Într-o lume caracterizată printr-o schimbare accelerată a echilibrului de forțe, într-o Românie în care anul următor, 2024, este foarte aproape de noi fiind un an electoral, vedem cum politicienii noștri suferă de „miopie”. Instinctiv ei gândesc la avantajele și consecințele imediate ale faptelor lor politice, economice și sociale, care să-i „resusciteze” pe votanții români, să-i trezească din letargie și bineînțeles, să-i determine să voteze.
Absolut în toate partidele, pe lângă politicienii „de pradă”, care își urmăresc propriile interese de familie sau de grup, mai sunt și tehnocrați care, cu inteligența lor, îi conduc pe cei din linia întâi. Din păcate și tehnocrații partidului suferă de „miopie selectivă” și sunt contaminați cu un virus mai periculos decât al p(l)andemiei; este „virusul” elitismului politic. Ei fac planuri, desfac alianțe, fac alte alianțe și, mai ales, gândesc cum să-și distrugă adversarii politici și nu cum să lupte pentru Maica România și pentru Poporul Român.
Dau un exemplu, de la un anumit partid, în care, după părerea mea, se afla cea mai bună candidată la alegerile europarlamentare; însă, datorită faptului că a recunoscut, fiind ortodoxă, că a votat pentru familie, a fost exclusă de pe listă. Cu alte cuvinte, e o rușine să fii familist în zilele noastre.
De-a lungul timpului am văzut rezultatele acestor planuri diabolice: explozii sau incendii care dau jos prim-minștri de țară, președinte de țară care-și dă demisia din cauza „serviciilor”, președinte de țară care, după ce nu mai este demnitar, este cercetat penal și, mai ales, prim-ministrul care face închisoare după ce încearcă să se sinucidă. Vorba unui personaj interpretat de maestrul Dorel Vișan: „Ultima facultate a politicienilor este închisoarea, dar fără recuperarea prejudiciilor”.
Ce să mai înțeleagă votantul român? Pe cine să urască? Pe cine să iubească? Masa alegătorilor români este foarte departe de contactul cu reprezentanții aleși. În intervalul dintre două alegeri se întâmplă lucruri atât de importante și cu atât de mare viteză încât omul politic ales nu mai dă nicio socoteală celor care l-au votat, adică românilor. Ce poate face cetățeanul român votant nemulțumit de faptele și comportamentul alesului său decât să voteze cu altcineva? Din păcate, orizontul politic al politicianului român actual nu depășește de obicei alegerile viitoare. Nu există acel fir roșu al bunăstării Statului Român care să treacă prin „curtea” fiecărui partid, indiferent de culoarea lui politică. Deocamdată nu există o instituție serioasă căreia omul de pe stradă să-și spună acolo ideile sale despre viitorul României. Singura instituție valabilă este cea a votului.
La anul o să votați din nou, cetățeni români. Votați cu inima și cu sufletul alături de Maica România!
dr. Mircea Frenţiu (Blaj, Mica Romă)