A trecut la cele veșnice Preacucernicul părinte Ioan Cucu – păstor sufletesc iubit și apreciat de credincioșii ortodocși și nu numai de ei.
S-a născut la 22 ianuarie 1947, în comuna Apoldu de Jos, judeţul Sibiu, părinţii săi fiind Ana şi Alexandru Cucu. A urmat cursurile şcolii primare, respectiv clasele I-IV în comuna Hăghig, judeţul Covasna, iar gimnaziul, clasele V-VII, la Feldioara, judeţul Braşov. Între 1961-1965, a urmat cursurile Liceului Nr. 1 din Sfântu-Gheorghe, astăzi Colegiul „Szekely Miko”. Între anii 1965-1968, a urmat Școala Tehnică de subingineri în industria uşoară din Bucureşti. În perioada 1968-1972, s-a aflat la Sibiu, ca student la Institutul Teologic de grad universitar.
La 1 martie 1971, fiind în anul III la Institutul Teologic, deja căsătorit şi având primul copil, a fost numit preot misionar în județul Covasna, la Micfalău şi satele aparţinătoare. Pe atunci, avea doar 24 de ani. După mărturia părintelui, doar doi preoţi acopereau jumătate din judeţ, distanţele fiind de multe ori parcurse pe jos. Aita-Seacă, Căpeni, Baraolt, Bixad, Turia (sanatoriu), Băţanii Mici şi Băţanii Mari, Biborţeni, Bodoş, Valea-Zălanului, Herculian, sunt localităţi pe care părintele Ioan Cucu le-a păstorit încă de la începutul activităţii sale, timp de şase ani, între 1971-1976.
În această perioadă a reparat bisericile din Bixad-Olt şi Micfalău, Băţanii-Mari şi Valea-Zălanului, Aita-Seacă. În același timp, obţine înfiinţarea secţiei de predare în Limba Română la grădiniţa şi şcoala din Micfalău, face misiune ortodoxă şi menţine vie flacăra credinţei strămoşeşti şi sentimentul patriotic-naţional în această parte a Țării, greu încercată.
Organizează pelerinaje cu credincioşii păstoriţi la hramurile unor mănăstiri şi biserici, se preocupă de cunoaşterea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, prin participarea acestora la evenimente importante din comunităţile păstrătoare ale tradiţiilor strămoşeşti din Mărginimea Sibiului.
În 1976, la dorinţa IPS Nicolae Mladin, acceptă preluarea Parohiei Baraolt, parohie care nu mai avusese preot din anul 1940. În perioada 1976-1982, la Baraolt, a reparat şi a pictat personal Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi a reluat şi finalizat lucrările de construcţie la Biserica cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi” din centrul oraşului, salvând-o de la demolare. Tot în această perioadă, administrează filiile Bodoş şi Căpeni, reparând şi redând slujirii bisericile din aceste două localităţi.
Fiind o zonă misionară, cu puţini credincioşi şi lipsită de mulţi ani de slujirea bisericească, părintele Ioan Cucu a reuşit să apropie de Sfânta Biserică pe toţi creştinii ortodocşi, chiar şi pe cei care, având anumite funcţii, pe vremea aceea, se fereau să fie văzuţi pe la biserică. Aşa se face că, la puţin timp după preluarea parohiei, la strană dădea răspunsurile liturgice un fost angajat al securităţii, iar epitrop era fostul secretar de partid al Minei Baraolt.
În anul 1975, a lucrat la pictura bisericii, fără meşteri, doar părintele cu doamna preoteasă. Ca semn de apreciere a efortului făcut, a fost amendat pentru pictarea fără autorizaţie a bisericii, amenda fiind echivalentă cu valoarea salariului pe două luni. Aflând de această amendă, IPS Nicolae Mladin a venit personal să vadă pictura şi, apreciind lucrarea, i-a restituit integral suma plătită ca amendă.
În 1982, finalizând lucrarea încredinţată de IPS Nicolae Mladin la Baraolt, părintele Ioan Cucu şi-a depus dosarul pentru o parohie din oraşul Braşov, dar la depunerea dosarului, IPS Antonie Plămădeală îi sugerează să menţioneze pe dosar că acceptă eventual să preia Catedrala Ortodoxă din Sfântu-Gheorghe, care atunci, nu era încă finalizată şi târnosită. Aşa se face că, înainte de a avea loc examenul pentru parohia din Braşov, părintele Cucu a fost numit paroh la Catedrala Ortodoxă din Sfântu-Gheorghe, lăcaș de cult care, până la sfinţirea din 15 mai 1983, rămăsese o ruină. Trebuie menționat că reluarea lucrărilor de construcție și realizarea acestora, cu sprijinul credincioșilor ortodocși din întreaga Țară, este meritul părintelui protopop din acei ani, Pompiliu Dumbravă.
Între 1982-2007, timp de 25 de ani, părintele Ioan Cucu a slujit la Catedrală, împreună cu părintele Corneliu Bujoreanu și alți preoți tineri, unde s-a străduit să întreţină şi să repare sfântul lăcaș afectat de timp, intemperii şi cutremur. În această perioadă, singurul sprijin material a venit de la credincioşii din parohie şi cei care, venind din alte părţi, treceau pragul Catedralei sau cereau sfatul duhovnicesc al părintelui. Deşi cheltuielile cu întreţinerea sfântului lăcaș erau foarte mari şi ajutoarele de la autorităţi neînsemnate, totuşi, prin strădania părinților slujitori, s-au realizat lucrările de reparaţii la acoperiş şi la turle, grav afectate de cutremur.
În perioada 1982-2007, sprijinit de doamna preoteasă Dorina Cucu şi copiii sfinţiei sale, a iniţiat Concertul de Colinde din Ajunul Crăciunului, susţinut de copiii din Sfântu-Gheorghe la Catedrala Ortodoxă. A început acest obicei în decembrie 1982, cu familia şi câţiva copii din parohie şi a ajuns să apropie la această activitate cultural-bisericească, de-a lungul timpului, pe aproape toţi copiii ortodocşi din oraş, corul de colindători numărând peste 800 de copii, iar în anumiţi ani, pregătindu-se peste 1200 de pachete pentru copiii colindători şi copiii care veneau însoţiţi de părinţi și bunici să asculte colindele creştineşti şi să vadă piesa de teatru inspirată de Naşterea Domnului. Mărturie sunt documentele parohiei şi fotografiile de la acest eveniment.
Împreună cu doamna preoteasă Dorina Cucu, cu toți copiii familiei Cucu și membrii Ligii Cultural-Creștine „Andrei Șaguna”, sprijină moral şi material înfiinţarea şi desfăşurarea activităţii Muzeului Spiritualităţii Româneşti, colectarea bunurilor de patrimoniu şi deschiderea expoziţiei muzeale.
După 1989, sprijină lucrările de reparaţii la bisericile din Bixad, Micfalău, Băţanii-Mari, Baraolt, Căpeni, Vârghiş, Lisnău şi Iarăş, construcţia şi pictarea Bisericii din Arcuş, a Aşezământului filantropic al Parohiei Arcuş. Între 1994-2002, construieşte şi împodobeşte cu pictură, în calitate de ctitor principal, Biserica din Chilieni, construieşte o capelă mortuară în cimitir și face gardul de împrejmuire al cimitirului parohial.
În anul 2007, apreciindu-i-se experienţa de 36 de ani de slujire a Sfintei Biserici, îi este încredinţată construcţia bisericii „Buna Vestire”. Aici a făcut demersurile de reautorizare a construcţiei, a ridicat capela pentru slujirea Sfintelor slujbe până la finalizarea Bisericii şi s-a îngrijit de construirea sfântului lăcaş.
Biserica „Buna Vestire” din Sfântu-Gheorghe şi-a serbat hramul în prezenţa Preasfinţitului Părinte Andrei. Slujirea Episcopului Covasnei şi Harghitei, în 25 martie 2017, a reprezentat prima Liturghie oficiată în lăcaşul de cult aflat în construcţie. La sfârșitul slujbei, PS Andrei a rostit o rugăciune de mulțumire și a binecuvântat lucrările de zidire a bisericii, care au început în urmă cu 10 ani. Preasfinția Sa a binecuvântat și a felicitat pe Părintele Ioan Cucu și pe cei doi preoți parohi, Pr. Vasile Dorin Cucu și Pr. Dorin Gheorghe Ciobanu, Consiliu Parohial, ctitorii și binefăcătorii care s-au implicat în realizarea lucrărilor de zidire și înfrumusețare a bisericii.
Începând cu 1 ianuarie 2012, părintele a fost pensionar, dar, cu binecuvântarea Preasfințitului Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, și-a continuat misiunea începută în 2007, aceea de construcţie şi finalizare a lucrărilor Bisericii „Buna Vestire”, de slujire la Sfântul Altar, împreună cu preacucernicii părinți Dorin Vasile Cucu și Dorin Gheorghe Ciobanu, la Biserica din Chilieni, ctitoria Sfinției Sale.
Efortul de a ridica un asemenea edificiu s-a făcut cu sprijinul IPS Ioan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, al familiei Cucu, al enoriaşilor din parohie și al credincioşilor din Țară şi din străinătate.
În toată activitatea misionar-preoţească de peste 50 de ani de slujire, părintele Ioan Cucu a fost apropiat de credincioşii păstoriţi. Educaţia dată copiilor, dintre care doi sunt preoţi (părintele militar Ioan Costin Cucu și părintele Dorin Vasile Cucu), precum şi influenţa asupra tinerilor din parohie, a făcut ca numeroși tineri să se apropie de Sfânta Biserică, mulţi dintre aceștia dorind urmarea slujirii preoţeşti.
Părintele Ioan Cucu a fost iubit de credincioșii ortodocși din Sfântu-Gheorghe, de cei din județul Covasna și din multe localități din Țară, precum și de mulți concetățeni maghiari, de toate confesiunile. A fost membru fondator al Ligii Cultural-Creștine „Andrei Șaguna” și susținător al proiectelor culturale inițiate de Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Fundația „Mihai Viteazul”, Despărțământul ASTRA Covasna-Harghita ș.a.. A fost Cetățean de Onoare al comunității românești din Sfântu-Gheorghe și deținător al premiului „Pro Urbe” acordat de Consiliul Municipal Sfântu-Gheorghe.
Părintele Ioan Cucu, prin cei peste 50 de ani de slujire a Bisericii Ortodoxe și a Neamului Românesc, și-a înscris definitiv numele în „Cartea Neamului” și în istoria localităților din Arcul Intracarpatic.
Bunul Dumnezeu să-l odihnească în lumea celor drepți, iar pe noi să ne învrednicească să-i cinstim memoria, vorbele și faptele sale ziditoare!
dr. Ioan Lăcătușu