Originar din Republica Moldova, Mihai Mihăescu și-a desfășurat activitatea mai întâi ca prezentator la Radiodifuziunea de Stat a Republicii Moldova și, în paralel, ca actor în diverse producții radiofonice și televizate, apoi, din 1979, după ce și-a susținut licența ca regizor de teatru, a lucrat, o perioadă, ca asistent de regie la Studioul „Moldovafilm”. Activează apoi la Teatrul Muzical Dramatic „A.S. Pușkin” din Chișinău, unde, timp de câțiva ani, este asistent de regie. Din 1987, se reorientează spre cinematografie și devine director al Departamentului Tineret la Uniunea Cineaștilor din Republica Moldova, la invitația cunoscutului actor și regizor Emil Loteanu. În 1990, pleacă la București pentru a efectua un stagiu de regie, la invitația Uniunii Cineaștilor din România. Cum lansarea celei mai noi producții a domniei sale se aproprie, gândurile regizorului și producătorului de film Mihai Mihăescu se îndreaptă și către proiectele de început. (10 aprilie 2023) „Când ajung în orașele și satele în care am avut filmări, sunt atras de acele locuri în care m-am aflat și în care, împreună cu colaboratorii mei, am dat viață unor povești. Pașii mă duc pe urmele acelea, să revăd casele, peisajele…, deși unele sunt de nerecunoscut. Mă cufund în amintiri, revăd fețele dragi ale celor care au dat viață personajelor. Dar, iată că nu sunt doar eu romanticul acela nostalgic, incurabilul romantic… Observ că sunt destule persoane care au emoții puternice la vederea imaginilor copilăriei, adolecenței, tinereții lor, «teleportându-se», prin intermediul filmului, în acel univers dispărut în realitate, dar prezent în toate formele lui de atunci, în povestea cinematografică. Adio, viață de holtei (1989), filmul meu de debut, e singurul realizat integral la Chișinău. Celelalte au fost produse în dreapta Prutului, deși două dintre ele, și anume lungmetrajele, Păcatul (1992) și Amintește-ți (2023), aflat în perioada de montaj, sunt coproducții București-Chișinău. Scurtmetrajul Adio, viață de holtei este o poveste de dragoste rustică, bazată pe tradiții morale și de etică, specifice acestui univers. În film, una dintre domnișoarele care a coborât în curte să se arate flăcăului de la poartă, întrebată de sora mai mare, de ce-a ieșit?, aceasta răspunde: «de-atâta!». Am observat că expresia este frecvent folosită de politicienii de la Chișinău, când vor să sublinieze într-o manieră ușor ironică, dezacordul față de oponent. Îmi dădeam seama că a fost preluată din filmul meu, dar iată că și spectatorii au surprins acest detaliu și îl confirmă. Într-adevăr au fost colegi, atunci când filmam secvența, care m-au sfătuit să folosesc expresia «de aceea», în loc «de-atâta», însă eu am insistat pe varianta a doua, vrând să subliniez inclusiv la nivel de limbaj, cu acest regionalism, atmosfera rustică în care se derulează povestea”. Filmul, realizat sub conducerea artistică a lui Emil Loteanu, se poate vizualiza aici: https://www.youtube.com/watch?v=FN80bOJ14us. Dacă facem o incursiune în filmografia regizorului, aflăm că următorul film, după Adio, viață de holtei, a fost lungmetrajul Păcatul, care ne spune povestea de dragoste a doi tineri, ancorată într-un peisaj mirific, ce face trimitere la Grădina Edenului. Raportul dintre ispită și păcat este văzut prin prisma preceptelor biblice, iar încălcarea acestora duce la deconstrucția echilibrului interior, generând ură, furie și acțiuni agresive. Filmul este disponibil pentru vizionare aici: https://www.youtube.com/watch?v=LLoam2mZ4eU Apoi, la câțiva ani după lansarea filmului Tu, cea mai sfântă dintre toate, un documentar de mediu metraj, care ne readuce în atenție, din perspectivă istorică, dar și actuală, problematica Basarabiei, regizorul Mihai Mihăescu este invitat de către cunoscutul actor Emil Coșeru, să țină cursuri de Arta Actorului de Film la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, unde a mai predat Istoria Artei Cinematografice și Estetica Filmului. Astfel, începând cu anul 2006, desfășoară o amplă activitate ca profesor de film la Iași, realizând împreună cu studenții săi mai multe scurtmetraje, care au participat la festivaluri internaționale și la diverse acțiuni culturale, difuzate și la posturi de televiziune. Acest parcurs profesional foarte util a dus, ulterior, la realizarea lungmetrajului, Fata cu ochii verzi, o adaptare după romanul Gaudeamus, de Mircea Eliade, în care evoluează studenții secției de Actorie ai Universității de Arte. Filmul a fost difuzat în 2015 în cinematografele din România și a făcut parte din lista producțiilor românești care au contat pentru propunerea României la premiile Oscar. De asemenea, filmul a participat la Festivalul Internațional „Propatria”, care s-a desfășurat în septembrie 2016, în capitala Italiei. Varianta subtitrată în limba franceză a filmului a ajuns la impresionantul număr de aproape 600.000 de vizualizări pe YouTube. Filmul se menține în circuit, fiind difuzat la posturi de televiziune. Acest film poate fi urmăit aici: https://www.youtube.com/watch?v=KyfqZteexYw&t=2741s În așteptarea unor finanțări pentru un nou film de lungmetraj, regizorul realiza între 2020 și 2021, scurtmetrajul Mama ta nu trebuie să știe asta, care a avut un parcurs festivalier foarte bun, obținând șase premii internaționale, majoritatea în Europa Occidentală. Activitatea curentă Revenind în prezent, regizorul ne transmite câteva gânduri și despre noul film de lungmetraj, aflat încă în montaj, a cărui lansare se aproprie cu repeziciune, după o lungă perioadă de muncă intensă. (31 martie 2023) „Montajul filmului Souviens-toi/amintește-ți e o muncă migăloasă, care presupune recurgerea la tot felul de manevre, ca să asigur o însăilare ritmată de cadre, în sensul cerut de poveste, de spiritul acesteia, însă urmăresc totodată, ca imaginile în mișcare să nu plictisească, astfel ca receptorul, atenția acestuia, să fie concentrată la ceea ce îmi doresc eu să transmit. […] Suntem, de ceva vreme, în postproducție […]” – Mihai Mihăescu. Până când vom avea ocazia de a-l viziona, synopsis-ul filmului, prin cuvintele regizorului, ne arată că: „Octavian Anghel, student la Universitatea din București, se înscrie într-o formație de dans, nutrind un gând ascuns de a emigra în Occident, în ideea de a scăpa de hărțuielile la care este supus de către autoritățile comuniste, din cauza militantismului fratelui său, care împreună cu o colegă, împrăștie noaptea prin oraș manifeste împotriva dictaturii. Însă atunci când se ia decizia ca ansamblul de dans să plece într-un turneu în Statele Unite ale Americii, Octavian Anghel nu primește viza, astfel fiindu-i blocată plecarea în lumea liberă. Coregrafa îi spune că dosarul său a fost oprit de către autorități. O studentă din Franța, Michelle Nezhinska, aflând de problemele colegului său, îi caută compania pentru a-l consola. Între cei doi se înfiripă o poveste de dragoste, iar la finalizarea studiilor, ei se căsătoresc, însă lui Octavian Anghel îi este interzisă din nou plecarea în Occident. Tânăra soție părăsește de una singură Bucureștii decolând cu un avion spre capitala Franței. După Revoluția din decembrie 1989, cei doi își vor reuni destinele la Paris”. După estimările regizorului, lansarea filmului va avea loc în luna octombrie a acestui an.
Cosmina Marcela Oltean (București)
