Viaţa cotidiană în micul „prinţipat Târgu-Secuiesc” - Episodul IV

Pe baza sentinţei civile din 3 aprilie 1992, mama mea şi rudele mele au solicitat restabilirea legalităţii. Instanţa „dispune Comisiei Judeţene să emită titlul de proprietate pe numele tuturor moştenitorilor petiţionari”. Acelaşi pe care l-a stabilit Comisia Judeţeană Covasna în Hotărârea nr. 36/1991, poziţiile 102 şi 103, l-a stabilit şi instanţa de judecată, adică cele trei doamne trebuie radiate de pe Anexa nr. 3, poziţia nr. 279, şi în locul lor să fie trecute mama mea şi rudele mele, eliberarea adeverinţei de proprietate, şi punerea în posesie pe baza sentinţei civile. De acum înainte a început „purtatul poverii” al mamei mele şi rudelor mele încolo şi încoace, care şi în zilele noastre ţine. Cu sentinţa civilă, mama mea şi rudele mele atâta au umblat la Primăria Sânzieni, solicitând restabilirea legalităţii, că au făcut cărare spre Primărie, parcă „au umblat după potcoave de cai morţi”.
După 6 ani de tortură, în anul 1998 au primit adeverinţa de proprietate şi jumătate din terenul folosit ilegal de cele trei doamne, conform „adeverinţei magice” (vezi facsimil 1). Interesant este că în „adeverinţa magică” sunt trecute ilegal şi cele trei doamne; Comisia Locală Sânzieni nu respectă nici sentinţa civilă din 3 aprilie 1992.
În micul „prinţipat Târgu-Secuiesc”, legile Statului de Drept Român nu sunt respectate, sunt respectate numai „indicaţiile preţioase” ale prinţului. Iar executanţii „indicaţiilor preţioase” sunt vătafii prinţului.
Între timp, mama mea a decedat, dar mă miră şi astăzi faptul că a avut voinţa şi încredere în propriile sale puteri pentru a merge pe calea dreptăţii şi a legalităţii. Cota mamei mele este moştenită conform legii de moştenitorii rezervatari (eu şi fratele meu), lucru care a fost greu înţeles de Comisia Locală Sânzieni, care ne-a solicitat diferite acte. Noi nu am acceptat semilegalitatea şi solicităm restabilirea legalităţii conform sentinţei civile din 3 aprilie 1992: radierea celor trei doamne, eliberarea adeverinţei de proprietate şi punerea în posesie pentru suprafaţa totală a terenului folosit ilegal de cele trei doamne.
Până când nu au intervenit Comisia Judeţeană Covasna şi Prefectura Covasna, nu a fost restabilită legalitatea pe baza sentinţei civile din 3 aprilie 1992.
La intervenţia celor două instituţii publice, în anul 2001 a fost restabilită legalitatea pe baza sentinţei civile. Interesant: Comisia Locală Sânzieni a avut nevoie de 10 (zece) ani până când a înţeles ultima propoziţie a sentinţei civile din 3 aprilie 1992, „Dispune Comisiei Judeţene să emită titlul de proprietate pe numele tuturor moştenitorilor petiţionari”.
Greu de înţeles în micul „prinţipat Târgu-Secuiesc” sunt următoarele cuvinte: „moştenitorilor petiţionari”.
Domnilor, „moştenitorii petiţionari” sunt cei care au semnat, au depus plângerea la instanţă. A fost corectată adeverinţa de proprietate (facsimil 2), a fost modificată Anexa nr. 3, poziţia nr. 279 (facsimil 3 şi 4) şi am fost puşi în posesie conform sentinţei.
Vă rog să citiţi atent înscrisul în partea dreaptă sus a adeverinţei corectate (facsimil 2): „Corectat de mine conform Hot. Nr. 36/1991 al Com. Jud. pt. apl. L. 18/1991…”, semnătura şi ştampila. Foarte probabil că domnii de la Comisia Locală Sânzieni s-au trezit din somnul adânc în care învăţaseră legea, fiind niţel scuturaţi din amorţeală.
Domnilor, acest lucru Comisia Locală Sânzieni ar fi trebuit să-l facă în anul 1991, conform Hotărârii nr. 36/1991 a Comisiei Judeţene Covasna.
Domnilor, ce faceţi? Legile Statului de Drept Român le respectaţi după 10 (zece) ani?! Şi atunci somaţi şi împinşi de alţii de la spate…?! Statul de Drept Român mai are vreo firimitură de autoritate în micul „prinţipat Târgu-Secuiesc”, în care „băieţii deştepţi” sunt mai presus de lege?!
Ca om simplu şi muncitor, am şi eu o simplă curiozitate: autorităţile publice ale Statului de Drept Român, ca Parchetul şi Poliţia, ce fac în judeţul Covasna?
(va urma)
Cu respect, Un nemustăcios maghiar inconciliabil,
Bidiga Iosif-Bela Lemnia, la 21.07.2013