„ZILELE GURAHONŢULUI”

Interviu cu primarul comunei Gurahonţ, profesor Ana Lenuţa Moţica
- Doamnă primar, ştiu că sunteţi cadru didactic, profesoară de Limba şi Literatura Română şi de puţin timp conduceţi şi destinele localităţii Gurahonţ. O primă întrebare se referă la aceste profesiuni diferite. Care este diferenţa între a fi profesor la catedră şi a fi primul om al comunităţii, ales „la catedra” unei localităţi?
- Deosebire foarte mare nu există, în sensul că, în ambele situaţii eşti pus în faţa faptului de a lucra cu oamenii, doar că la şcoală lucrezi şi cu puii de oameni, cu oamenii în formare şi trebuie să ai mult mai mare grijă la contribuţia pe care trebuie să o ai la educaţia şi formarea lor, atât prin ceea ce faci, cât şi prin ceea ce le spui, felul în care comunici şi relaţionezi cu ei. Trecând dincoace, la nivelul Primăriei, lucrurile stau puţin mai altfel. Aici lucrezi deja cu omul format, care are o anumită percepţie despre viaţă, despre comuna în care trăieşte şi, de aceea, trebuie să te adaptezi de la caz la caz. Ca profesor de Limba şi Literatura Română, ştiu că o foarte mare importanţă o are comunicarea, pentru că prin înţelegerea corectă a motivaţiei acţiunii se pot rezolva foarte, foarte multe lucruri. Şi, depinde de înţelegerea pe care o am, psihologia şi pedagogia care a stat la baza formării mele profesionale, pentru a mă ajuta foarte mult în acest sens.
- Vă aflaţi la primul mandat de primar, sunteţi nouă pe funcţie, ca să spun aşa…
- La sfârşitul lunii iunie se va împlini un an de când sunt primarul Gurahonţului. Întradevăr, sunt nouă în funcţie, dar vă spun că nu am avut nevoie de o perioadă de adaptare pentru că am în spate două mandate de consilier judeţean şi cinci ani de conducere a Liceului din Gurahonţ, care nu cu mult timp înainte era Grup Şcolar şi avea toate nivelurile de învăţământ.
- La aproape un an, dacă vă uitaţi în urmă, care sunt realizările dumneavoastră?
- Sunt aproape în grafic cu ceea ce am promis în campania electorală şi, fiind un om de cuvânt, îmi place să şi fac ceea ce spun. Cu precizarea că niciodată nu spun că voi face ceea ce simt că nu mă simt în stare să fac. Astfel, am promis că vrem să aducem pacea şi liniştea în comuna Gurahonţ, deoarece în perioada mandatului 2008-2012 lumea era de-a dreptul bulversată, ajungând ca rudele să nu se mai înţeleagă între ele, vecinii să nu-şi mai vorbească, pe motive politice. A doua problemă pe care am promis-o cetăţenilor este aceea de a aduce comuna Gurahonţ la locul pe carel merită între comunele de pe Valea Crişului Alb. Am promis că ne vom implica în a ridica această comună atât prin forţe proprii, cât şi prin buget, fie de la stat, fie din proiecte europene. În acest sens, chiar din luna iulie 2012, am demarat două proiecte prin Grupul de Acţiune Locală: asfaltarea străzii Gelu Renoiu şi redarea în exploatare permanentă a drumului spre satul Dulcele, situat la 12 km, pentru că iarna locuitorii nu puteau urca acolo fiind panta prea mare. Pentru tineret am înfiinţat un club sportiv, am reînfiinţat echipa de fotbal, aproape după 20 de ani, am reamenajat terenul de fotbal, tineretul bucurându-se foarte mult de reluarea acestor activităţi sportive. În sprijinul pensionarilor, am înfiinţat în Gurahonţ filiala Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Arad, încercând astfel să le satisfacem nevoile materiale.
- O noutate o reprezintă şi „Zilele Gurahonţului”, manifestare care a debutat astăzi în istoria localităţii, aflându-se la ediţia I.
- Iniţiativa aparţine unui grup, eu fiind un om care lucrează în echipă şi se bazează foarte mult pe colaborare şi relaţionare. Prin toamnă, ni s-a cerut de către autorităţile judeţene Arad să le înaintăm programul cultural-artistic de la nivelul comunei Gurahonţ. Atunci s-a venit cu această propunere, de a înfiinţa „Zilele Gurahonţului”, asemenea comunelor din jurul nostru. Cum avem o colaborare foarte bună cu Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea Mea” din Deva, judeţul Hunedoara, ne-am racordat, integrat, în proiectul Festivalul „Ţara Crăişorului”. Instituţiile comunei, Primăria şi Consiliul Local, Liceul, Parohia Ortodoxă Gurahonţ au devenit organizatoare, alături de Asociaţie, a acestui complex festival cultural-artistic, începând chiar cu 11 mai, când am participat la manifestările de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj. Am proiectat ca această activitate să se desfăşoare pe două zile. În prima zi i-am dat un caracter patriotico-istoric, în sensul că au loc manifestări - concursul de istorie locală a celor cinci echipaje ale crăişorilor, expoziţiile de istorie locală organizate de Liceul din Gurahonţ şi Muzeul de Istorie din Arad, vizitarea obiectivelor locale cu caracter istoric ale localităţii (monumentul lui Ioan Budeanu, Cimitirul Eroilor, Biserica Ortodoxă) de către oaspeţi şi desfăşurarea Simpozionului Naţional cu tema „165 de ani de la începerea Revoluţiei şi Războiului de autoapărare al românilor din Transilvania sub conducerea lui Avram Iancu” - dedicate în totalitate acestui sentiment naţional, desuet pentru unii, dar, aşa cum am spus şi-n cuvântul de deschidere al „Zilelor”, „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta pentru ca să-ţi fie ţie bine”. Aşa şi cred, cu tărie, că este la fel de bine să ne cinstim strămoşii, să ne cinstim eroii, să ne cinstim martirii, pe cei care şi-au dat viaţa pentru libertate, pentru dreptate, pentru credinţă şi pentru neam. Ziua cea mai plină este ziua de duminică, atunci când vom primi pe IPS Timotei Seviciu, va avea loc slujba religioasă la biserică, după care ne vom deplasa în coloană pe malul Crişului Alb, locul în care Ioan Buteanu, prefect al Zarandului, a intrat în veşnicie. Pentru noi, Ioan Buteanu este un simbol al luptei pentru dreptate şi libertate, este un erou-martir pe care-l evocăm cu orice prilej, aşa cum evocăm şi pe alţi martiri-eroi care şi-au dat viaţa pentru ca noi astăzi să putem să ne exprimăm liber şi să avem drepturi egale cu cetăţenii europeni.
- Ca profesor de istorie, ţin să vă felicit pentru faptul că „Zilele Gurahonţului” nu au, ca de altfel majoritatea manifestărilor de asemenea natură, un aspect prioritar comercial, ci au un profund caracter educativ, civic şi patriotic.
- În ultimii ani, percepţia mea este că sentimentul patriotic este privit cu „oarecare timiditate”, să mă exprim eufemistic, ca nu cumva „să cadă oamenii în desuetitudine”. Eu cred că el trebuie să primeze, pentru că dragostea de ţară şi de neam nu trebuie să ruşineze pe nimeni, ba dimpotrivă, trebuie să-i creeze în suflet sentimente de mândrie. Nu am vrut să-i dăm niciun caracter comercial, niciun caracter de nedeie, bal sau adunare populară pentru că nu aceasta a fost intenţia noastră. Ca dovadă sunt acţiunile pe care le-am iniţiat, dar mai ales faptul că în locul unde Ioan Buteanu a fost ucis ne-am străduit să ridicăm o statuie. Chiar dacă „Zilele Gurahonţului” s-ar fi limitat doar la ridicarea acestei statui, pe acest loc sfânt considerat de noi, cred că ar fi fost un mare, mare câştig. Faptul că am reuşit să facem şi altceva, prin antrenarea a foarte mulţi colegi, şi de la şcoală şi de la Primărie şi cetăţeni care şi-au adus aportul prin sponsorizări, prin donaţii, prin muncă efectivă, ne face să ne simţim mândri, gândind că ei au înţeles, au conştientizat, care este ţelul nostru. Deci, cum spuneam şi în cuvântul de deschidere, aşa cum ne cinstim părinţii, trebuie să ne cinstim şi eroii şi să ducem mai departe visele lor pentru a fi împlinite.
- Felicitări doamna profesoară-primar pentru modul educativ în care aţi conceput manifestările desfăşurate cu prilejul acestor „Zile ale Gurahonţului”.
- Şi eu vă mulţumesc dumneavoastră, domnule profesor, şi întregii echipe de la „Condeiul ardelean” pentru că v-aţi aflat în aceste zile în rândurile noastre.

Categorie: