6 August este data la care creștinii ortodocși prăznuiesc Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos, cunoscută și sub denumirea de Probejenia sau Obrejenia. Considerată una dintre marile sărbători ale creștinismului, Schimbarea la Față evocă momentul marcant de pe Muntele Tabor în care apostolii s-au convins de faptul că Iisus nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci chiar Fiul Său. Scopul Schimbării la Faţă a lui Hristos a fost acela de a-i întări pe ucenici în credinţa că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, pentru ca ei să nu fie deznădăjduiți în urma evenimentelor care aveau să se întâmple în zilele următoare. „Acesta este Fiul meu Cel iubit, în care am binevoit; pe Acesta să-l ascultaţi!” Deşi ne aflăm în Postul Adormirii Maicii Domnului, Biserica a rânduit ca, pe 6 august, de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, să se facă dezlegare la pește, vin și untdelemn. De asemenea, în această zi, agricultorii aduc la biserică struguri, faguri de miere, dar și alte roade ale pământului, pentru a fi binecuvântate, pe care mai apoi le oferă de pomană. Sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului datează de la începutul secolului al IV-lea, când Sfânta Împărăteasă Elena zidește o biserică pe Muntele Tabor. Această sărbătoare începe să fie menționată în documente din prima jumătate a secolului al V-lea. În Apus, sărbătoarea Schimbării la Față s-a generalizat mai târziu, prin hotărârea luată de papa Calist al III-lea ca mulțumire pentru biruința creștinilor asupra turcilor la Belgrad, în anul 1456. Schimbarea la Faţă mai este numită şi Obrejenia, denumire ce provine din limba slavonă şi înseamnă transformare, schimbare, iar în limbă greacă numele sărbătorii este Metamorfosis, care înseamnă transfigurare. Evenimentul Schimbării la Față a Domnului este istorisit de Evangheliștii Matei, Marcu și Luca. La o săptămână după ce Mântuitorul le-a vestit Apostolilor patimile pe care avea să le îndure pentru mântuirea oamenilor, a urcat pe Muntele Tabor însoțit de trei dintre ucenicii Săi, Petru, Iacov şi Ioan. Pe Muntele Tabor, Apostolii s-au convins că Iisus nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci însuși Fiul Lui Dumnezeu. Apostolii nu l-au însoțit pe Iisus în rugăciune mult timp, fiind cuprinși de somn. Când s-au trezit însă au fost martorii unei priveliști unice: Iisus „s-a schimbat la faţă înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina. Marcu spune că veșmintele Lui s-au făcut albe ca zăpada, „cum nu poate înălbi așa pe pământ înălbitorul” (Marcu 9, 3). Şi i-au văzut atunci pe Moise şi pe Ilie, vorbind cu Iisus (Matei 17, 2-3) „despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim” (Luca 9, 31). Petru, cu totul impresionat de ceea ce trăia, i-a zis lui Iisus: „Doamne, bine este să fim noi aici, iar dacă voieşti, voi face trei colibe: Ţie una, lui Moise una, şi lui Ilie una”. Pe când a rostit el aceste cuvinte, un nor s-a coborât asupra lor, i-a umbrit şi din cer s-a auzit un glas zicând: „Acesta este Fiul meu Cel iubit, în care am binevoit; pe Acesta să-l ascultaţi!”. Auzind acel glas, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte” (Matei 17, 2-6). Atunci, Iisus S-a apropiat de ei şi Le-a zis: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!”. Dar ridicându-şi privirea, ucenicii L-au văzut doar pe Iisus. Pe când coborau din munte, Iisus Le-a poruncit: „Să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi!”. Semnificaţia tainică a acestei sărbători este vederea lui Dumnezeu şi transfigurarea omului, posibilitatea lui de a se îndumnezei încă din viaţa aceasta. În centrul reprezentării icoanei Schimbării la Față a Domnului este Hristos, înveșmântat în alb. Este înconjurat de un fond închis la culoare, așa-numita mandorla, prezentă și în icoana Învierii. La picioarele Sale, sunt căzuți cu fețele la pământ ucenicii Petru, Iacob și Ioan, iar de-o parte și de alta sunt prezenți Moise și Ilie. Asemenea multor sărbători creștine, și Schimbarea la Față a Domnului vine cu o serie de obiceiuri, tradiții și superstiții precum: În această zi nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de cineva, că aşa vei fi tot anul. De asemenea, în această zi este bine să te împaci cu cine ești certat, altfel vei fi mustrat tot anul. Se face pomană în amintirea şi pentru sufletul celor trecuți în veșnicie. Sărbătoarea Schimbării la Față a Mântuitorului marchează începutul toamnei. Dacă în Ziua Schimbării la Faţă vremea este însorită şi plăcută, toamna va fi una roditoare şi îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, toamna va fi una mohorâtă. În această perioadă se sfinţesc grădinile, boabele de grâu pentru semănat, recoltele. Este bine ca, până la această dată, ţăranii să termine de cosit şi de adunat fânul. De acum încolo iarba şi florile doar îmbătrânesc, diminuând calitatea furajului. Acum se culeg şi ultimele plante de leac. În această zi se poate începe şi gustatul boabelor de struguri. Deşi încă nu sunt coapte şi ţi se strepezeşte gura de la ele, tradiţia le atribuie un rol vindecător şi se spune că sunt bune de leac pentru cei care au intestinele sensibile. Începând de acum nu mai este voie la scăldat în ape curgătoare, nici la spălat rufe la râu. De asemenea, animalele nu se mai scaldă. Se spune că cei care nu ţin această sărbătoare vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile care de acum încep să se veştejească. Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe. Fetelor care se spală în această zi nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte iarba. Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă sigur vor fi vindecaţi. Femeile însărcinate, dacă vor ţine această zi, vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi. Potrivit tradiției, icoana Schimbării la Față este prima icoană pe care un iconar trebuie să o realizeze.
Pr. Nicolae Iulian Bota Parohia Crasna ROMÂNIA