Vampirul Neagu Djuvara pângăreşte Istoria Românilor

Într-o Românie în care democraţia a dat cu oiştea-n gard, iar mafioţii şi trădătorii au devenit mai populari decât elitele naţionale - o nulitate doctă ca Neagu Djuvara face carieră. Ce-i drept, între bătrâneţe şi moarte. În loc să-şi plimbe strănepoţii prin Cişmigiu, ipochimenul răscoleşte, cu un băţ putred, istoria noastră multimilenară, pe care o terciuieşte după bunul plac al stăpânilor săi din umbră. Maşinăria de propagandă manipulatorie l-a teleportat pe noul „Dascăl Naţional” (sic!), pe soclul lui Nicolae Iorga… Ce blasfemie! Pentru puştime, „istoricul, diplomatul, filozoful şi romancierul” Neagu Djuvara (cum se recomandă sus-numitul prin bâlciuri şi talciocuri) a devenit principalul reper (poate singurul!) de înţelegere (din păcate, greşită!) a trecutului nostru, mai recent sau mai îndepărtat. Trăim în secolul vitezei, aşa că junimea nu se mai complică. Djuvara le dă mură în gură „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” - compunere năroadă şi mincinoasă, dar viu colorată, cu multe poze -, iar aceştia o înghit pe nemestecate. De la înălţimea la care l-au cocoţat tabloidele bălţate şi talk-show-urile (unde stă cu mâna dreaptă la falcă şi cu arătătorul stâng în gură), mitomanul de profesie crede că îşi poate permite orice. Chiar să afirme că primii domnitori ai Ţării Româneşti au fost alogeni, mai precis… cumani! Iată ce scrie, negru pe alb, în cartea sa „Thocomerius - Negru Vodă, un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti” (apărută la Editura Humanitas, de al cărei patron ne-am ocupat mai demult, în pamfletul „Un filozof de bucătărie: Gabriel Liiceanu”, publicat în revista „România Mare”, în aprilie 2003): „Thocomerius, tatăl lui Basarabă, trebuie asimilat cu legendarul Negru Vodă. (…) Toate adunate alcătuiesc ceea ce se numeşte în jargon juridic un mănunchi de prezumţii atât de convingător, încât în ochii mei n-ar mai trebui să existe nici o îndoială asupra originii cumane a spiţei Thoctomeru-Basaraba”. Pe aceeaşi linie a spurcării originilor şi parcursului nostru istoric se plasează şi afirmaţia, de-a dreptul imbecilă, pe care a făcut-o moşneagul graseiat la TVR 1 (în emisiunea „Garantat 100%”, realizată de Cătălin Ştefănescu): „1 Decembrie - în mintea rumânului - este data la care se creează România Mare. Nu-i adevărat! 1 Decembrie este numai data la care două provincii - anume Transilvania şi Banatul - emit dorinţa de a fi legate de Regatul României (sic!)”. De remarcat şi faptul că Djuvara spune rumân (adică iobag!), nu român, tot în bătaie de joc…
Istoricul şi teologul Dan Zamfirescu i-a dat o amplă replică bătrânei caiafe, în cartea intitulată sugestiv: „Istoria românilor văzută de Neagu Djuvara - fals ştiinţific sau trădare de ţară?” (apărută la Editura Roza Vânturilor & Editura Semne). Aflăm că „Neagu Djuvara deţine în cultura română recordul absolut în materie de ediţii ale unei cărţi de istorie. (…) Cele 11 ediţii de până acum ale cărţii domniei sale O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, nu-şi au concurenţă. (…) Ea a dublat textul tipărit cu vorbirea lui de către autor pe 10 compact-discuri”. Bani aruncaţi aiurea, fără îndoială, doar pentru a asigura propagarea unor teze antiromâneşti, prin care se spală (încet, dar sigur!) creierele tinerei generaţii. Djuvara „a fost selectat şi propulsat în prim-plan, pe toate căile, tocmai în virtutea unei calităţi aproape geniale, dacă o raportăm la interesele pe care le serveşte: aceea de a transforma piscurile şi munţii în muşuroaie şi de a face din uriaşii istoriei noastre aproape nişte pitici”. Acesta „s-a dovedit istoricul ideal pentru exact ceea ce se vrea acum: să i se smulgă neamului românesc acel nerv vital reprezentat de memorie”. În viziunea lui Neagu Djuvara, „sunt estompate, minimalizate şi chiar trecute total sub tăcere acele elemente care contribuie la grandoarea unei personalităţi sau a unei epoci, sau chiar a unei instituţii cum este Biserica Ortodoxă Română”. Mai mult, falsificatorul de istorie are tupeul să afirme următoarele: „Suntem singura ţară mare din Europa a cărei unitate e exclusiv întemeiată pe limbă. (…) Mai toate celelalte state europene s-au constituit pe baza unei istorii comune”. Zamfirescu îl contrazice cu fermitate, arătând că „la baza unităţii românilor a stat, încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare (…), conştiinţa apartenenţei tuturor vorbitorilor acestei limbi la acelaşi neam: la neamul românesc”. Cât despre sacrificiile făcute de români în cele două războaie mondiale (a căror dimensiuni îi scapă lui Neagu Djuvara), Dan Zamfirescu precizează că „românii, la fel ca în răsărit, nu s-au bătut cu poporul german, după cum nu au trecut Nistrul împotriva poporului rus. În ambele direcţii, ei au luptat şi s-au jertfit pentru lichidarea a două monstruozităţi ale istoriei universale: în răsărit bolşevismul şi în apus nazismul”.
Ne oprim, deocamdată, aici cu cazul Neagu Djuvara (emblematic pentru operaţiunea diabolică de distrugere a Pantheonului Naţional şi a memoriei noastre colective). Pentru noi, acest individ ridicat în slăvi de o adunătură de ticăloşi cu simbrie străină nu este altceva decât un vampir care pângăreşte Istoria Românilor. El se hrăneşte cu sângele vărsat de Eroii Neamului - de la Posada şi Călugăreni, până la Mărăşeşti şi Podu-Înalt. Ar trebui înfipt un ţăruş în tomurile mincinoase ale lui Neagu Djuvara, iar autorul acestor infamii scelerate să poarte la gâtul lui de curcan bătrân nu un colan de aur, ci o salbă de căţei de usturoi. Poate aşa va mai sta locului, măcar o vreme. Iar dacă tot nu şi nu - atunci să chemăm Exorcistul!

Categorie: