Poezie

CÂRMACII

Vai, nenorocită ţară, rele
zile-ai mai ajuns!
A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi
fără milă l-au străpuns
Şi-n bucăţi împart, infamii,
carnea ta, avutul tău!
Tot ce s-a găsit pe lume mai
stricat, mai crud, mai rău,

Ăşti nemernici fără suflet,
fără nici un căpătâi,
Ţin a tale zile-n mână, ş-a
ta cinste sub călcâi.
Şi călări pe tine, ţară, se
cred zei aceste bestii,
Cum se cred ades copiii
împăraţi călări pe trestii. Read more about CÂRMACII

Categorie:

La arme!

Auzi departe strigă slabii
Şi asupriţii către noi,
E glasul blândei Basarabii
Ajunsă-n ziua de apoi.
Şi sora noastră cea mezină
Gemând sub cnutul de calmuc
Legată-n lanţuri a ei mână,
De ştreang târând-o ei o duc.
Murit-au... poate numai doarme
Ş-aşteaptă moartea de la câni
La arme,
La arme, dar români!
Pierit-au oare toţi vultanii
Şi şoimii munţilor Carpaţi,
Voi, fii ai vechei Transilvanii
Sunteţi cu totul enervaţi
Şi suferiţi în înjosire
De la Braşov pân-la Abrud,
Read more about La arme!

Categorie:

MĂRIEI SALE, EMINESCU!

Te-ai ridicat în slăvi, la locul tău, mărite,
Curatele-nălţimi prin har şi-au fost menite.
Alături cu Divinul luceşti acolo sus,
De când nemernici de la „Timpul” te-au răpus.

Te-ai războit mereu cu falsul şi prostia,
Visând să se-ntroneze în Ţară omenia.
Erai convins că „te-or întrece nătărăii”,
Dar, chiar mai mult, tot ei ţi-au fost călăii!

Şi-atunci ai dat cuvânt ca nime’-n urma ta
Să nu păşească-n negru şi-n fals a regreta,
Iar azi, portretul tău e peste tot în glie
Că-n orice tei din Ţară făptura ta e vie. Read more about MĂRIEI SALE, EMINESCU!

Categorie:

Naşterea lui Eminescu

Ciudată noapte simt că o să fie
şi-o să trăznească în dicţionar,
la noapte, în Moldova mijlocie,
se naşte Eminescul nostru iar.

A fost sortit să vină-n cea mai dulce
şi-n cea mai sfâşiată dintre ţări,
pleca-vor toţi ai zilei să se culce
şi-l vor primi strămoşii lui călări.

Aşa firesc se-ntâmplă nefirescul,
pământul nostru suferă adânc,
la Ipoteşti se naşte Eminescu
şi-n toată România mame plâng. Read more about Naşterea lui Eminescu

Categorie:

Doina

De la Nistru pân' la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s'a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân' la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân' în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român săracul!
Îndărăt tot dă ca racul,
Read more about Doina

Categorie:

Apusenii

I
Peste tot trecut-a Iancu, peste tot a fost un Horea;
Sfinţii Neamului şi-ai Pietrei şi-au făcut din munţi o Ţară,
Apele-au sculptat cetate, moţii - linguri şi ciubară.
Brazi de sânge şi colinde au cântat în vremi durerea
Moţilor zdrobiţi de ură şi de aurul din ei.
Iarba taie cu securea, în pământ ard focuri vii,
Pe podişuri transilvane râurile-s argintii.
Ne-au călcat copite multe, mulţi ţărână au rămas;
Şi din munţi crescut-au moţii, fală mândrului Ardeal;
Tulnicau văile toate, dintr-un deal înspre alt deal… II

Categorie:

ANUL NOU

Călătorind cu nava lumii, din leagăn către asfinţit,
În zori de zi, din roua nopţii, o nouă cale s-a deschis.
Trec zile una după alta, înscrise-n pagini de granit,
Învolburate de misterul anului nou ce a sosit.

Cortina vremii se deschide, iar noi nu ştim ce va urma,
De va fi pace-ntre popoare sau nori de plumb s-or aduna.
Mulţi dintre cei ce-odinioară trăiau voioşi şi viguroşi,
Trecut-au pragul veşniciei chemaţi de glasul lui Hristos. Read more about ANUL NOU

Categorie:

Trei culori

Străine pofte ne-au răpit
Când via dulce, când ogorul,
Dar nimeni nu a izbutit
Din piept să smulgă Tricolorul.
Fusese vremea mult prea cruntă,
Şi-atât ne-a ars de dansul dorul,
Că azi ne strângem şi la nuntă
Şi la botez cu Tricolorul.
Trei culori şi-o singură iubire
Românească,
Trei culori şi-o singură vorbire
Românească!
Trei culori şi-o singură credinţă
Românească,
Trei culori şi-o singură fiinţă
Românească!
Atât de minunat scânteie,
De crezi că de pe bolţi albastre
Read more about Trei culori

Categorie:

ODĂ PATRIEI

Patria-i ţărmul feeric şi plin de lumină,
Ce sufletu-l umple de dor şi credinţă.
Pe-a sale tărâmuri păşim cu speranţă,
Iar legea străbună e scut şi povaţă.

Sub raze de soare şi-n murmur de ape,
Se-aud tot mai tare a vremilor şoapte.
S-au stins în tăcere eroi legendari
Ce viaţa şi-au pus-o pe-al ţării altar.

O flacără vie adesea ne-nvaţă,
Strămoşii şi neamul să nu-i uiţi vreodată.
Ei sunt stindardul de nepreţuit
Pe care românii cu drag l-au cinstit. Read more about ODĂ PATRIEI

Categorie:

MAICA DOMNULUI

În grădina cea cu spini a neamului omenesc,
A răsărit albul crin cu parfum dumnezeiesc.
Scară lină către cer, chivot poleit cu nori,
Este Maica Domnului, rugătoare pentru noi.

Când solul trimis din cer, i-a vestit marea minune,
Cu smerenie curată rostea dulcea rugăciune.
Apă pură cristalină, a fost toată viaţa ei,
Model demn de vieţuire, cea mai sfântă-ntre femei. Read more about MAICA DOMNULUI

Categorie:

Pagini

Subscribe to Poezie