Buna Vestire este prăznuită de Biserică pe 25 martie. Buna Vestire sau popular Blagoveștenia (termenul slav corespunzător celui de Buna Vestire), este praznicul în amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Buna Vestire este prima sărbătoare, confirmată în documente, dintre sărbătorile Maicii Domnului. Data acestei sărbători a variat la început. Astfel, unii o sărbătoreau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia și Milano, Buna Vestire s-a sărbătorit pe 18 decembrie. Părintele profesor Ene Braniște susține că sărbătoarea a fost introdusă la Roma de Papa Leon al II lea (681-683). La început, aceasta era doar locală și cu denumirea de sărbătoare a așteptării Nașterii Domnului. Variația datei de prăznuire a existat în Apus până în secolul XI, când data de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuiește pe 7 aprilie, în raport cu data veche a sărbătorii Nașterii Domnului (6 ianuarie). În Răsărit însă, data de 25 martie s-a generalizat probabil îndată ce Nașterea Domnului a început să fie sărbătorită peste tot pe 25 decembrie, adică încă din prima jumatate a secolului al V-lea. Buna Vestire este sărbătorită în fiecare an în perioada Postului Mare, fiind una dintre sărbătorile pentru care Biserica acordă dezlegare la pește, indiferent în ce zi ar cădea aceasta. „Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea” (Luca I, 26-38). Nicolae Cabasila observă că dacă la crearea primului Adam, Tatăl se sfătuieste cu Fiul și cu Sfântul Duh, venirea la existență a Fiului lui Dumnezeu ca om are loc după obținerea consimțământului cu totul liber al Sfintei Fecioare. Cea care-L naște nu e folosită ca mijloc al venirii Lui la existență ca Om, fără voia ei. Nicolae Cabasila ne mărturisește că „Dumnezeu nici nu a înștiințat de mai înainte pe Adam, nici nu l-a înduplecat să-și dea coasta, din care avea să se zidească Eva, ci lipsindu-l de simțire, I-a răpit mădularul. Dar procedând la crearea noului Adam, a înștiințat-o mai înainte pe Fecioara și a asteptat credința și învoirea ei. A fost mai ușor pentru Apostoli să creadă că Hristos a înviat, de vreme ce L-au văzut înviat. A fost ușor pentru creștini să creadă în învierea lui Hristos, pentru că au avut mărturia Apostolilor. Dar Maica Domnului, a crezut pe baza unei simple făgăduințe că se va petrece cu ea un fapt ce depășește legea firii. A crezut posibil, imposibilul. Și prin aceasta l-a făcut posibil – după cum susține părintele Dumitru Stăniloae. E o lege a firii să nu poată zămisli cele ce și-au ales viața fecioriei. De aceea Maica Domnului întreabă: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?”. Însă, după ce îngerul îi comunică modul zămislirii minunate – „Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri”, Fecioara nu s-a mai îndoit de vestirea îngerului. În clipa în care declară că se încrede cu desăvârșire în minunea ce se va săvârși cu ea, Fiul lui Dumnezeu Se și sălășluiește în ea, zămislindu-Se Om. Nașterea lui Dumnezeu-Cuvântul ca om este o naștere unică, neavând nimic din nașterea celorlalti oameni. Nici nașterea Sa din Tatăl, nici cea din Fecioara Maria, nu au avut ceva comun cu nașterea altcuiva. Nașterea Sa ca Om nu e o naștere din necesitatea firii, ci din bunăvoirea lui Dumnezeu. La Praznicul Bunei Vestiri, Iubitorul de oameni şi milostivul Dumnezeu, Care pururea poartă grijă neamului omenesc, ca un părinte iubitor de fii, văzând făptura mâinilor Sale înrobită de diavolul, atrasă spre patimi şi supusă slujirii idoleşti, a binevoit să trimită pe Unul-Născut Fiul Său în lume, spre mântuirea noastră. El a încredinţat această taină numai unuia din slujitorii Săi, slăvitului Arhanghel Gavriil. Astfel, l-a trimis pe acesta, mai înainte cu nouă luni de Naşterea după trup a Fiului, la Sfânta Fecioară Maria, din Nazaret, curată fiind ea şi vrednică de slujirea aceasta. Şi, venind îngerul în cetatea Nazaret, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!” (Luca 1, 28). Fiind mai mult nedumerită decât înspăimântată, Fecioara Maria se întrebă în taină ce poate să însemne cereasca salutare. Arhanghelul a înţeles-o şi a liniştit-o, zicând: „Nu te teme, Marie, că ai aflat har la Dumnezeu. Şi, iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui – Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema, şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său şi, împărăţia Lui nu va avea sfârşit” (Luca 1, 30-33). Iar ea a zis: „Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”. Şi, răspunzând, îngerul i-a zis: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă” (Luca 1, 34-37). La auzul acestor încredinţări, Fecioara Maria primeşte să răspundă chemării lui Dumnezeu şi suspinelor lumii, zicând: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38). Şi, zicând acestea Fecioara, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu S-a zămislit, ca prunc omenesc, prin venirea Duhului Sfânt, în pântecele Preacuratei, iar îngerul s-a făcut nevăzut. Aşa a început să se împlinească taina mântuirii noastre: Fiul lui Dumnezeu a devenit Fiu al omului, Dumnezeu S-a făcut om, ca pe om să-l mântuiască, prin vrerea şi rânduiala Lui, din nespusă dragoste pentru făptura Sa. În cinstea Praznicului Bunei Vestiri s-au scris alese cântări, printre care cea mai de seamă este Acatistul Bunei Vestiri, alcătuit în secolele V-VI la Constantinopol, de un imnograf rămas necunoscut. Biserica a primit acest imn de mare adâncime duhovnicească, slăvind prin el Întruparea lui Hristos şi cinstind pe Fecioara Maria. Acest Acatist este citit zilnic în sfintele mănăstiri şi la casele credincioşilor, iar în biserici se săvârşeşte în mod solemn în cadrul Deniei Acatistului din săptămâna a cincea a Postului Mare. Buna Vestire este cunoscută în calendarul popular sub denumirea de Ziua Cucului. De ce ziua cucului? Pentru că în această zi are loc primul său cântec, prin care anunță vestirea primăverii. Învățăm de la Maica Domnului, astăzi, că și noi trebuie să cercetăm vremurile. Dacă Maica Domnului ar trăi în zilele noastre, cum ar reacționa, văzând că omului i se dă număr de identificare, iar tehnologia capătă nume? Este vremea să ne apropiem de Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu putem birui orice lucru potrivnic tradiției noastre strămoșești. Să ne aducem aminte de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, care, cu o mână de răzeși, dar cu sfatul duhovnicului și cu puterea lui Dumnezeu, a învins armata otomană, câtă frunză și iarbă. Și nu o dată, ci de vreo patruzeci de ori. În această perioadă de post, dar și după aceasta, să ne punem în gând că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Dumnezeu nu ne-a dat aceste vremuri binecuvântate să ne piardă, ci să ne întărim în El, să-I cunoaștem puterea, dar și iubirea lui nemărginită. Haideți să ne oprim de la păcatele mari și să ne rugăm cu toții ca Dumnezeu să ne ierte. Să ne îndreptăm viața și de acum și până la sfârșitul vieții noastre să îl avem pe El ca Domn și Stăpân al vieții noastre. Chiar dacă foametea, războiul, o altă boală bat la ușă, noi trebuie, ca și creștini, să nu ne temem, ci să ne pregătim cu cugete curate și cu bucurie de întâlnirea cu Hristos. Să fim curajoși! Numai în cartea Apocalipsa stă scris: FRICOȘII NU VOR INTRA ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU; așadar să nu ne fie frică de moarte, ci s-o dorim ca una ce ne va uni pentru veșnicie cu Dumnezeu. Fiți tari în credință și când conștiința dă semnalul că nu este bine ceea ce facem, să cerem ajutorul lui Dumnezeu, și cu Dumnezeu vom birui. Amin.
Pr. Nicolae Iulian Bota Parohia Crasna, ROMÂNIA