Poezie

MAICA DOMNULUI

Pe bolta bisericii străluceşte-o mândră stea,
Este cea mai plină de har, Sfânta Fecioară Maria.
Maica Solului ceresc, nădejdea creştinilor,
Uneşte cerul cu pământul în curgerea veacurilor.

Cuvântul lui Dumnezeu chip omenesc a primit,
Din preacuratul său trup cu vrerea Duhului Sfânt.
Fiind lauda fecioarelor şi altar duhovnicesc,
Îngerii-o slăvesc în cor, oamenii o fericesc. Read more about MAICA DOMNULUI

Categorie:

Să ne bucurăm de divinitate

Sorbind vraja naturii, mă aflu pe-o creastă,
În zorii zilei, prin pădurea măiastră,
Printre izvoare, cerbi şi zvelte căprioare,
Admirând creaţia divină în floare!

În mirifica pădure oxigenată,
Stau în Mama-natură, cea fără de pată,
În labirintul de poteci de prin desişuri,
Simt briza răcoroasă-n palme, prin frunzişuri!

Omule, care-i menirea ta pe-acest pământ?
Simt că Bunul Dumnezeu, prin dulcele-i cuvânt
Ne cere doar să simţim puterea divină…
S-o folosim cu drag, în forţa ei deplină! Read more about Să ne bucurăm de divinitate

Categorie:

PUTEREA RUGĂCIUNII

Maica firavelor lacrimi, ocrotitoarea tuturor,
Eşti dulcea rugăciune, izvorul virtuţilor.
În drumul spre mântuire este hrană inimilor,
Perete despărţitor în faţa necazurilor.

Convorbirea intimă a omului cu Dumnezeu,
E lucrarea îngerilor, nimicirea demonilor.
Farul luminos al minţii, înlătură deznădejdea,
Micşorează întristarea şi trimite liniştea. Read more about PUTEREA RUGĂCIUNII

Categorie:

POSTUL CREŞTIN

Perioadă de-nfrânare şi profundă pocăinţă
Este postul creştinesc, şcoala cea duhovnicească.
Rânduiala preacurată, scara lină către cer,
Duce mica noastră jertfă, tot mai sus, la Creator.

Lacrimile umilinţei, rugăciunea şi iertarea,
Întorc pe om la Dumnezeu, aducându-i alinarea.
Biruind patimile, risipind ispitele,
Să-mbrăcăm haina dreptăţii, săvârşind doar binele. Read more about POSTUL CREŞTIN

Categorie:

AVERTISMENT

Să rupeţi Transilvania de Ţară
Şi s-o trimiteţi în robie iară?
Ce Iudă vă e părtaş la vânzare
Şi câţi creiţari aveţi în buzunare?

Cum, oare, mai pot păşi pe glia românească
Acei ghermanişti decişi ca sufletul să-şi golească
De acea mândrie-naltă a naţiunii străbune,
Zidită în timp eroic, când i s-a înscris un nume?

Răspuns multor hapsâni, ce latră din afară,
Voi le chelălăiţi ca vânzători de Ţară,
Topoare, care taie din silva seculară,
Puneţi ţara-n târguială, într-o mocirlă murdară. Read more about AVERTISMENT

Categorie:

Ne cheamă Horea de sub roată!

28 februarie 1785 - 28 februarie 2016 = 231 de ani
Motto : „Mor pentru Naţiune” - Horea, pe eşafodul de la Alba-Iulia (Molitva lui Horea…)

Trezeşte-te-adormitul meu popor!
Dreptatea umblă schilavă prin sate
Şi aşa nu-mi vine să mai mor
Pe eşafod, la Alba în Cetate,

Chiar dacă roata mă apasă greu,
Ea niciodată n-o să mă mai doară,
Din Fericet mă rog lui Dumnezeu
Să ne aducă liniştea în Ţară! Read more about Ne cheamă Horea de sub roată!

Categorie:

ÎNTOARCEREA ACASĂ

Din ţara zbuciumată de patimi şi păcat,
Mă-ntorc din nou la Tatăl, slăvitul Împărat.
Greşit-am scump Părinte, adesea Te-am uitat,
Nerespectând mesajul şi sfatul minunat.

Când glasul Tău mă cheamă din depărtate zări,
Aud freamăt în suflet şi murmur de cântări.
Sosesc încet, dar sigur la casa părintească,
Înveşmântat în lacrimi şi mantie de ceaţă.

Te văd în faţa porţii cu chipul cald şi bun,
Iertând trecutul negru şi faptele de scrum.
Cunosc a ta iubire, caut înţelepciunea,
Sorbind taina credinţei ce-nseninează lumea. Read more about ÎNTOARCEREA ACASĂ

Categorie:

PENTRU PATRIE

Se schimbă tot mai des Înalta Poartă
la care dau năvală trădătorii,
tăind mereu, cu-a nesimţirii bardă,
altarul ce-l înalţă ziditorii.

Nevolnici viermi, precum o nouă hoardă,
distrug sau vând ce-n taină truditorii,
cu sufletul lăsat mereu să ardă,
au construit, sub lacrima răbdării…

Dar ce nu vând? Au totul de vânzare!
N-au Patrie, nici suflet, nici cuvânt!
Nimic din ce e românesc nu-i doare!
N-au rădăcini, cum n-au nimica sfânt! Read more about PENTRU PATRIE

Categorie:

DE CITESC A TALE VERSURI

De citesc a tale versuri mă-nfior cătând cu gândul
Spre Măritul, care-ncuget ţi-a turnat dumnezeire
Şi-n cuvânt ţi-a pus simţire, iar cel suflet miruindu-l
La ’nălţat peste a noastre, să se facă nemurire.

Tu, în slova-ţi mângâiată pus-ai jalea şi cu dorul
Şi iubirea să ne urce spre cerescul cel divin,
Nerăbdarea tinereţii, mări de lacrimi, şi fiorul
Ce să-mbete-a noastre inimi, ca pocalele cu vin. Mihail Eminescu, ucis la comandă Read more about DE CITESC A TALE VERSURI

Categorie:

Glia suferindă

Am fost cândva ce nu mai suntem
Şi vrem să fim cum am mai fost;
De aceea vă cer ca minten
Să dezrobim poporul nost’.

Să ştiţi că nu mai e posibil
Să suportăm umilinţa
Şi nu mai e defel credibil
Cel ce ne-atacă credinţa.

Avem şi noi mândria noastră
De a trăi cum am trăit,
Ţara să nu fie sihastră,
Nici neamul nostru urgisit.

Trăim aicea de milenii
Cu dreaptă credinţă-n Cuvânt;
Noi nu suntem pentru bejenii
Şi ne iubim pământul sfânt. Read more about Glia suferindă

Categorie:

Pagini

Subscribe to Poezie