Istoria se repetă, iar Românii din Transilvania sunt expuși din nou unui afront major, care face ca fața Maicii Românii să fie plină de lacrimi de sânge. Cu atât mai mult cu cât acest afront s-a petrecut de Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, la presiunea revanșarzilor unguri, în cârdășie cu „conducătorii noștri iubiți”: dărâmarea crucilor ridicate în memoria celor 152 de Eroi Români, îngropați în cimitirul de la Valea Uzului, la granița dintre județele Bacău și Harghita, va aduce blesteme veșnice trădătorilor și vânzătorilor de Țară, care nu au auzit glasul sângelui eroilor, ce strigă din pământul strămoșesc: „nu ne uitați, pe aici nu se trece”! Din păcate, Eroii Români care au luptat și au strigat „pe aici nu se trece” au fost „desființați” de un meschin ordin judecătoresc. Pentru cine nu este destul de informat, este necesar să amintim că luptele de pe Valea Uzului, numită și Poarta de Fier a Moldovei, s-au dat în Primul Război Mondial, între 14-27 octombrie 1916, ca o încleștare disperată între trupele austro-ungare, conduse de Ludwig von Fabini, și trupele românești, care au pierdut atunci 14 ofițeri și peste 1463 de soldați, dintre care 446 dispăruți și 2183 răniți grav. Sigur că acești eroi au fost înmormântați acolo, împreună cu alți soldați austro-ungari și, de aceea, acest cimitir este un cimitir internațional, dar situat pe teritoriul Maicii Românii. Primăria din Dărmănești, prin primarul Constantin Toma care, speriat de hotărârea judecătorească, a trimis o echipă – „noaptea, ca hoții” -, a excavat cele 50 de cruci, precum și crucea-monument, care fuseseră instalate acolo, la căpătâiul Eroilor Români, în anul 2019. Să nu uităm acest aspect (fiindcă, de obicei, avem memoria scurtă), că imediat după ce au fost ridicate – tot „noaptea ca hoții” – crucile românești au fost acoperite cu saci negri din plastic, pentru gunoi, și apoi lipite cu bandă adezivă foarte puternică. Acest incident major a fost produs de maghiari, care au spus răspicat că acele cruci au fost plasate pe mormintele horthyste ale ostașilor căzuți, ce făceau parte din regimentul 10 Miskolc al contingentului regal maghiar, ceea ce nu a fost adevărat deoarece, la săpături, nu s-au găsit niciun fel de schelete în acel loc. Noi, care suntem urmașii atâtor Eroi ai Neamului Românesc, care și-au jertfit viața pentru Pământul Strămoșesc, suntem incapabili azi, mai mult ca oricând, să-i onorăm așa cum se cuvine pe acești Eroi. Iată că cei care au strigat atunci, în Primul Război Mondial, „pe aici nu se trece” – și nu s-a trecut pe acolo, pe unde ei au apărat cu viața și sângele lor, glia străbună – sunt astăzi batjocoriți și călcați în picioare, fapt ce demonstrează, încă o dată, că „pe aici se trece” și, mai ales, trece oricine, adică dușmanii Poporului Român, dușmani care, desigur, ar dori, din nou, o Transilvanie dezlipită de Patria-Mamă. Trăim astăzi o mare rușine, anume rușinea de a ne desființa Eroii și Martirii Neamului. Cred că numai Dumnzeu ne mai poate ajuta, fiindcă prin aceste acte se atentează la însăși existența Maicii Românii!
dr. Mircea Frenţiu (Blaj, Mica Romă)
