UNIREA PRINCIPATELOR

Când citim în vechea carte a istoriei străbune
Virtuţi mari, ilustre fapte ale naţiei române,
Care inimă stă rece? Care suflet nemişcat?
Cine n-are dor să vază ţara sa în fericire,
Cu legi bune, cu legi drepte, în tărie şi-n unire,
Cultivând artele păcei pe al său pământ bogat?

Pe antice monumente am văzut ades sculptate
Acvilă ce poartă crucea, zimbru ţării-nvecinate,
Subt o mână, o coroană, întrunite figurând,
Şi în vechea capitală, o măreaţă mânăstire,
După lupte sângeroase monument de înfrăţire,
D-al Moldovei domn clădită, stă trecutul atestând.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Astăzi nu ni se cer lupte, sacrificiuri de sânge,
Virtuţi mari de altădată, astăzi ţintă vom ajunge
Prin credinţă în unire, prin unire în dorinţi.
Mari puteri acum iau parte la destinul ce ne-aşteaptă,
Orizonul se-nsenină, calea noastră este dreaptă
Şi asupră-ne se-ntinde mâna bunei provedinţi.

Români! Dulce e unirea! Ascultaţi… glasu-i răsună…
De la fiii României cere patrie comună…
Steaua merge înainte-i, simbol sacru pe pământ;
Cum în Vitleem odată stea din cer mântuitoare
Conducea pe-ncoronaţii cavaleri, din depărtare,
De la marginile lumei, către leagănul cel sfânt.

În tăcutele morminte, Bogdan, Mircea se-ntâlniră
Şi-ntr-o lungă-mbrăţişare pe români îi înfrăţiră,
Împrejuru-le stau dese umbre de măreţi eroi…
Ele astăzi zbor în aer, inimile-nflăcărează…
Deputaţi!, asupra voastră ei privirea-şi aţintează,
Fala sau ruşinea ţării se aşteaptă de la voi.

Fiii voştri vor ascunde a lor frunte în ţărână,
Dacă voi acum veţi pierde marea cauză română,
Prin meschine interese ce-n mici inimi locuiesc.
Timpul trece, omul piere, dar a patriei iubire
E averea cea mai rară, cea mai scumpă moştenire,
Ce de la părinţi de merit nobilii fii o primesc.
(Concordia, 1857, 30 martie)

Categorie: