Sfântul Dimitrie s-a născut din părinți binecredincioși, dar din pricină că erau persecutați creștinii, se închinau în ascuns, având o cameră specială pentru rugăciune. Erau foarte milostivi, dar nu aveau copii. Tatăl Sfântului Dimitrie era voievod al cetății Tesalonic.
După multă vreme au fost răsplătiți cu un fiu, căruia i-au pus numele Dimitrie. Când a crescut suficient de mare, părinții lui i-au arătat camera ascunsă și i-au vorbit despre Mântuitorul Hristos ca fiind adevăratul Dumnezeu și despre Maica Domnului. Părinții au chemat în taină un preot și l-au botezat pe fiul lor, Dimitrie. După ce a ajuns la vârsta cea desăvârșită, părinții lui s-au dus din vremelnica viață, lăsându-l pe Sfântul Dimitrie moștenitor nu numai al averilor, ci și al faptelor lor celor bune.
Maximilian împăratul auzind că a murit voievodul Tesalonicului, l-a chemat la sine pe fiul acestuia, pe Dimitrie, și văzându-i istețimea și vitejia în război, l-a făcut antipat și i-a încredințat Tesalonicul, dându-i ca sarcină curățirea cetății Tesalonic de creștini. Sfântul Dimitrie a luat dregătoria de la împărat, dar a început să învețe pe tot poporul despre Hristos, devenind un alt Apostol Pavel. Nu după multă vreme, împăratul a aflat că Dimitrie este creștin și s-a mâniat foarte tare.
Întorcându-se de la războiul pe care l-a purtat cu sciții și cu sarmații, pe care i-a supus sub stăpânirea împărăției Romei și venind biruitor, a făcut din cetate în cetate praznice și jertfe idolești, apoi a venit și în Tesalonic.
Dimitrie, încă înainte de venirea împăratului, a încredințat întreaga sa avere unui slujitor credincios, Lup, pentru a o împărți săracilor. Apoi el a început să se pregătească pentru mucenicie prin post și rugăciune. Împăratul a întrebat dacă este adevărat că Dimitrie este creștin, iar el, cu mare îndrăzneală, a mărturisit că este creștin și a defăimat închinarea la idoli cea păgânească. Atunci împăratul a poruncit să fie dus într-un loc mai defăimat, într-o baie mare și veche, care era aproape de palatele unde ședea împăratul. Ajuns în acel loc defăimat, Sfântul Dimitrie se ruga lui Dumnezeu să îi ajute și să îi dea putere și răbdare până la sfârșit.
Sfântul Dimitrie a petrecut acolo ca într-o cămară luminată, pentru că era cercetat de prezența Dumnezeului în care credea. Văzând o scorpie în temniță, a călcat-o cu piciorul. Apoi, altă dată, i s-a arătat un înger al lui Dumnezeu, zicându-i: „Pace ție, pătimitorule al lui Hristos, Dimitrie! Îmbărbătează-te și te întărește și biruiește pe vrăjmașii tăi!”, și l-a încununat.
În vremea aceasta împăratul se veselea în tot felul de jocuri. Cel mai mult îl plăcea pe puternicul Lie, care era un luptător puternic și îi arunca pe cei învinși în sulițe. Acolo era și un prieten al Sfântului, Nestor, care văzând priveliștea aceasta s-a dus la Sfântul Dimitrie să îi ceară rugăciunea sa pentru a-l învinge pe Lie. După ce a ieșit din temnița Sfântului Dimitrie, s-a dus și l-a provocat pe Lie, dar împăratul a încercat să-l oprească, dar Nestor nu s-a lăsat înduplecat.
Nestor s-a bătut cu Lie și l-a biruit, apoi l-a aruncat în sulițe. Împăratul l-a întrebat cu ce fel de farmece a biruit el pe viteazul său, Lie. Nestor a răspuns simplu, cu ajutorul adevăratului Dumnezeu. Împăratul a poruncit ca Nestor să fie scos din cetate și să i se taie gâtul cu cuțitul. După câteva zile, aflând că Nestor s-a dus la Sfântul Dimitrie pentru a-l binecuvânta, a poruncit ca așa cum iubitul său Lie a fost omorât de sulițe, tot așa și Sfântul Dimitrie să fie ucis de sulițe. În ziua de 26 octombrie, ostașii au intrat în temnița Sfântului Dimitrie și l-au străpuns cu sulițele. De față a fost și ucenicul Lup, care i-a luat haina muiată în sânge și inelul, iar apoi prin acestea s-au săvârșit nenumărate minuni. Acest lucru i-a adus sfârșit mucenicesc și acestui devotat slujitor.
În locul unde au fost înmormântate osemintele Sfântului Dimitrie se făceau nenumărate vindecări. Aici era o biserică mică. Un boier vestit din acea vreme, Leontie, suferea de o boală gravă. A fost adus și pus pe mormântul Sfântului și a luat vindecare. Ca mulțumire, a dărâmat bisericuța și când au început să sape, au dat peste moaștele Sfântului, întregi și izvorând mir, încât toată cetatea s-a umplut de bună mireasmă. Apoi, moaștele Sfântului s-au pus într-o raclă de aur și s-au așezat în biserica cea mare, de unde Sfântul Mare Mucenic Dimitrie săvârșește nenumărate minuni până în ziua de astăzi, apărând cu timp și fără timp cetatea sa, Tesalonic.
Pr. Nicolae Iulian Bota
Parohia Crasna
ROMÂNIA
