Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul este sărbătorit în fiecare an pe 20 iulie. Sfântul Ilie era fiul unui preot al Legii vechi, care locuia în cetatea Tesve, din Galaad (Țara Sfântă), situată dincolo de Iordan. De aici avem și numele prorocului – Ilie Tesviteanul. Potrivit tradiției, Sovac, tatăl lui Ilie, a văzut oameni îmbrăcați în veșminte albe care îl înveleau pe Ilie în haine de foc și îi dădeau să mănânce o flacără. Preoții templului din Ierusalim au interpretat vedenia astfel: Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetică. Sfântul Ilie a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea regelui Ahab. Și-a desfășurat activitatea în regatul Israel din Samaria. Regele Ahab, la îndemnul soției sale, introduce în regatul israelitean cultul zeului Baal. La porunca lui Dumnezeu, Sfântul Ilie ajunge la curtea regelui Ahab și îi vestește acestuia că Dumnezeu va pedepsi poporul prin secetă. Cerurile vor fi închise timp de trei ani și jumătate. Sfântul Ilie se ascunde de furia lui Ahab la pârâul Cherit, unde va fi hrănit de un corb, apoi la văduva din Sarepta Sidonului. În casa acestei văduve, prorocul Ilie va face minuni: îi va înmulți făina și uleiul și îl va învia pe fiul ei. Spre sfârșitul anilor de secetă, pentru cunoașterea adevăratului Dumnezeu, Sfântul Ilie îi propune împăratului să ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel și să se roage mai întâi proorocii (mincinoși) lui Baal, apoi el lui Dumnezeu. Acesta a fost momentul în care Ilie a înlăturat cultul zeului Baal. El a reușit să coboare foc din cer peste jertfa sa, ceea ce 450 de preoți ai lui Baal nu au reușit să facă. Din cartea IV Regi, capitolul doi, aflăm că proorocul Ilie, după ce a lăsat ca urmaș pe Elisei, a fost luat de un car de foc și înălțat la cer, fără a trece prin moarte. O parte din comentatorii acestui text, susțin că Ilie a fost luat cu trupul la cer ca răspuns la modul în care el a viețuit. Alți comentatori afirmă că scopul pentru care Ilie a fost ridicat cu trupul la cer, este acela că el va reveni la sfârșitul lumii, ca un al doilea Înaintemergător al Mântuitorului, pentru a vesti a doua venire a lui Hristos spre a judeca neamul omenesc. Dacă ținem seama că raiul a fost închis după căderea oamenilor în păcat, nu putem să evităm întrebarea: unde a fost înălțat Sfântul Ilie? Sfântul Ioan Gură de Aur susține că Ilie a fost îmbrăcat de Dumnezeu în haină îngerească. Iar Sfântul Maxim Mărturisitorul afirmă: „Dumnezeu a arătat din vechime măririle minunilor și semnelor, și s-a folosit de modul înnoirii, mutând spre alt chip de viață decât cel în trupul supus stricăciunii pe fericiții Ilie și Enoh, nu prin prefacerea firii, ci prin schimbarea conducerii și îndrumării ei”. Aceste afirmații ne-ar face să vorbim de prezența sa în lumea îngerilor. Cinstea deosebită de care s-a bucurat Sfântul Ilie înaintea lui Dumnezeu se vede în prezența sa pe Muntele Taborului alături de Moise, atunci când Mântuitorul s-a schimbat la Față înaintea ucenicilor Lui. Moise și Ilie au fost de față lângă Domnul în slavă, primul ca primitorul și dătătorul Legii, al doilea ca cel mai neînfricat luptător împotriva dușmanilor lui Dumnezeu. Este de reținut că în timpul vieții sale, Ilie nu s-a învrednicit de o vedere „față către față”. Potrivit relatărilor din cartea III Regi, capitolul 19, se spune că atunci când i s-a arătat Dumnezeu, Sfântul Ilie și-a acoperit fața cu mantia, pentru că nu putea privi slava lui Dumnezeu. Dar această vedere devine posibilă după întruparea Sa, când pe Muntele Taborului, Ilie a văzut slava lui Dumnezeu atunci când Hristos s-a schimbat la față. Prin retragerea sa în singurătate, Sfântul Ilie devine arhetipul monahilor creștini. Sfântul Macarie Egipteanul, definea la începutul Epistolei sale, tipul celui desăvârșit: „Vreau să știi, iubite frate, că cel afierosit lui Dumnezeu trebuie să fie un bărbat deplin; că nu numai el trebuie să fie în Dumnezeu, ci și Dumnezeu trebuie să fie întru el, după cum Domnul însuși spune: Întru cel care rămâne întru Mine și Eu voi rămâne întru El (Ioan 15, 5)”. Un astfel de model a fost Sfântul Ilie, remarcându-se prin lipsa de patimi, prin refuzarea săvârșirii răului și a participării la idolatrie, într-un cuvânt un „om lăuntric curat de care vorbea Legea veche”.
Pr. Nicolae Iulian Bota
Parohia Crasna
ROMÂNIA
