„Voi continua să port zilnic Tricolorul, pentru că este simţirea sufletului meu!”

- Sabina, mai întâi de toate, cum te simţi la o lună după ce gestul tău de a purta bentiţa tricoloră te-a scos vrând, nevrând în lumina reflectoarelor şi o ţară întreagă vorbeşte despre tine?
- Mă simt ca şi înainte, lucrurile au revenit la normal, sunt contactată în continuare de foarte multe persoane, care mă felicită pentru gestul făcut şi poartă Tricolorul în semn de solidaritate cu persoana mea, lucru care mă bucură foarte mult, deoarece îmi confirmă că atitudinea mea a fost una corectă.
- De ce exact pe 15 martie, de ziua maghiarimii, şi cum de ţi-a venit ideea?
- Am purtat Tricolorul exact pe 15 martie pentru că aceasta a fost reacţia mea spontană la ceea ce s-a întâmplat anul trecut de Ziua Naţională a României şi faţă de ceea ce se întâmplă în general în această şcoală.
- Ce se întâmplase, în prealabil, de Ziua Naţională a României, anul trecut?
- După ce am făcut o cerere verbală la direcţiunea şcolii pentru a intona Imnul Ţării, pe data de 29 noiembrie, cu ocazia Zilei Naţionale a României, care era peste două zile, de 1 Decembrie, aceasta a fost respinsă în prealabil. Apoi, după insistenţe, a fost aprobată, drept urmare am cântat imnul. Pe parcursul interpretării acestuia, elevii de la secţia maghiară ne-au huiduit, ne-au adresat gesturi obscene şi, totodată, au afişat steagul Ungariei la ferestrele claselor. Tot în aceeaşi zi, aceştia s-au prezentat premeditat la şcoală cu tricouri inscripţionate cu harta Ungariei Mari, cu haine şi cu banderole negre, în semn de doliu. După aceea, de pe reţeaua de socializare facebook, am aflat de la elevii maghiari că pentru ei ziua de 1 Decembrie este o zi de doliu.
„Diriginta mi-a smuls bentiţa tricoloră şi a plecat cu ea”
- Povesteşte-mi episodul cu diriginta, atunci când ţi-a smuls bentiţa tricoloră?
- Pe data de 18 martie, m-am prezentat din nou la şcoală cu bentiţa tricoloră. Fosta doamnă dirigintă m-a atenţionat în privinţa acestui lucru, spunându-mi să nu o mai port pe cap deoarece aceasta este principala discuţie din cancelarie şi problema a fost ridicată la nivel naţional. Am luat în considerare spusele dânsei, iar pe data de 19 martie mi-am afişat identitatea de româncă purtând bentiţa tricoloră la brâu. Într-una din pauze, în timp ce eram pe holul şcolii, diriginta a venit la mine cu o foarfecă în mână în încercarea de a mă deposeda de însemnul naţional. Probabil că dacă nu ar fi reuşit să mi-o smulgă, mi-ar fi tăiat-o. Ulterior, am aflat la direcţiune de la dirigintă că a fost trimisă de domnul director Simon Istvan. În primă fază m-am împotrivit, dar pentru că nu am vrut să ajungem la un conflict deschis, am cedat, diriginta mi-a smuls bentiţa tricoloră şi a plecat cu ea, toate acestea întâmplându-se fără să-mi adreseze vreun cuvânt.
„Maghiarii mă privesc urât, probabil mă urăsc pentru gestul făcut”
- Cum îţi este la şcoală începând din 15 martie încoace? Cum se poartă cu tine direcţiunea, profesorii şi colegii, români şi maghiari deopotrivă? Simţi că lucrurile s-au schimbat cumva, sunt represalii asupra ta în vreun fel? Ai mai primit ameninţări de orice fel după cea cu moartea de pe facebook?
- Situaţia este una aproape normală, aş putea spune, cu toate că atmosfera este puţin tensionată în şcoală. Direcţiunea, profesorii şi colegii români se poartă ca şi înainte, sau cel puţin încearcă să o facă, iar elevii maghiari mă privesc urât, probabil că mă urăsc pentru gestul făcut. Cred că aceasta este singura diferenţa. Mă linişteşte însă faptul că încă nu sunt făcute represalii asupra mea şi nu am mai primit ameninţări.
- Umblă vorba în târg că un anume profesor de informatică, membru UDMR şi consilier local, care îţi este cadru didactic, ţi-ar fi sugerat la o oră că tare multă materie va trebui să ştii de acum înainte la cursul predat de el ca să treci clasa. Este adevărat? Pentru că dacă da, atunci asta miroase iarăşi a ameninţare, chiar dacă mai cu perdea.
- Este adevărat faptul că acest profesor de informatică este membru UDMR şi consilier local, însă nu am primit nicio ameninţare de niciun fel din partea acestuia. În schimb, a început să ne copleşească cu teme pentru acasă cât n-a făcut-o în decursul întregului semestru.
- De ce crezi că şeful Inspectoratului Şcolar Judeţean Covasna, Keresztely Irma, şi directorul Grupului Şcolar „Korosi Csoma Sandor” din oraşul Covasna, Simon Istvan, nu au primit niciun fel de sancţiune de la Ministerul Educaţiei Naţionale, deşi a trecut atâta timp de la gestul tău? Ţi se pare în regulă această politică fricoasă a ministrului Remus Pricopie?
- Nu cred că sunt în măsură să comentez asemenea decizii, dar am credinţa că ce trebuie făcut se va întâmpla şi va fi făcut.
- Ştiu că ai primit un dar preţios, pe adresa şcolii în care înveţi, de la Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea Mea” din Deva, judeţul Hunedoara. Vorbeşte-mi despre el. Ce conţinea coletul? Ai fost emoţionată când l-ai primit?
- Darul a fost, într-adevăr, unul foarte preţios, coletul a conţinut o diplomă, o carte şi o eşarfă tricoloră. Această atenţie m-a emoţionat, pentru că a fost una simbolică şi care a exprimat, totodată, un gest de solidaritate cu persoana mea.
„Sunt nerăbdătoare să cunosc oameni care simt ca mine”
- Ai început deja să primeşti numeroase invitaţii la diferite interviuri şi activităţi cu caracter patriotic şi, în opinia mea, vei mai primi multe în decursul timpului. Vei da curs solicitării românilor de bună credinţă din diferite colţuri ale ţării, poate chiar şi din străinătate?
- Bineînţeles că voi da curs solicitărilor românilor de bună credinţă şi mă voi implica în activităţile comune ale acestora. Sunt nerăbdătoare să îi cunosc, să întâlnesc oameni care simt ca mine. Cred că va fi o nouă experienţă pentru mine, mai mult ca sigur una încântătoare.
- Sabina, „ce vrei să te faci când vei fi mare”? Dar mai întâi, chiar dacă eşti numai în clasa a IX-a, unde te-ai gândit să mergi la facultate?
- Nu pot spune că doresc neapărat o meserie anume. Mi-ar plăcea, totuşi, să urmez facultatea de drept şi să o termin cu succes, iar apoi să lucrez în acest domeniu al ştiinţelor juridice.
- Sabina, în sfârşitul interviului de faţă vreau să-ţi fac o mărturisire. Pentru mine, şi sunt sigur că pentru încă multe milioane de români, eşti o stea, un înger păzitor pe care ni l-a trimis Dumnezeu! Tu ai fost trimisă ca să ne aperi, atât de cei care ne poftesc Ţara, cât şi de proprii noştri conducători, care ne batjocoresc de 23 de ani de zile. Şi care nu numai că nu au fost în stare să facă ce ai făcut tu, o „fetiţă cu tricolor”, de doar 15 ani, dar ne-au făcut numai şi numai rău. Hai, mai răspunde-mi la o întrebare: continui să porţi Tricolorul?
- Mulţumesc pentru cuvintele calde! Nu îmi este ruşine cu identitatea pe care o am, ba chiar mai mult, sunt mândră de aceasta, motiv pentru care am purtat Tricolorul, îl port zilnic şi voi continua să o fac mereu, pentru că este simţirea sufletului meu!

Categorie: