Nepăsarea care ucide
Înţeleptul Solomon spunea despre leneş că se teme să iasă în uliţă că s-ar putea ca un leu să fie acolo şi să-l ucidă. E mai bine să se învârtă în aşternutul lui ca uşa în balamale. (Proverbele 26, 13-14).
O istorioară, scrisă de Bruno Ferrero, spune că toate locurile din iad au fost ocupate. Mai rămăsese doar unul singur. Satana s-a gândit atunci să-l dea unuia care îl merită cu adevărat. A colindat peste tot, dar nu a găsit niciun om potrivit. Și, când era gata să-şi piardă speranţa, a găsit un om cu înfăţişare nevinovată.
– Ce faci – l-a întrebat – satana?
– Nimic!
– Cum nimic?
– Oamenii sunt răi, fură, curvesc, se bat, se ceartă, se omoară, dar eu nu mă bag, stau liniştit, nu fac nimic.
– Chiar spui adevărul?
– Da, nu fac nimic!
– Atunci locul din iad este al tău, îl meriţi din plin!
A vedea că oamenii sunt răi şi că lucrurile merg rău pe toate fronturile, iar tu stai pasiv şi nu faci nimic, fără măcar a încerca să rezolvi ceva, este foarte grav. Tu, meriţi locul din iad!
Să-ţi fie teamă de cei nepăsători, ei nu ucid, nu trădează, dar cu acordul lor tacit se comit omoruri şi
trădări!
Pr. dr. Gheorghe Nicolae Șincan (Târgu-Mureș)