Îl cinstim astăzi, 17 martie 2023, pe un senior al Cetății, o personalitate a cărei viață a fost și este dăruită propășirii identității românești, din sud-estul Transilvaniei. Cu profesionalism și dăruire, mai întâi, profesorul Ilie Șandru (foto) a desfășurat o rodnică și îndelungată activitate didactică, la școlile românești din Bilbor și Toplița, județul Harghita. Apoi, împrejurările istorice i-au oferit oportunitatea de a se implica direct și eficient în activitatea de promovare a culturii românești din Valea Superioară a Mureșului. În decursul anilor, Ilie Șandru a fost și este respectat și apreciat pentru rodnica activitate publicistică, concretizată în sute de articole apărute în paginile cotidianului „Informația Harghitei” și bilunarului „Condeiul ardelean”, și în alte multe publicații din Țară și ale comunităților istorice românești de peste graniță. O pilduitoare trudă jertfelnică a desfășurat-o Ilie Șandru în cadrul societății civile românești, în conducerile Fundației Culturale „Miron Cristea”, Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș și membru în Adunările Eparhiale ale Arhiepiscopiei de Alba-Iulia și Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, dar și în calitate de consilier în cadrul Consiliului Municipal Toplița și al Consiliului Județean Harghita. De numele său se leagă mai multe proiecte culturale, din rândul cărora menționăm „Zilele Miron Cristea” și anuarul „Sangidava”. Profesorul, publicistul, prozatorul, istoricul și Omul de spirit românesc Ilie Șandru este un Om bogat. Cea mai mare bogăție a sa o reprezintă sutele de prieteni din întreaga Țară și de peste tot unde trăiesc români. Dintre toate acestea, rămâne emblematică prietenia sa cu scriitorul basarabean Grigore Vieru, pecetluită pe vecie prin acordarea titlului de Cetățean de Onoare al Municipiului Toplița și amplasarea bustului îndrăgitului scriitor unionist în Parcul Central al orașului, alături de marii corifei ai Neamului Românesc. De câțiva ani buni, prietenul Ilie Șandru își sărbătorește ziua de naștere prin apariția unui nou volum, purtând semnătura sa. Dumnezeu l-a învrednicit, astfel că, și anul acesta își ține bunul obicei și iată că acum avem bucuria de a participa la lansarea romanului Nunta. Este cea de a 29-a carte a scriitorului Ilie Șandru, un volum care încununează o muncă de creație literară și științifică de peste 40 de ani. Încercând o clasificare a operei sale literare, istorice și publicistice, obținem următoarea grupare: din totalul celor 29 de volume, 15 sunt romane și cărți de proză, 7 volume de publicistică și 6 de istorie. În rândul volumelor de istorie, se detașează importantele scrieri biografice dedicate Patriarhului Miron Cristea și scriitorului, publicistului și omului politic Octavian Codru Tăslăuanu.. Toate cele 29 de volume, redactate într-o perioadă de peste 40 de ani, formează o operă literară, științifică și publicistică bogată și complexă, care îl onorează pe autor, rămânând mărturie peste timp, despre fila de istorie înfăptuită și scrisă de Ilie Șandru, la cumpăna dintre mileniile II și III. Felicitări, distinse prietene! Bunul Dumnezeu să te întărească pentru a putea continua bunul obicei de a lansa și în anii viitori câte un nou volum, la fiecare aniversare și, de ce nu, un volum de memorii, deoarece ești o „istorie vie” a locurilor și oamenilor din Valea Superioară a Mureșului și nu numai, în ultima jumătate de secol. Doamne ajută!
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Nunta – un roman care încununează o bogată
și valoroasă activitate literară de peste patru decenii
Romanul Nunta este opera unui prozator experimentat, care mânuiește „condeiul”, respectiv tastatura calculatorului cu talent, iscusință și inspirație. Autorul este un foarte bun cunoscător al locurilor din roman, acestea fiind practic meleagurile sale natale sau cele unde a trăit și muncit toată viața. În roman sunt îmbinate, în mod armonios, ficțiunea cu evenimente și personaje reale, inclusiv personalități de primă mărime ale istoriei naționale, participante la Războiul de Întregire a Neamului. Această abordare a fost înlesnită de experiența și competența prozatorului, îmbinate organic cu viziunea și cunoștințele istoricului Ilie Șandru, ceea ce conferă romanului valoare și autenticitate. De fapt, această modalitate de structurare a volumelor de proză, semnate de Ilie Șandru, este frecvent folosită, în mod deosebit, prin valorificarea scrierilor referitoare la Primul Război Mondial redactate de Octavian Codru Tăslăuanu. Într-o frumoasă limbă românească, din paginile romanului aflăm că învățătorul pensionar Petru Pop din Săcalu de Pădure a slujit școala românească din localitate timp de mai bine de trei decenii, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Era săcălean, fiul preotului Oanea Pop. În buna tradiție a învățătorilor români, împreună cu preotul din sat, a format celebrul cuplu „popa și domnul învățător”, care a pus școala confesională din Săcal pe „temeliile solide ale românismului”. Împreună cu soția sa, Văsica, ajunși la bătrânețe, l-au luat ca ajutor pe tânărul Todea Gheorghe, „Gheorghiță al lui Petru, al Contrașului”. Prin cinste, hărnicie, pricepere și muncă onestă, Gheorghiță devine un membru de facto și de jure al familiei Pop, cu pământ, casă și toate cele de trebuință unui tânăr, pentru a se putea căsători și a-și forma o familie frumoasă. În aceste condiții, are loc nunta lui Gheorghiță și a Carolinei, o nuntă românească, așa „ca-n povești”, prezentată pe larg în paginile romanului. Capitolul în care este descrisă pe larg desfășurarea nunții lui Gheorghiță și a Carolinei constituie practic un valoros studiu de etnografie și folclor românesc din Transilvania, care poate fi publicat distinct, ca model pentru tinerii de astăzi, care doresc să-și organizeze nunțile, în frumoasa tradiție moștenită de la înaintași. În aceeași manieră plină de autenticitate sunt prezentate sărbătorile de peste ani, precum: Rusaliile și Târgul Cireșelor de la Ieci, din 2 iulie. „Deși sat cu populație majoritar maghiară – subliniază autorul – Ieciul, era invadat, în fiecare an, în această zi, de tinerimea română din toate satele de pe Valea de Sus a Mureșului, de pe Valea Gurghiului și de pe Câmpie. De multe ori, la frumoasele jocuri românești, precum fecioreștile: Sârba, Târnăveanca, Brâul, Rața, se prindeau și tineri de etnie maghiară”. De fapt, prin întreaga prezentarea a vieții cotidiene din Săcalul de Pădure și împrejurimi, romanul capătă o valoare etnografică deosebită. Datorită calităților de scriitor cu o vastă experiență, în romanul Nunta, Ilie Șandru reconstituie o frescă autentică a satului românesc din Transilvania, din prima jumătate a secolului al XX-lea, cu evidențierea valorilor fundamentale ale acestor comunități, precum: statornicia în credința strămoșească, interesul pentru educația copiilor, preocuparea pentru păstrarea și promovarea culturii populare, a portului și a tradițiilor moștenite de la înaintași, munca cinstită, solidaritatea și ajutorul reciproc, respectul persoanelor în vârstă și, ca un corolar al tuturor acestor exigențe, păstrarea și afirmarea identității lingvistice, confesionale și culturale românești, în mediul multietnic și pluriconfesional transilvan. Vechimea românilor pe aceste meleaguri este atestată și de toponimele din Săcalu de Pădure și localitățile din împrejurimi (Groapa Popii, Pârâul Nemeșului, Gruiul Ursului, Poiana lui Vanc, Coasta Poienii, pârâul Glodoșel etc.). Din roman nu lipsesc paginile dedicate conviețuirii româno-maghiare, cu luminile și umbrele cunoscute și aspectele specifice, din fiecare perioadă istorică. În acest sens, în roman este prezentată diferența dintre comportamentul învățătoarei Paula Szekely, care preda elevilor români din Bilbor și care a devenit soția șefului Postului de Jandarmi din localitate, plutonierul Ioan Tănase, și învățătorul de la școala cu predare în limba maghiară din Răchitiș-Bilbor, care a afișat în sala de clasă tabloul lui Horthy, ca să nu mai vorbim de cât de „bine” știa românește… Comunitatea românească din Săcal s-a confruntat cu o mare încercare cauzată de campania care îndemna reîntoarcerea la ortodoxie, a credincioșilor „uniți”, acțiune care s-a terminat cu sfârșitul tragic al inițiatorului, „Popa Tunsu” și a familiei sale. Cursul firesc al vieții familiei Todea, pe care Dumnezeu o binecuvântase cu trei copii, a fost întrerupt de începutul luptelor din Primul Război Mondial. Împreună cu miile de tineri români ardeleni, Gheorghiță este încorporat și trimis pe frontul din Galiția. Este rănit și luat prizonier de către ruși. După doi ani de prizonierat, se înrolează în Corpul Voluntarilor Români Ardeleni format la Darnița (azi în Ucraina) și luptă la Mărășești, unde este rănit din nou. În paralel cu traseul urmat de eroul romanului, Gheorghiță Todea, autorul face o succintă trecere în revistă a evenimentelor istorice care au avut loc la Iași, până când s-a hotărât intrarea României în Războiul de Întregire Națională (ședințele tumultoase ale Consiliului de Coroană, conduse de regele Ferdinand I, tratativele cu conducere a Armatei franceze, vizita la Iași a prof. dr. Nicolae Bălan, viitorul Mitropolit al Ardealului ș.a.). În acest context, după patru ani, ajunge acasă și Gheorghiță Todea. Pentru vrednicia sa și pentru participarea la luptele de la Mărășești este ales primar al comunei, misiune de care se achită cu cinste. Cu pricepere și consecvență, primarul Gheorghiță Todea realizează mai multe investiții în domeniul gospodăriei comunale, al dezvoltării infrastructurii necesare bunei funcționării a instituțiilor locale. În toți acești ani, greul gospodăriei l-a dus vrednica sa soție Carolina și cei trei copii, care au crescut și, firesc, au ajuns la vârsta căsătoriei. În acest context, ca semn al schimbărilor care au avut loc, în societatea românească, în relațiile de familie, Gheorghiță Todea primește o lecție dură, atunci când cei doi feciori ai săi, împreună cu prietenii lor, obțin desfacerea căsătoriei frumoasei sale fiice Florea, de 17 ani, obligată de tatăl său să se mărite cu prietenul lui Dănilă, văduv, de vârsta sa. Romanul Nunta, prin conținutul și mesajul său, oferă o lectură plăcută și instructivă. Noua carte semnată de scriitorul Ilie Șandru întregește, în chip fericit, bogata creație literară a autorului, drept pentru care îl recomandăm cu căldură publicului iubitor de cultură autentică. În final, se cuvine să adresăm un cuvânt de apreciere Editurii „Vatra Veche”, din Târgu-Mureș, și distinsului om de cultură și editor performant, Nicolae Băciuț, prieten de-o viață cu autorul, prietenie concretizată și prin editarea tuturor cărților sale.
dr. Ioan Lăcătușu (Sfântu-Gheorghe)
