Poezie

Maica firavelor lacrimi, ocrotitoarea tuturor,
Eşti dulcea rugăciune, izvorul virtuţilor.
În drumul spre mântuire este hrană inimilor,
Perete despărţitor în faţa necazurilor.

Convorbirea intimă a omului cu Dumnezeu,
E lucrarea îngerilor, nimicirea demonilor.
Farul luminos al minţii, înlătură deznădejdea,
Micşorează întristarea şi trimite liniştea. Read more about PUTEREA RUGĂCIUNII

Să rupeţi Transilvania de Ţară
Şi s-o trimiteţi în robie iară?
Ce Iudă vă e părtaş la vânzare
Şi câţi creiţari aveţi în buzunare?

Cum, oare, mai pot păşi pe glia românească
Acei ghermanişti decişi ca sufletul să-şi golească
De acea mândrie-naltă a naţiunii străbune,
Zidită în timp eroic, când i s-a înscris un nume?

Răspuns multor hapsâni, ce latră din afară,
Voi le chelălăiţi ca vânzători de Ţară,
Topoare, care taie din silva seculară,
Puneţi ţara-n târguială, într-o mocirlă murdară. Read more about AVERTISMENT

Din ţara zbuciumată de patimi şi păcat,
Mă-ntorc din nou la Tatăl, slăvitul Împărat.
Greşit-am scump Părinte, adesea Te-am uitat,
Nerespectând mesajul şi sfatul minunat.

Când glasul Tău mă cheamă din depărtate zări,
Aud freamăt în suflet şi murmur de cântări.
Sosesc încet, dar sigur la casa părintească,
Înveşmântat în lacrimi şi mantie de ceaţă.

Te văd în faţa porţii cu chipul cald şi bun,
Iertând trecutul negru şi faptele de scrum.
Cunosc a ta iubire, caut înţelepciunea,
Sorbind taina credinţei ce-nseninează lumea. Read more about ÎNTOARCEREA ACASĂ

De citesc a tale versuri mă-nfior cătând cu gândul
Spre Măritul, care-ncuget ţi-a turnat dumnezeire
Şi-n cuvânt ţi-a pus simţire, iar cel suflet miruindu-l
La ’nălţat peste a noastre, să se facă nemurire.

Tu, în slova-ţi mângâiată pus-ai jalea şi cu dorul
Şi iubirea să ne urce spre cerescul cel divin,
Nerăbdarea tinereţii, mări de lacrimi, şi fiorul
Ce să-mbete-a noastre inimi, ca pocalele cu vin. Mihail Eminescu, ucis la comandă Read more about DE CITESC A TALE VERSURI