De tine dragă Ţară, mă doare rău de tot,
C-aşa cum eşti acuma, furată, dezunită,
Şi-având în a ta frunte, netot după netot,
N-ai fost în a ta viaţă nicicând mai umilită.
Ce ai aici comoară, o vor cei râvnitori
Vecini şi de aiurea, s-o ia pe mai nimic,
Pământul, aur, sarea şi cerul cu cocorii,
Pădurea foşnitoare, rămâie-ne nimic.
Noi dăm, fără ne pese, că suntem Iude care
Ca el trădăm tot neamul, cu moşii din strămoşi,
Averea cea primită, ce-o are fiecare,
Din munca zilnicită a moşilor din moşi. Read more about RUGĂMU-TE MĂRITE