Pr. dr. Gheorghe Nicolae Şincan (Târgu-Mureş)

Nevăzutul care ne priveşte

Uneori avem impresia că Dumnezeu este prea departe ca să ne vadă, prea ocupat ca să fie interesat de noi, prea mare pentru nişte oameni aşa de mici. Dar Dumnezeu nu priveşte la oameni aşa cum privim noi. Dumnezeu este bun din fire şi întotdeauna se îngri¬jeşte pentru binele nostru, şi atunci când îi cerem ceva, ne va da dacă este spre binele nostru.
Read more about Nevăzutul care ne priveşte

Fiecare zi cu bucuria ei

Povestea Părintele Arsenie Papacioc (Dumnezeu să-l odihnească în pace), că, atunci când s-a întors de la Aiud, din acel loc de chin, în gară, a fost întâmpinat de un cerşetor, care cerşea. Părintele, îmbrăcat într-o reverendă ponosită, copleşit de cuvintele acestui biet sărman, a „băgat mâna” în buzunarul hainei până „ce s-a întâlnit cu fundul buzunarului” şi… nu a găsit nimic.
Atunci, plin de iubire şi cu bucurie în suflet, i-a zis omului:
- „Fratele meu, nu am să-ţi dau nimic, dar îţi pot da o caldă îmbrăţişare!” Şi l-a îmbrăţişat. Cu iubire!
Read more about Fiecare zi cu bucuria ei

Postul nostru cel de toate zilele

Un călugăr l-a întrebat pe un părinte sfânt ce este postul.
- „Lasă-mă să-ţi explic” - i-a răspuns Bătrânul, şi i-a spus monahului toate păcatele pe care acesta le făcuse până atunci.
Ruşinat, monahul, neştiind ce să facă de jena care l-a cuprins, a căzut în genunchi şi a început să plângă cu lacrimi de pocăinţă.
Atunci Bătrânul i-a zis zâmbind:
- „Acum du-te de mănâncă!”
- „Nu, mulţumesc, mi-a pierit foamea” - răspunse monahul.
Read more about Postul nostru cel de toate zilele

Cu cât cunosc mai bine oamenii, cu atât iubesc mai mult animalele

Potrivit unui studiu, care a stârnit multe controverse, oamenii de ştiinţă care au studiat compartamentul animalelor, cred că deţin tot mai multe dovezi care arată că specii foarte diferite sunt guvernate de un cod moral de comportament similar modului în care funcţionează societatea umană, scrie publicaţia britanică „The Telegraph”. Relatarea revistei, mi-a adus aminte de următoarea povestire: De îndată ce a fost creată, oaia a descoperit că era cel mai slab animal. Mereu îi tremura inima, să nu cumva să fie atacată de alte animale mai puternice şi mai fioroase. Read more about Cu cât cunosc mai bine oamenii, cu atât iubesc mai mult animalele

Un cadou special

Trei fii au plecat de acasă pe cont propriu, şi au avut succes în viaţă, aşa că s-au îmbogăţit. La un moment dat s-au întâlnit şi au discutat despre cadourile pe care le-au făcut bătrânei lor mame. Primul fiu a spus: „Eu am construit pentru mama noastră o casă mare”. Al doilea a spus: „Eu i-am trimis mamei un Mercedes cu sofer”. Al treilea a zis: „Vă amintiţi cât de mult îi plăcea mamei noastre să citescă Biblia? Acum nu mai vede foarte bine. Aşa că i-am trimis un papagal special care recita toată Biblia. Preoţilor bisericii le-a luat 12 ani să-l înveţe aceasta”.
Read more about Un cadou special

Păcatul uitării

Într-o noapte rece, un om bogat a întâlnit în faţa casei lui un biet bătrân. L-a întrebat: - „Nu simţi că este frig afară şi nu porţi niciun palton?”.
Bătrânul a răspuns: - „Nu am, dar m-am obişnuit cu asta”.
Bogatul i-a răspuns: - „Aşteaptă-mă. Am să intru acum în casa mea şi am să-ţi aduc unul”.
Read more about Păcatul uitării

Mare lucru şi de cinste e omul milostiv

Un preot a spus într-o zi că se va face, la Biserica unde slujea, o colectă pentru o femeie căreia i se amputaseră ambele picioare. Ea avea nevoie să-şi cumpere un cărucior. „Am luat şi am pus bani puţini în colectă, povestea parohul. Îmi dădeam seama ruşinat că mare lucru nu am adunat. Am văzut, apoi, că a apărut o fată în Biserica noastră. Era şi ea tot într-un picior, căci celălalt îl avea amputat şi umbla în cârje. Şi a venit acea tânără în cârje, fără un picior, a ajuns în faţă (că la noi colecta se adună în faţă, acolo vin oamenii şi pun banii într-o farfurie). Read more about Mare lucru şi de cinste e omul milostiv

Aripi de înger

Vă aduceţi aminte din copilăria voastră de povestea cu micul cocoşat, care era pururi luat în râs de ceilalţi băieţi pentru cocoaşa lui, iar din pricina slăbiciunii sale era izgonit de la jocurile cele vesele ale copiilor. Bietul băiat nu trăi mult. Muri într-o dimineaţă frumoasă de primăvară. Când să-l coboare însă în groapă, în locul cocoaşei găsiră nişte aripi lungi de înger, cu care îşi luă zborul spre cer. Toţi se uitau miraţi pe urma lui şi se întrebau unul pe altul: „Cum a putut dintr-o cocoaşă aşa de urâtă, să răsară nişte aripi atât de frumoase?”.
Read more about Aripi de înger

Subscribe to Pr. dr. Gheorghe Nicolae Şincan (Târgu-Mureş)