(Vovidenia)

Sfânta Maria Fecioara, Maică a Domnului, se bucură în cadrul Bisericii Ortodoxe de înaltă cinstire. Și cum să nu i se acorde această preacinstire de vreme ce Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, a sfințit-o prin nașterea Sa?
Cum să n-o preaslăvim mai mult decât pe Heruvimi și Serafimi, când cunoaștem din Sfânta Scriptură că Sfântul Duh s-a pogorât peste Dânsa (Luca 1, 35), pentru ca s-o facă locaș curat și sfânt pentru a se sălășlui Fiul lui Dumnezeu. Cum să nu ne închinăm ei căreia i s-a închinat Arhanghelul Gavriil?
Pentru aceea Biserica a rânduit în cinstea Sfintei Fecioare mai multe sărbători, în timpul anului, când se aniversează momente mai deosebite din viața Ei.
Sărbătoarea de azi, numită „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, ne aduce aminte de un astfel de eveniment din copilăria Fecioarei.
Stiu că viața Maicii Domnului este împodobită cu multe minuni. Chiar nașterea ei din părinții Ioachim și Ana, la vremea când ei erau înaintați în vârstă, este o minune, care face dovada că Dumnezeu a ascultat și a împlinit rugăciunile lor din anii tinereții, când ei se rugau neîncetat ca să nu rămână sterpi. În dragostea și în nădejdea lor de a avea urmași, Ioachim și Ana au promis în fața lui Dumnezeu, ca să încredințeze pe primul copil în slujba bisericii, în eventualitatea că Dumnezeu în mila Sa îi va ajuta. Rugăciunile lor fierbinți au fost răsplătite cu mari bucurii când ei se așteptau mai puțin și li s-a născut fetița căreia i-au pus numele Maria.
Credincioși făgăduinței lor, Ioachim și Ana au adus la templul din Ierusalim, așa cum se numea la evrei biserica din vremea aceea, pe fiica lor, când aceasta a împlinit 3 ani. Acolo au încredințat-o mai marelui Templului, Arhiereul Zaharia, ca el să supravegheze și să se preocupe de educația sa în Legea Domnului. În templu ea trebuia să deprindă rugăciuni și înaintând în vârstă să se îndeletnicească cu postul și alte practici legate de Templu. Trebuia să cunoască învățăturile cărților sfinte și potrivit lor, să se învețe a trăi în evlavie: să dobândească chipul blândeții, să aibă o frumusețe sufletească, să fie aprinsă de generozitate ca să constituie un strălucit exemplu pentru semenii săi.

Ziua aceasta de Intrare în Biserică a Maicii lui Dumnezeu a rămas în amintirea creștinilor o sărbătoare care jalonează începutul pregătirii ei pentru sublima și unica misiune a ei în lume, aceea de a se supune rânduielii lui Dumnezeu și a primi pe Sfântul Duh, cu răspunsul smerit la Buna Vestire: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău” (Luca 1, 38).
Sărbătorirea aceasta a Intrării în Biserică are și semnificația de întărire a importanței rolului Bisericii în purtarea de grijă a lui Dumnezeu de a mântui pe om din robia păcatului. Și, totodată, acest praznic mărturisește că tinerețea Sfintei Fecioare Maria s-a desfășurat și dezvoltat în sfințenia bisericii. Cu toate că templul din Ierusalim era numai o prevestire, o prefigurare a Bisericii lui Hristos, totuși această instituție avea, în vremea aceea, un rol hotărâtor în păstrarea credinței într-un singur Dumnezeu și în îndrumarea credincioșilor spre primirea mântuirii, la vreme potrivită.
Această sărbătoare mai are și un alt înțeles de o valoare și actualitate permanentă. Intrată de mică în rânduiala Bisericii, Sfânta Fecioară a născut apoi, în anii tinereții, prin lucrarea Sfântului Duh, pe Mântuitorul Iisus Hristos, care prin jertfa Sa pe Cruce, a întemeiat Biserica creștină, una sfântă. În felul acesta Sfânta Fecioară face legătura între Legea Veche, dată de Dumnezeu prin Moise, și Legea cea Nouă, desăvârșită și împlinită de Iisus Hristos. Datorită acestei situații, Sfânta Fecioară este și va rămâne pururea rugătoare pentru credincioșii Fiului Său.
Lucrul acesta este firesc să fie așa, pentru că Maica Domnului nu poate fi indiferentă față de cei pentru care s-a jertfit Fiul său. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este o icoană vie a iubirii sale față de Biserică și, totodată, un exemplu de urmat pentru oricare familie creștină. Dacă voia lui Dumnezeu a fost ca Sfânta Fecioară să fie adusă în locașul sfânt, atunci este nevoie cu atât mai mult după exemplul acesta, să fie aduși în Biserica lui Hristos și toți copiii lumii creștine. Aici aceștia primesc „nașterea cea din apă și din Duh” (Ioan 3, 5), adică Sfântul Botez, prin care devin membri ai Bisericii.
În afară de aceasta, ei se sfințesc prin împărtășirea sfintelor taine și slujbe bisericești. Tot aici au prilejul să învețe rugăciuni, cântări și învățături, care le vor fi de folos în viață și care-i vor păzi de căderi, de alunecări în ispite și imoralități, în mrejele păcatelor, care constituie nu numai vieții sufletești pericol, ci și vieții sociale. Prin rugăciunile Maicii Domnului, Biserica îi ocrotește, îi face să păstreze cu sfințenie dreapta credință și să nu se lase ademeniți de cei care încearcă dezbinarea unității sufletești și să-i atragă pe cei mai slabi în diferite secte.
Cu câtă duioșie și emoție, cu câtă căldură sufletească ne ducem înapoi la copilăria noastră în Biserica, unde am auzit și am învățat colinde despre Maica Domnului și micul Iisus, cântările de la Bobotează, cântarea Prohodului și imnul de biruință al Învierii, al Praznicului Paștilor – „Hristos a înviat”! Odată cu acestea am învățat și deprins dragostea și respectul față de aproapele nostru, omenia, buna cuviință, ferirea de rele. Sărbătoarea de astăzi este un prilej ca să sporim în preaslăvirea Maicii Domnului, pe care după Sfânta Scriptură o vor ferici toate neamurile.
Prin rugăciunile noastre către Maica lui Dumnezeu, preamărim pe însuși Fiul Său Domnul nostru Iisus Hristos, de care ea nu se depărtează niciodată și care-i dă ascultare ca unei mame deosebit de iubitoare.
Cu această sărbătoare la strană încep să se cânte, în cadrul Utreniei, catavasiile Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și colindele noastre.
În această perioadă este bine să selectăm colindele care fac referire la sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și să le lăsăm deoparte pe cele despre Crăciun. Să încercăm să aprofundăm mai mult cunoașterea despre noi înșine.
În duminica dinaintea intrării în postul Nașterii Domnului s-a citit pilda samarineanului milostiv, unde aflăm că trebuie să îl iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Cine sunt eu? Să îl iubesc pe aproapele meu înseamnă să mă cunosc mai întâi pe mine. De unde am venit și încotro mă îndrept.
În acest post să încercăm să ne apropiem de Dumnezeu mai mult. Să încercăm să ținem un post bineplăcut lui Dumnezeu, fără nedreptăți, fără cleveteală, bârfire și să încercăm ca postul să nu fie doar o dietă alimentară, ci o apropiere vie față de Dumnezeu.
Fraților, este foarte important să înțelegem vremea pe care o trecem astăzi și este foarte important să ne apropiem de Dumnezeu. Să ne rugăm mult Maicii Domnului să ne dea putere să nu ne lepădăm de Fiul ei, de Biserica lui Hristos și să-L iubim pe Fiul ei, măcar cât un grăunte de muștar.
În această perioadă să ne rugăm Maicii Domnului să ne ferească de război, să ne dea unitate și dacă la anul vom avea alegeri, să ne dea conducători cu frică de Dumnezeu și iubitori de neam. Așa să ne rugăm Maicii Domnului:
Ceea ce ești după Dumnezeu, întâia și cea de pe urmă nădejde a tuturor oamenilor, ajutătoarea celor fără de ajutor, și mântuire cea de obște a creștinilor, Fecioară sfântă și preasfântă, cea întru-tot-curată și mai presus de curăție, cea întru-tot-minunată și mai presus de minune, înaintea chipului tău fără de prihană căzând, cerem acum a ta nevăzută cercetare, căutând împăcare cu Fiul tău. Biruiască, Stăpână, îndrăzneala ta de Maică a Sa mânie, contenește urgia Lui prin solirea ta cea bună, ceea ce tuturor cererile cele spre folos le plinești, și boala cea din lume o alungă, sfătuirile răutății risipește-le, și îndură-te, Stăpână, de norodul tău, încetează acest cumplit război nimicitor, ca să nu se piardă și împuțineze neamul nostru creștinesc și întreaga lume, ci de bucurie ne umple, ca întru pace, pocăință și într-un gând să te slăvim pe tine, adevărată Maică a Adevăratului nostru Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel ce din tine S-a născut, lumii S-a arătat și din morți a înviat, Căruia se cuvine toată mulțumirea, slava și închinăciunea, împreună și Tatălui și Duhului Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
În această zi se dezleagă la untdelemn, vin și pește.

Pr. Nicolae Iulian Bota
Parohia Crasna
ROMÂNIA