Viaţa şi activitatea dr. Victor I. Şuiaga (1899-1996)…

… cercetările sale de istorie locală despre Avram Iancu la Deva, unele evenimente legate de revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania şi Marea Unire de la 1 Decembrie 1918

Despre prezenţa lui Avram Iancu la Deva se cunosc două amintiri care o atestă, studiate şi publicate de dr. Victor I. Şuiaga.
Alături de Silviu Dragomir (1888-1962), născut în localitatea Gurasada, judeţul Hunedoara, care a scris o monografie despre Avram Iancu - una dintre cele mai izbutite opere ale istoricului -, se află şi dr. Victor I. Şuiaga, care, prin cercetările sale, a scos la iveală prezenţa lui Avram Iancu la Deva, în perioada revoluţiei de la 1848- 1849 şi a altor evenimente petrecute în Zarand
. „Cel mai măreţ eveniment politico-social al timpului”, apreciază dr. Victor I. Şuiaga, a fost Revoluţia de la 1848, iar în continuare notează: „Pentru localitatea Deva această revoluţie este epocală, căci îi aduce noi şi mari perspective de dezvoltare. Acum Deva este scoasă de sub stăpânirea domeniului Cetăţii, de sub administraţia preturii şi de sub satrapia moşierilor, fiind declarată «oraş cu consiliu ales»”.
Aceste notări şi altele, după ce se trece în revistă derularea evenimentelor din Deva în timpul Revoluţiei de la 1848, le găsim în cartea profesorului Dumitru Susan (pag. 156) intitulată: Dr. Victor I. Şuiaga, Omul-Cetăţeanul-Cărturarul, editată de „Sigma Plus”, Deva, 2003. Aceasta prezintă viaţa şi activitatea dr. Victor I. Şuiaga şi începe cu o destăinuire emoţionantă a autorului despre felul cum a fost întâmpinat de acesta cu puţin timp înainte de a trece în lumea umbrelor: „Dragă Susane, noi amândoi am intrat în viaţă printr-o tinereţe marcată de mari greutăţi şi răspunderi impuse de momente istorice prin care a trecut ţara şi poporul nostru în cele două războaie mondiale. Eu am fost luat în armata austro-ungară din Liceul Român de la Blaj şi instruit să lupt pentru o cauză ce nu era a mea şi a poporului meu, dar împrejurările - sfârşitul primului război mondial - m-au făcut să ajung în armata română şi să lupt pentru înfăptuirea României Mari...”.
Victor I. Şuiaga s-a născut în satul Teiu, comuna Lăpugiu de Jos, judeţul Hunedoara, la 25 octombrie 1899, ca al doilea fiu, din cei 8 copii ai preotului Ioan Şuiaga. După ce a urmat cele patru clase primare în satul natal, a fost înscris la Gimnaziul Român din Beiuş, unde n-a stat decât puţin timp, fiind transferat la Gimnaziul Ortodox Român din Brad, pe care l-a absolvit în anul 1915.
În întreaga viaţă şi atmosferă din preajma mormântului Eroului Naţional Avram Iancu, de sub vestitul gorun al lui Horia de la Ţebea, era prezent spiritul cultivării dragostei şi admiraţiei faţă de lupta dreaptă pentru libertate naţională şi socială a Poporului Român din Ardealul, aflat sub dominaţia Imperiului austro-ungar.
Îşi continuă studiile, în clasa a V-a de gimnaziu la Liceul „Vasile cel Mare” din Blaj. În acest centru de cultură românească, deasupra căruia mai stăruia încă ecoul glasului Adunării de pe Câmpia Libertăţii din 3-15 mai 1848: „VREM SĂ NE UNIM CU ŢARA”, tânărul Victor I. Şuiaga a fost întâmpinat de o stare de spirit în care sentimentul naţional era trăit cu intensitate şi cote din cele mai fierbinţi. În anul 1917, la Blaj a susţinut cu succes examenele ca elev particular, reuşind astfel să devină absolvent al clasei a VII-a de liceu.
În vara aceluiaşi an, 1917, a fost recrutat şi înrolat în mai multe unităţi militare ale armatei austro-ungare, alcătuită din ostaşi de diferite etnii, scontându-se pe o anumită slăbire a conştiinţei naţionale a acestor tineri ce erau obligaţi să lupte pentru o cauză ce nu era a lor şi a neamului căruia îi aparţineau. A fost trimis în Italia, într-o zonă muntoasă, fiind grav rănit în ziua de 22 septembrie 1918. A fost internat în spitalul din Innsbruck, de unde la începutul lui noiembrie a venit în ţară şi internat într-un spital din Timişoara. În această perioadă, ostaşul Victor I. Şuiaga, tânăr dotat cu o excepţională educaţie patriotică şi cu o fierbinte dragoste de neam, s-a informat necontenit de mersul evenimentelor şi a aflat cu deosebită bucurie că românii din Ardeal s-au organizat în măreaţa luptă pentru libertatea şi unitatea Neamului Românesc. Părăseşte spitalul din Timişoara, vine în satul Teiu pentru a se alătura şi el consătenilor şi satelor din împrejurimi, sprijinind hotărârile Consiliului Naţional Român şi ale Gărzii Naţionale Române întreprinse în vederea desfăşurării Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia, participând la aceasta la 1 Decembrie 1918: „Am fost şi eu la Alba-Iulia în cea mai mare şi sfântă zi, de 1 Decembrie 1918, cu un grup de consăteni veniţi de la peste 100 km depărtare. În pădurea steagurilor româneşti şi în mijlocul celor peste 100.000 de români adunaţi acolo, am stat şi eu înfiorat de măreţia vremurilor ce trăiam (...), am simţit cu toate fibrele vieţii mele tinere marea fericire ce o trăiam participând la înfăptuirea celui mai mare act din istoria neamului: Unirea tuturor românilor” (...), care a constituit apoi axa întregii sale existenţe. Documentele Marii Uniri demonstrează o identitate deplină cu aspiraţiile revoluţionarilor de la 1848, cu ideologia europeană modernă bazată pe principiile echităţii şi libertăţii naţionale.
După entuziasta participare la Unirea cea Mare, tânărul Victor I. Şuiaga s-a întors în lumea cărţilor, pentru a urma clasa a VIII-a şi a-şi încheia studiile liceale, susţinând examenul de Bacalaureat în mai 1919, mărturisind: „Se împlinea acum destinul ca să devenim cea dintâi promoţie a Liceului din Blaj în ţara liberă, în România «Promoţia Unirii». Ce fericiţi ne simţeam la gândul acesta...!”.
La foarte scurt timp după susţinerea examenului de Bacalaureat, a fost mobilizat în Armata Română, cu care a participat la campania de la Tisa şi din Ungaria, în vara anului 1919, fapt pentru care a fost distins cu diferite medalii, printre care şi cu medalia „Ferdinand” pentru calitatea de luptător în gărzile naţionale din Ardeal, 1918-1919.
După ce a fost demobilizat, cu gradul de sergent al Armatei Române, s-a întors ca student al Facultăţii de Drept de la Universitatea din Cluj-Napoca, pe care a absolvit-o în anul 1922, lucrând şi întreţinându-se singur, pentru a putea urma cursurile.
Îşi continuă studiile în acest domeniu şi obţine diploma de „Doctor în Dreptul Universal”, pe data de 19 mai 1928. A participat ca delegat al studenţilor clujeni la încoronarea regelui tuturor românilor - Ferdinand şi a Reginei Maria - de la Alba-Iulia, în 15 octombrie 1922. A cunoscut şi a colaborat cu poetul Octavian Goga şi cu marele prozator Mihai Sadoveanu, pe care l-a sprijinit în campania de alegere ca deputat de Bihor, în anul 1926, Sadoveanu amintindu-şi cu plăcere de timpul petrecut la Deva ca profesor la cursurile de vară ale învăţătorilor, organizate pe lângă Şcoala Normală, în anul 1921.
După perioada petrecută la Cluj-Napoca, caracterizată printr-o acumulare şi aprofundare temeinică a cunoştinţelor, informaţiilor şi învăţămintelor asimilate în limbile română, latină, germană, franceză, maghiară, în anul 1928 dr. Victor I. Şuiaga s-a stabilit la Deva, unde a profesat avocatura până în anul 1948, când regimul de atunci i-a interzis să-şi mai exercite profesiunea.
Singurul moment de bucurie din această perioadă grea a vieţii a fost căsătoria sa, în 1947, cu Lucia Olivia-Domnica, fiica protopopului dr. Ioan Dobre din Deva, care a constituit o lumină binefăcătoare în existenţa sa, în anii care au urmat.
La Deva, a îmbinat în mod fericit munca profesională cu o bogată şi variată activitate socio- politică şi culturală, în cadrul Casinei Naţionale, între 1936-1945, fiind ultimul preşedinte al acesteia. A condus ziarul „Voinţa” în 1930-1931, iar între anii 1943-1946, a fost directorul publicaţiei „Astra hunedoreană”, ambele editate la Deva.
Împreună cu prietenul şi colaboratorul său dr. Octavian Floca, redactează şi publică, în 1936, „Ghidul Judeţului Hunedoara”, pe care istoricul Nicolae Iorga îl consideră o „carte admirabilă”, un adevărat „bazar de informaţii...”, fiind prima lucrare amplă, sistematică, documentară, de mare valoare ştiinţifică despre ţinuturile hunedorene, editată în limba română.
A doua lucrare tipărită este realizată tot în colaborare cu dr. Octavian Floca, „Cetatea Devei, călăuză istorică şi turistică”, apărută în 1941, unde referindu-se la finalul revoluţiei maghiare din 1848-1849, se notează: „... din Deva, unde s-a produs destrămarea ultimelor rămăşiţe ale trupelor de revoluţionari maghiari, a plecat Bem, înfrânt, peste munţi prin Muntenia, spre Constantinopol, în timp ce ultimele resturi ale armatei maghiare depuneau armele în piaţa Devei, în faţa armatei ruseşti”.
Un merit deosebit al cărturarului Victor I. Şuiaga îl constituie faptul că, la venerabila vârstă de 94 de ani, a publicat una dintre cele mai importante şi utile lucrări de istorie locală, „Hunedorenii la Marea Unire - 1 Decembrie 1918”, apărută la Deva în anul 1993. Autorul mărturiseşte: „O datorie de conştiinţă românească ne impune a face cunoscut generaţiilor prezente şi viitoare, că între cei 1.228 delegaţi români ardeleni care au votat Unirea Ardealului cu România s-au aflat şi 165 români de pe plaiurile hunedorene”. Delegaţii au fost propuşi şi aleşi pe cele şase cercuri electorale, existente atunci pe teritoriul judeţului Hunedoara: Deva - 48; Baia de Criş - 13; Dobra - 24; Haţeg - 43; Hunedoara - 8 şi Orăştie - 29.
Iubind locurile şi oamenii din întreg Ardealul, autorul consemnează: „Am fost şi eu la Alba-Iulia în ziua Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Aveam 19 ani şi eram elev în clasa a VII-a a Liceului Român din Blaj, dar mobilizat în armata austro-ungară. Revoluţia mă adusese de pe frontul italian rănit şi slăbit. Totuşi, n-am putut sta liniştit acasă să mă odihnesc, fiindcă n-aş fi avut linişte sufletească toată viaţa, să lipsesc de la cel mai mare praznic al neamului... ”.
Cea de-a 4-a şi ultima lucrare tipărită a dr. Victor I. Şuiaga, editată în 1994, intitulată: „Consiliul Naţional Român din Deva, 1918- 1919”, se referă la evenimentele şi oamenii care au activat pe plan local în diverse judeţe, oraşe şi sate transilvănene, dar mai ales despre cei din judeţul Hunedoara şi oraşul Deva, evenimente care au avut loc după sfârşitul primului război mondial, relatându-se şi despre urmările acestora asupra vieţii românilor din Ardeal, culminând cu Marea Unire. După hotărârea Unirii Ardealului cu România s-a constituit Marele Sfat Naţional care a ales „Consiliul Dirigent (guvern) al Transilvaniei, compus din 15 membri, sub preşedinţia lui Iuliu Maniu, avocat în Blaj, între ei fiind şi doi hunedoreni: avocaţii Aurel Vlad din Orăştie şi Victor Bontescu din Haţeg”.
În cartea profesorului Dumitru Susan, pentru întâia oară sunt prezentate conţinutul celor 21 de manuscrise ale dr. Victor I. Şuiaga, care nu au putut fi tipărite, referitor la: monografia unor localităţi (Teiu, Lăpuşnic, Dobra, Deva), Biserica Ortodoxă Română din Deva, Amintiri de la Liceul din Blaj - Promoţia Unirii, Contribuţii istorice hunedorene, Studii, Articole, Scrisori, Personalităţi ş.a..
În Contribuţii monografice, vol. I: Oraşul, Cetatea şi Domeniul Deva - 1984, referinduse la revoluţia de la 1848 şi la personalităţile importante ale epocii, care au călcat pământul oraşului Deva, autorul menţionează pe Vasile Nopcea, fost mare comite de Hunedoara, care a participat la Adunarea Naţională din 3-15 mai 1848 de la Blaj, precum şi figura exemplară a lui Nicolae Solomon (1820-1875), prefectul legiunii din comitatul Hunedoarei, căruia generalul Bem i-a propus să se încadreze în armata sa, dar acesta i-a răspuns cu hotărâre şi demnitate: „... român m-am născut şi român vreau să mor...”. Cu deosebită mândrie, dr. Victor I. Şuiaga notează că: „… a mai fost prin Deva, în trei rânduri, figura luminoasă a revoluţiei românilor - Nicolae Bălcescu, cel care lupta aşa de mult pentru împăcarea româno-maghiară”.
Una dintre cele mai proeminente personalităţi care a făcut un legendar popas în Deva, legat de călătoria împăratului Francisc Iosif, în 1852, în Ardeal şi în Munţii Apuseni, a fost Avram Iancu, cel care nu a acceptat întâlnirea cu împăratul şi a lăsat în urma sa celebrele cuvinte ce stăruiesc şi azi în sufletele moţilor din munţii lui Iancu: „... un crai nebun şi un împărat mincinos n-au ce căuta în Munţii Moţilor!”.
Aşa cum am arătat la început, despre prezenţa lui Avram Iancu la Deva se cunosc două amintiri importante care o atestă din studiile şi cercetările consemnate de Victor I. Şuiaga.
Prima este cuprinsă în manuscrisul rămas de la Sava-Săvoiu-Popovici (1818-1906) din Sadu, judeţul Sibiu, care a fost învăţător la Şcoala Română Ortodoxă din Deva, în perioada 1845-1849. În acest manuscris, care conţine memoriile autorului şi cronica evenimentelor Revoluţiei din 1848-49 în părţile Devei, fostul dascăl din localitate scrie: „Mai mare furnicare de oameni în Deva şi în jurul Devei, încă nu s-a mai pomenit ca în această seară (18 august 1849), când Iancu, cu prefecţii lui, trecând Mureşul, veni a se prezenta generalisimului rusesc” (consemnare şi în Magazin istoric nr. 6 - 1968).
În adevăr, generalul rus Luders se afla atunci la Deva, căci în faţa sa depuseseră armele resturile armatei maghiare ardelene, în ziua de 18 august 1849, după ce acţiunea de împăcare româno-maghiară, întreprinsă de marele revoluţionar Nicolae Bălcescu, nu reuşise.
Pe câmpul din jurul „Drumului Ţării”, actualul Bulevard „22 Decembrie”, pe unde se află aşa-zisul Cartier al Ceangăilor, au capitulat în aceeaşi zi 800 de ostaşi şi 350 ofiţeri, cu 42 tunuri şi 12 steaguri, în timp ce vestitul comandant generalul Bem era silit să plece din Leşnic, peste Ruşchiţa şi să treacă în Turcia.
A doua amintire ne-a lăsat-o Ioan Puşcariu (1824-1911), fost judecător adjunct la Deva, în 1852. Despre prezenţa neaşteptată a lui Avram Iancu în Deva şi despre călătoria tânărului împărat Francisc Iosif în Transilvania, scrie Puşcariu în cartea sa „Notiţe despre întâmplări contemporane”, Sibiu, 1913.
„Se ştie că împăratul a făcut o călătorie în Transilvania şi că a trecut prin Deva în 20 iulie 1852. În preajma sosirii împăratului veni la Deva şi Avram Iancu, însoţit de tribuni. Aici ei rugară pe guvernatorul Schwarzenberg, care se afla în trecere pentru întâmpinarea împăratului la graniţa Banatului, să intervină pentru modificarea itinerariului împărătesc. Se cerea ca din Deva el să treacă prin Munţii Zarandului, peste Găina, la Câmpeni şi Alba-Iulia, pentru a vedea munţii şi pe bravii moţi.
Acceptând noul plan, împăratul călători din Deva prin Băiţa, Brad, la Găina, unde fusese organizată o mare serbare populară şi întâlnirea cu Avram Iancu. Ajuns pe muntele Găina, întregul alai împărătesc ardea de dorinţa de a-l vedea pe Avram Iancu.
Dar Craiul Munţilor lipsea. Deşi era prezent în dimineaţa zilei, Avram Iancu nu venise la întâlnirea cu împăratul. Spre consternarea oficialităţilor, dar şi spre adânca înţelegere a poporului, prezente erau pe buzele tuturor doar celebrele vorbe trimise de marele erou: „Un împărat mincinos şi un crai nebun nu au ce căuta în Munţii Moţilor”.
Şi aşa au rămas amândoi, până la sfârşitul vieţii lor: unul - Francisc Iosif - blestemat de toate popoarele pe care le-a minţit şi înşelat, iar celălalt - Avram Iancu - iubit cu ardoare în viaţai chinuită de boală şi mintea tulburată, şi proslăvit după moarte de un neam întreg, din generaţie în generaţie.
Drept înaltă preţuire şi deosebită cinstire a dr. Victor I. Şuiaga şi a tot ceea ce a făcut cu gândul, cu condeiul, cu vorba şi, mai ales, cu fapta pentru Deva şi ţinuturile hunedorene, la data de 29 noiembrie 1993, Consiliul Local al Municipiului Deva i-a acordat, cu toată gratitudinea, titlul de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Deva”.
Pentru cinstirea şi păstrarea în memoria Devei a personalităţii dr. Victor I. Şuiaga, pe zidul Primăriei a fost aplicată placa de marmură cu inscripţia:
«DR. VICTOR I. ŞUIAGA, 1899-1996, PARTICIPANT LA MAREA UNIRE DE LA ALBA-IULIA, VICEPRIMAR AL ORAŞULUI ÎN ANII 1936-1937, PREFECT AL JUDEŢULUI HUNEDOARA, 1937-1938»”.

Acest material a fost selectat din lucrarea profesorului Dumitru Susan (1923-2008), veteran de război, având titlul
„Dr. Victor I. Şuiaga, OMUL - CETĂŢEANUL - CĂRTURARUL”, apărută la Deva în anul 2003

Categorie: