Martie 2023. O lună importantă din viața profesorului, publicistului, prozatorului, istoricului, românului adevărat, promotor al culturii românești și omului de aleasă omenie, Ilie Șandru, pentru că în urmă cu 88 de ani, într-un Mărțișor, acesta a venit pe lume, în Săcalu de Pădure, județul Mureș. Chiar dacă a văzut lumina zilei în 20 martie, nașterea i-a fost înregistrată la Primărie în 22 martie. De la Săcalu de Pădure și-a croit drumul spre viață, străbătând, cu fruntea sus, principalele etape ale vieții. Cu toate că Ilie Șandru a trăit departe de locurile natale, la Bilbor și Toplița, județul Harghita, a rămas legat de Săcal cu toată ființa sa. Începând cu anul 2012, Ilie Șandru ne-a obișnuit să-și aniverseze ziua de naștere împreună cu lansarea unei noi cărți. Așa s-a întâmplat și în acest an. Biblioteca Municipală „George Sbârcea” din Toplița, împreună cu Direcția Județeană pentru Cultură Mureș, sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala Mureș, au organizat, vineri, 17 martie 2023, lansarea celei de-a XXIX-a cărți a scriitorului Ilie Șandru, romanul Nunta. Alături de familie, prieteni și cunoscuți din Toplița, la eveniment au fost prezenți oameni de cultură și din presă din Târgu-Mureș, Reghin, Lunca-Bradului și Sfântu-Gheorghe, prieteni de-o viață ai autorului. Evenimentul a fost deschis de prof. dr. Viorica Macrina Lazăr, managerul Bibliotecii toplițene, care a vorbit despre romanul Nunta și a reamintit, celor prezenți, titlurile celorlalte cărți scrise de Ilie Șandru. A urmat profesorul Dionisie Șerban, care, prin stilul elevat în care a prezentat romanul Nunta, a oferit un bun prilej de discuții și celor care încă nu au citit romanul. Chiar dacă titlul Nunta poate face trimitere la un roman de inspirație rurală, cartea nu este doar atât, deoarece în structura acestuia apar elemente legate de Primul Război Mondial și de lupta românilor de a-și păstra credința și dragostea de neam și credința creștină ortodoxă. În primele capitole, evenimentele se derulează prin nostalgia amintirilor și se referă la viața reală a satului tradițional românesc, vatra natală a scriitorului, cu obiceiurile și tradițiile care se derulau fără întrerupere, de la naștere până la moarte, respectate de fiecare trăitor, precum și a tuturor sărbătorilor anuale, de la nuntă la sărbătorile de iarnă. În prim-planul acțiunii se impune destinul unui tânăr sărac din Săcal, Gheorghiță, care, de la condiția de slugă la familia învățătorului Petru Pop, datorită vredniciei sale, ajunge să-i moștenească averea, devenind el însuși un fruntaș al satului și, ulterior, primar al comunei. În roman, Gheorghiță este urmărit de autor în anii crânceni ai Primului Război Mondial, în prizonierat, apoi ca voluntar în luptele pentru dobândirea Ardealului, revenirea în satul natal, la femeia și cei trei copii ai săi. Pe parcurs, autorul schimbă registrul prezentării, aducând în atenția cititorilor pe plutonierul Ioan Tănase, șeful Postului de Jandarmi din Bilbor, care se implică în procesul impunerii administrației românești, după unirea Ardealului cu România. Se profilează scene de un realism dur, precum luptele pentru apărarea orașului Lemberg în Galiția, bătălia de la Mărășești, prizonieratul lui Gheorghiță în stepa rusă. În romanul Nunta, Ilie Șandru aduce în scenă și unele personaje din romanele sale anterioare, precum Flore Bogdan și Octvian Codru Tăslăuanu, implicați în operațiunile militare ale vremii. Ultimele capitole ne readuc în lumea satului natal, Săcal, unde Gheorghiță, care are trei flăcăi, ajunge primar. În sat, Ionuț, unul dintre feciorii lui Gheorghiță, trăiește drama despărțirii de fata pe care o iubește, Floarea, măritată cu sila după mai vârstnicul Dănilă, văduv, prietenul tatălui ei. Dacă prima nuntă descrisă în roman, cea dintre Gheorghiță și Carolina, se desfășoară după tradițiile satului, descrise în amănunțime, ilustrând farmecul specific acelor vremuri, a doua nuntă se va încheia repede fiindcă mireasa Floarea va fi răpită de iubitul ei, Ionuț. Epilogul ne dă de înțeles că va urma și o a treia nuntă, aceea a lui Ionuț cu Floarea, care va divorța de cel cu care a fost forțată să se mărite. În roman sunt descrise nu doar cele două nunți, ca prilej de unire și bucurie, ci, simbolic, apar mai multe nunți, printre care și unirea Ardealului cu România, care, în fond, a fost tot precum o „nuntă”, marcând salvarea ființei noastre naționale și, de asemenea, îzbânda Ortodoxiei în fața avalanșei deznaționalizării și a catolicizării forțate. Toate aceste elemente marchează omagiul adus de autor credinței străbune, iubirii de Neam și Țară, de familie și de vatra strămoșească. Astfel, cartea ne ajută să redescoperim fascinația din trecut a satului românesc din prima jumătate a secolului al XX-lea, cu greutățile și împlinirile sale. Nicolae Băciuț, director al Direcției Județene pentru Cultură Mureș și editorul volumului Nunta, a precizat un lucru foarte important: „Dincolo de dimensiunea lor literară, cărțile lui Ilie Șandru au și rolul de a scoate în evidență o istorie din care trebuie să învățăm mereu câte ceva. Eu aș defini romanul Nunta ca un roman «sandwich», deoarece, practic, este alcătuit din trei secvențe; două nunți, în mijlocul cărora este istoria Primului Război Mondial, și secvențe din lupta pentru obținerea unității naționale. Ceea ce este important la Ilie Șandru, fapt valabil și pentru această carte, este arta prin care autorul știe să-și construiască structura epică prin care dă ritm narațiunii, dar și modului în care știe să-și definească personajele, care sunt foarte bine conturate, construind, astfel, un „roman al cuplurilor”. Cartea are cursivitate, se citește cu plăcere, este densă în informații, iar pe marginea ei se poate glosa, așa cum a făcut Viorica Lazăr. Lectura acestui roman este captivantă tocmai prin această structură, dar și prin recuperarea unor tradiții pe care nu le vom mai întâlni niciodată în plan real. Ele vor rămâne în dimensiunea lor literară, Ilie Șandru având și meritul de a le fixa cu exactitate și acuratețe. Nunta este, indiscutabil, un roman realist, oricâtă ficțiune ar părea plasată în el; cu tote acestea, ficțiunea vine dintr-o realitate indiscutabilă… Îl felicit pe Ilie Șandru pentru perseverență, pentru tenacitate, pentru încrederea în puterile pe care le are și îi doresc ca și anul viitor să facă ceea ce a făcut în ultimii zece ani, prin care să își contrazică propria afirmație: ,,E ultima carte!? Nunta nu poate fi ultima carte, pentru că după nuntă vin atâtea evenimente…”.” De la această aniversare şi lansare de carte, oferită, cu generozitate și dedicaţii tuturor celor prezenţi, s-ar putea consemna multe din cuvintele tuturor prietenilor care au vorbit despre viaţa şi activitatea multilaterală a lui Ilie Şandru, cu toţii urându-i ani mulţi şi fericiţi alături de cei apropiaţi şi dragi sufletului său, precum și urarea ca sărbătoritul să mai scrie încă multe cărți. Au luat cuvântul prietenii din Târgu-Mureș: Dimitrie Poptămaș, Ioan Sabău-Pop și Nicolae Băciuț, dar și Florin Bengean din Reghin, și Ioan Lăcătușu din Sfântu-Gheorghe. În final, Ilie Șandru a mulțumit tuturor celor prezenți și a precizat că: „S-au spus atâtea despre această carte a mea, pe care nu credeam că o voi scrie vreodată. După ce am început-o, nu credeam că o voi termina-o. Până la urmă, Dumnezeu a vrut să fie altfel. A vrut să fie o primăvară ca cele din ultimii 10-12 ani, când la fiecare aniversare a nașterii mele am lansat câte o carte. Nu credeam că va fi și primăvara aceasta, în anul 2023, însoțită de o carte nouă. Până la urmă mi-a dat Dumnezeu putere și am scris-o. Dorința mea a fost să evoc în această carte satul românesc tradițional, care nu mai este. Să evoc obiceiurile, tradițiile, viața spirituală a satului, care nici ele nu mai există. Pe lângă nunțile de care s-a vorbit aici, în roman sunt de toate. Este și război, și prizonierat, și dragoste… Cartea are o structură complexă. Nu știu cum va fi apreciată de cititori, dar m-am străduit să o scriu, redând fosta viață spirituală a satului românesc. Pentru aceasta, am luat modelulul satului meu, Săcalu de Pădure, unde, într-adevăr, a existat pe vremea copilăriei mele o viață spirituală extraordinară. Acum nu mai este nimic din tot ce a fost și aceasta mă doare. Asta-i realitatea, nici oamenii care au fost, nu mai sunt. Atunci, paralel cu viața satului, am luat destinul unei familii din sat, care nu are nimic comun cu realitatea. Ca să pot evoca nunta tradițională, obiceiurile reale ale sărbătorilor de iarnă, cu tot farmecul lor, m-am inspirat din cartea prietenului meu, profesorul Ioan Torpan, un foarte bun culegător de folclor. Toate se regăsesc în carte. În realizarea cărții mi-am păstrat stilul meu obișnuit de a scrie simplu, de a scrie ușor, pentru a putea citi toată lumea. Acțiunea curge. Nu am făcut filozofie. Toate au legătură între ele. M-am străduit să scriu această carte. Dumneavoastră, cititorii, veți aprecia în ce măsură am reușit să fac cartea aceasta. Vă mulțumesc tuturor celor prezenți”. Așa cum am precizat pe parcursul acestui articol, manifestarea culturală, în care Ilie Șandru și-a lansat cea mai recentă carte, împreună cu aniversarea zilei sale de naștere, a fost cu totul deosebită, cum rar se întâmplă la Toplița Română, orașul de pe Mureșul Superior, mai ales prin notorietatea celor prezenți, care au dorit să fie alături de prietenul lor. La Mulți Ani, Ilie Șandru, și la cât mai multe cărți!
Vasile Gotea (Topliţa)
