La această frumoasă vârstă se obișnuiește să-ți faci un bilanț al vieții. Se pune întrebarea ce-ai făcut și, bineînțeles, fiindcă sunt o fire optimistă, ce mai trebuie să fac până o să plec într-o stea și, mai mult, după ce voi fi plecat, ce proiecte trebuie neapărat să ducă mai departe cei pe care îi iubesc și îi apreciez, și care mă vor face nemuritor. Dacă este să fac un bilanț aș începe cu cel biologic, și anume cu părinții mei, Iacob și Maria, care, din păcate, dorm somnul de veci în vechiul cimitir al Teiușului meu drag, care pentru mine este iarba verde de acasă. Acolo la Teiuș m-am născut într-o zi de 14 martie 1953, acolo am făcut primii pași, acolo am făcut grădinița și școala primară, acolo am făcut liceul, acolo m-am îndrăgostit pentru prima dată, acolo am avut cei mai buni prieteni – și nu pot să nu-i amintesc pe Tavi și Nela Rusu, dar și pe neasemuitul Beder Gligor -, acolo am râs și plâns pentru reușitele sau nereușitele mele în viață, acolo mă duc să plâng la mormintele părinților mei, acolo aș dori să construiesc un spital și de acolo am plecat spre Cluj-Napoca, unde am reușit la medicină pe locul 3. Din punct de vedere social și profesional – și aici vorbesc de profesiunea de medic chirurg -, desigur că viața mea a ajuns la un nivel superior părinților mei, dar în niciun caz mai grozavă decât a lor în cinste și corectitudine. Am fost prima generație din familia mea care a săltat la o profesiune frumoasă și nobilă, aceea de medic. În ceea ce privește profesiunea, vă pot spune tuturor că am făcut-o cu demnitate, cu multă credință în Dumnezeu și cu respectul jurământului hipocratic. În lunga mea carieră de chirurg generalist am făcut peste 7.000 de operații la Spitalul Municipal Blaj și, bineînțeles că am avut și eu, ca orice chirurg, „cimitirul meu”, dar nu cu voia mea, ci cu voia Divinității. Am învățat tot timpul și iată că sunt unul dintre cei mai vechi chirurgi care are competențe în ecografie generală, făcând mii de ecografii care au ajutat la punerea unui diagnostic corect. Mi-am luat printre primii competența în chirurgie laparoscopică și masterul în sănătate publică. Am fost și șef de secție chirurgie generală și director al Spitalului Municipal Blaj, în perioada în care s-au realizat obiective majore, care apoi au fost continuate cu succes de ceilalți directori, astăzi spitalul fiind unul performant. Am fost primul manager de spital care a construit o biserică cu intrarea din spital, pentru bolnavi, și primul care a angajat la spital doi preoți, unul ortodox și unul greco-catolic. Trebuie să vă spun câteva cuvinte despre chirurgie, atât pentru marele public, cât și pentru colegii mei mai tineri. Regulile unei chirurgii desăvârșite le-am învățat de la mari chirurgi clujeni, dar și de la un doctor blăjean renumit, doctorul Ioan Șerbu. Valoarea unui chirurg nu trebuie judecată după cum începe operația, ci mai ales după cum o termină. Adevărata stăpânire de sine pe care trebuie s-o aibă fiecare chirurg și, mai ales, răbdarea neostoită de oboseală sunt fundamentale. Este important să dăm cinste țesutului viu al pacientului și să luptăm împotriva unor tehnici de mântuială izvorâte din lene și neștiință. În ciuda tehnicilor extraordinare care apar în sistemul medical și, mai ales, robotizarea intervenției chirurgicale (a apărut robotul Da Vinci), pledez pentru umanizarea spitalelor și mai ales a actului medical și-i sfătuiesc pe tineri să nu renunțe la anamneză în favoarea tehnicii. Am avut o activitate științifică bogată, îndrumat de profesorul Duca și de profesorul Funaru, de la Chirurgie III Cluj-Napoca, având lucrări proprii cu următoarele teme: Folosirea membranei amniotice în vindecarea ulcerului varicos, Folosirea placentei în fistulele digestive, Folosirea apei superușoare în tratamentul intraoperator a cancerelor digestive, și multe altele. Am avut mari satisfacții în mijlocul tineretului, fiind fondatorul Școlii Postliceale Sanitare Blaj, prin Asociația mea, „Dr. Frențiu și Tinerii”, nu singur, ci cu mulți medici și profesori din Blaj, printre care aș aminti pe doctorul Florin Frențiu, dr. Ioan Sava, dr. Mircea Sântimbrean, dr. Horea Pripon, dr. Monica Dejan, dr. Victor Berghean, dr. Sergiu Botea, prof. Rodica Jeica, prof. Călin Poptelecan, și mulți alții. Însă nu puteam face absolut nimic fără cele două importante asistente de nursing, Roxana Iuliana Comșa și Raluca Pantelimon și o secretară inimoasă, Dana Tarco. Am fost și sunt prezent în viața tinerilor asistenți medicali, deoarece pe piața muncii s-au lansat de la noi peste 500 de asistenți, atât în Țară, cât și peste hotare. În ceea ce privește activitatea mea în domeniul culturii, am mii de articole publicate în ziarul local „Unirea”, în „Condeiul ardelean”, în revistele „Clipa”, a lui Dinu Săraru, revista „Astra blăjeană”, revista „Prag de lume” și, cu profesorul meu de română Ion Todor, revista „Dacoromania”. Am publicat 3 cărți: Radiografia unei clipe, 2019, Editura „Buna Vestire”, Blaj; Întrebări existențiale cu actorul Dorel Vișan, 2021, Editura „Ecou Transilvan”, Cluj-Napoca; și Cei șapte magnifici ai culturii românești, 2022, Editura „Ecou Transilvan”, Cluj-Napoca. Am fost întemeietorul unei emisiuni la Radio „Reîntregirea”, intitulată Sănătatea de la A la Z, în direct cu ascultătorii, cu o activitate neîntreruptă de 13 ani și, apoi, realizatorul unei emisiuni de sănătate, numită tot Sănătatea de la A la Z, la televiziunea regională „Alba Carolina TV”. Sunt membru fondator al ASTREI blăjene și președinte de onoare. În ceea ce privește bilanțul familial, am o familie cu soția Adriana-Voitița, farmacist principal, și un băiat Florin, medic și el cu triplă specialitate: gastroenterologie, interne și ecografie generală. Am o nepoată extraordinară de 7 luni, Anastasia Adriana, de care sunt mândru și pe care aș vrea s-o văd crescând sub ochii mei, pentru care îi mulțumesc norei mele Daniela. De multe ori sunt în conflict cu mine însumi, dar și cu societatea, pentru că visez la o societate mai bună, în care să fie preponderentă pătura socială mijlocie și în care cei 5 milioane de români din diaspora să se întoarcă acasă. Pentru aceasta am intrat și în politică, având o orientare social-democrată de care nu mi-e rușine. Pentru toate acestea am fost ales Cetățean de Onoare al municipiului Blaj, am o diplomă de onoare a Fundației Internaționale „Omenia” și de Ambasador cultural al județului Alba, în anul 2023. Iată că triunghiul în care am umblat în această viață este unul simplu, având coordonatele: Teiuș – iarba verde de acasă -, Cluj-Napoca – alma mater napocensis -, Blaj – Mica Romă a lui Eminescu -, unde o să-mi dorm somnul de veci. Nu uii însă niciodată de Alba-Iulia, capitala de suflet a României. Pentru tot ce-am fost, pentru tot ce sunt, pentru tot ce va fi, mulțumesc din suflet Maicii România. Slăvită să fie în veci!
dr. Mircea Frenţiu (Blaj, Mica Romă)
