declanşat mai-marii UDMR şi împotriva înfi inţării Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, boicotând-o, reproşând că nu li s-a cerut şi lor voie! S-au opus, vehement, retrocedării proprietăţilor aparţinând parohiilor ortodoxe; prezentarea Bisericii Ortodoxe („cu cupole în formă de ceapă”!) din cele două judeţe - în mass-media maghiară - ca o instituţie care urmăreşte „cucerirea pământului secuiesc”; atacuri îndreptate împotriva IPS Ioan Selejan şi a slujitorilor sfi ntelor altare româneşti.
Nu puţine sunt exemplele din domeniul învăţământului, în privinţa ocupării posturilor de directori-adjuncţi în şcolile mixte de către profesorii români; acordarea preferenţială a fondurilor pentru funcţionarea şcolilor maghiare şi neglijarea celor româneşti; discriminarea elevilor români de la unele şcoli mixte. Discriminarea cea mai evidentă a fost practicată în domeniul administraţiei publice, fapt sesizat şi de preşedintele Traian Băsescu, cu prilejul unor vizite în zonă: neacceptarea, nici măcar a unui singur român, în conducerile consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale cu populaţie mixtă din Harghita şi Covasna; condiţionarea ocupării funcţiilor în instituţiile publice de cunoaşterea limbii maghiare (la Sfântu-Gheorghe, Arcuş, Chinciuş, Miercurea-Ciuc, Târgu- Secuiesc, Baraolt etc., neexistând funcţionari de naţionalitate română!); folosirea banilor publici (cazul de la Moacşa) pentru promovarea unor idei iredentiste, separatiste, antiromâneşti; steme fără niciun element care să simbolizeze istoria şi cultura populaţiei româneşti din zonă; sfi - darea simbolurilor româneşti, foarte mulţi primari refuzând să poarte eşarfa tricoloră de Ziua Naţională a României, la alte evenimente prevăzute de lege; acordarea denumirilor de străzi şi instituţii publice prin neglijarea şi respingerea personalităţilor româneşti; nerespectarea prevederilor legale privitoare la folosirea limbii române în instituţiile publice. Să nu mai amintim de discursurile intolerante, antiromâneşti, atacurile din mass-media de limbă maghiară din cele două judeţe, „fi efuri ale baronilor locali” maghiari etc..
Sunt doar câteva aspecte care nu pot fi trecute cu vederea, care nu duc, în niciun fel, la un climat de normalitate, în spiritul valorilor europene şi creştine, la respect, toleranţă şi alteritate. De aici şi gândul zevzec, total contraproductiv, al unor conducători maghiari, de a face o similitudine între autonomia teritorială, pe criterii etnice, a aşa-zisului „ţinut secuiesc”, o stupiditate, şi provincia separatistă Kosovo. Argumente împotriva afi rmaţiilor unor lideri maghiari, după declararea unilaterală a independenţei provinciei Kosovo, care nu are nimic comun cu situaţia românească, sunt din belşug. Visătorii acestei autonomii, de fapt o încercare de resuscitare a fostei Regiuni Autonome Maghiare de tristă amintire, ar dori raportarea „paralelismului etnic” majoritate-minoritate sub forma unor situaţii confl ictuale. Cu acest scop aruncă mereu canistra cu benzină pe focul mocnit din Ardeal. Prea uită zevzecii un amănunt: provincia separatistă Kosovo se află la marginea Serbiei, în graniţă cu Albania, zona Harghita-Covasna este chiar în inima României! O cam cu totul altă poveste despre o altă Mărie, cu altă pălărie. Să nu uităm, apoi, că populaţia de naţionalitate română din cele trei judeţe (Harghita, Covasna şi Mureş) este de peste 400.000 de persoane, constituind peste 36 la sută. Dacă luăm în calcul şi alte etnii, în afară de cea maghiară, peste 40 la sută este o populaţie nemaghiară! De voinţa lor, a românilor, nu se ţine cont? Deci, „nimeni, niciunul dintre liderii maghiari, nu poate solicita autonomie teritorială pe criterii etnice făcând abstracţie de voinţa românilor”, pe care cineva i-ar obliga să-şi ia, din nou, lumea în cap şi să plece în bejenie, ca în anul 1940, în urma Dictatului de la Viena! Apoi, i-am întreba cum se vor simţi, cum vor fi priviţi ei, maghiarii trăitori în alte judeţe ale României, deoarece „românii nu vor putea asista pasivi cum, în mijlocul ţării lor, se formează o enclavă etnică, în care patrimoniul cultural românesc, istoria şi limba română, simbolurile româneşti (n.n. - imn, drapel, stemă) nu sunt reprezentate, iar românilor le sunt încălcate drepturile fundamentale”? Atenţie, deci! Dacă unii vor întinde prea mult coardă, să nu aibă, cumva, surprize! Să nu pună prea mult la încercare răbdarea românilor, deoarece „mămăliga românească” s-ar putea să explodeze! Iar istoria să se repete! Este o atenţionare şi pentru mass-media de limbă maghiară din zonă, în mod deosebit pentru „Europa Ido” („Timp european”), „Haromszek” („Trei Scaune”), Szekely Hirmondo” („Mesagerul secuiesc”). Dr. Ioan Lăcătuşu spunea, referindu-se la acest aspect, un mare adevăr: „Nu se poate accepta un model de convieţuire interetnică cu două unităţi de măsură”, în contextul în care maghiarii „benefi ciază de toate drepturile şi libertăţile unui cetăţean român, în toate localităţile din România (în privinţă domiciliului, studiilor, a profesării meseriei), respectându-li-se identitatea, cultura, limba, confesiunea, iar românii trăitori în judeţele Harghita şi Covasna, cei din întregul spaţiu românesc, ajunşi aici, să aibă parte - în arealul est-transilvan - doar de intoleranţă, de măsuri discriminatorii la încadrarea în muncă, precum şi de comportamente refractare la prezenţa limbii şi culturii româneşti în spaţiul public”.
În zonă, românii sunt discriminaţi, priviţi cu suspiciune, jigniţi, liderii maghiari susţinând aberaţia că ei, românii acolo născuţi, afl aţi în ţara lor, cică „urmăresc schimbarea structurii etnice” şi „românizarea pământului secuiesc”. Ei neagă şi neglijează complet adevărurile istoriei de-a lungul veacurilor, uitând, cu desăvârşire, că, întotdeauna, trecătorile din Carpaţi au însemnat „drumuri cu două sensuri de circulaţie”. Să nu uite visătorii autonomiei teritoriale pe criterii etnice că stupizenia numită „ţinut secuiesc” va avea consecinţe negative pe termen mediu şi lung, în privinţa relaţiilor dintre români şi maghiari, amplifi cându-se după „principiul dominoului”. Să nu se uite lecţia din 20 martie 1990, de la Târgu-Mureş! Să nu uite ei că banii, deocamdată, îi primesc de la bugetul central al Statului Român! Nu cred că vor opta, neinspirat şi păgubos, să trăiască numai cu cartofi şi cu apă minerală! Că ei sunt legaţi, ombilical, de complexul economic naţional, de la gaz metan la sistemul bancar, învăţământ, sănătate, asigurări sociale, turism, nu ştiu şi nu vor să ţină cont? Cred ei că-i va ajuta Ungaria? Să fi m serioşi! Demersurile lor separatiste şi autonomiste vor avea, sigur, urmări negative asupra a „sute, mii de funcţionari publici, unii la înalt nivel, de etnie maghiară, stabiliţi în Bucureşti, în urma participării UDMR la guvernarea ţării”. Disconfortul ar fi resimţit şi de studenţii maghiari din universităţile româneşti, în relaţiile cu vecinii, cu colegii lor de muncă, români. Iar românii şi-ar aduce aminte de vremurile grele, cumplite pentru ei, din timpul Dictatului de la Viena (1940-1944) şi de pe vremea Regiunii Autonome Maghiare. Autonomia teritorială va afecta familiile etnicmixte (în Covasna, Harghita şi Mureş - peste 10.000, ceea ce înseamnă între 25.000-30.000 de persoane), persoanele cu dublă ascendenţă identitară, aparţinând azi bisericilor ortodoxe, greco-catolice, romano-catolice, reformate, evanghelice, unitariene, neoprotestante, fi e de naţionalitate română, fi e de etnie maghiară.
Aşadar, există foarte multe argumente că „o constituire a unei enclave autonome în zona Covasna-Harghita- Mureş nu va fi deloc benefi că pentru maghiari şi niciodată acceptată de români!”. Motivul? „Realităţile istorice - precizează dr. Ioan Lăcătuşu - şi cele prezente, din acest areal, ne arată că maghiarii de aici nu se pot afi rma împotriva românilor, ci numai împreună cu ei!” Tendinţele de enclavizare şi de instituţionalizare a autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului „ţinut secuiesc” vor duce la tensiuni şi ciocniri, la amplifi carea (nu la atenuarea!) confl ictelor de orice fel. Pentru că una-i provincia Kosovo şi cu totul altceva Ardealul! O altă Mărie, cu altă pălărie! Asta ei trebuie s-o ştie!